Motto: In my world everyone is a pony and they eat rainbows and poop butterflies!
Disclaimer: La capatul acestui curcubeu a stat un sarbatorit.
Va scriu iarasi ca sa ma laud. De fapt daca te uiti pe toate articolele din blogul asta imaginea lor de ansamblu iti ofera o intrezarire a cultului propriei personalitati care se dezvolta incet-incet in interiorul meu. Daca aveti putina rabdare o sa va arat de ce consider ca auto-analiza mea se bazeaza pe “fapte reale”, vorba epilogului de film american.
Am decis sa celebrez cel de-al 25-lea moment al inevitabilei decrepiri fizice printr-o exprimare artisitico-culinara de mare angajament, dupa umila mea parere.
Asadar sa purcedcem. Astazi veti asista la crearea unei creatii pe care am creat-o eu si care o fo’ buna de te lingeai pe toate degetele daca iti cadea pe picioare. Tortul, caci despre asta e vorba, are o reteta relativ simpla, smecheria fiind la decor:
Am facut un blat pandispan din 10 oua la care se adauga cate o lingura de zahar si faina pentru fiecare ou. Se separa albusurile si se bat intr-o spuma care sa aiba consistenta pe care o are Gillette-ul pe obraz (sau pe picior, pentru domnisoare (bine pentru unele si pe obraz, dar nu judecam)), in care se inglobeaza zaharul si apoi galbenusurile unul cate unul, tot cu mixerul. Faina se inglobeaza cu o lingura amestecand rapid de jos in sus ca sa nu vi se plosteasca toata treaba. Cu ea pleostita nu mai faci nimic, zau asa!
La creme am avut o mare problema: prima e una pe care am mai folosit-o aici si stiam ca e buna. Am pasat cu blenderul cam 250g de visine din visinata si niste afine si lea-m dat la rece sa isi racoreasca mintile. Am batut o frisca din 150 ml de frisca dulce in care am pus un plic de intaritor de frisca in care am pus piureul de visine si mi-a rezultat o crema MOV.
Ce-a de-a doua crema am gandit-o in lung si-n lat si in mintea mea dadea cu virgula. Am vrut o crema de banane care sa aiba gustul de banana pe care il gasesti la produsele fabricate cu arome artificiale (inghetata de exemplu). Dupa ce mi-am tocit o pereche de pantofi cautand o esenta de banane am renuntat la idee si am achizitionat cele mai aromate banane pe care a putu nasul meu sa le gaseasca. Mai ramanea baza cremei si era nevoie de ceva cat mai neutru asa ca am decis sa cumpar o crema la plic. Daca vrei vreodata o crema care sa nu aibe gust dar sa aibe consistenta cumpara o crema care se face cu lapte rece si zahar, pentru ca nu o sa dai gres. Am pasat trei banane si le-am amestecat cu crema si mi-a iesit ceva surprinzator: o crema cu un super gust de banane si care mai era si GALBENA. Pe deasupra am mai taiat o banana cubulete si am amestecat-o in crema. Sa simta si omu’ ceva.
Acum vine partea interesanta:
Am taiat blatul in trei si am trecut la insiropat. In apa cu zahar si esenta de rom am mai pus si ceva culori (pe care le-am pus la ochi) si am avut grija sa le insiropez cat mai binepe ambele parti. Lasati tablourile sa vorbeasca:
ROSU:
ALBASTRU:
PORTOCALIU:
Am montat toata jmekeria (cu “jm” si “k”) dupa cum am putut mai bine: ALBASTRU, GALBEN, PORTOCALIU, MOV si ROSU.
BUT WAIT! THERE’S MORE! Urmatoarea etapa reprezinta trei ciocolate albe, un pic de smantana dulce, lapte si colorant alimentar:
And the grand finalle:
Pozele de final nu sunt dintre cele mai reusite pentru ca toata lumea se uita la mine cu ochi pofticiosi si nu am apucat sa fac una calumea dar ati prins ideea. Pe langa frumos a iesit si bun. Bravo mie.
Fericirea e ca atunci cand cand te pisi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!
Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.
Motto: Ce face un jamaican intr-un camp de marijuana? PASTE FERICIT!
Disclaimer: Cea mai buna vopsea de oua tot rujul a ramas…
Dupa succesul de anul trecut a venit vremea sa dam atentie unei parti anatomice total neglijate si deloc recunoscute, dupa parerea mea: Ouale.
Asa ca anul asta o sa va dau o reteta de oua moi ca tari le are toata lumea. In poza alaturata sunt aratate niste oua foarte tari…
O sa va trebuiasca un ardei rosu, o cutie de porumb, jumatate de castravete, niste patrunjel, un plic de gelatina, 2-3 felii de sunca sau kaizer si un pic de supa de gaina si ceva rabdare.
In primul rand trebuie sa sacrificati cateva oua. Luati ouale crude si le faceti o gaura mica in fund (funny huh?) cu o coada de pix iar apoi mariti acea gaura cu ce va vine la indemana, la mine acel “la indemana” a fost un sfic…just as good.
Dupa ce ati marit gaura (funny huh?) scurgeti albusul si galbenusul (eu am reusit chiar sa le separ…adica cat de bun sa fii), spalati coaja si o lasati la uscat cu gaura-n jos. Aici trebuie atentie pentru ca e probabil unul din putinele momente din viata in care daca gaura e uda nu e bine.
Se iau legumele si sunca si se taie in bucatele de marimea unui bob de proumb si se amesteca de-a valma. Cand cojile sunt uscate se umplu cu legume dupa imaginatie si puterea IQ-ului si se aseaza bine scuturand oul.
Puneti la fiert cam 200 de ml de apa in care puneti Knorr dupa gust…cat sa aibe gust de o zeama asemanatoare cu supa. Cand a dat intr-un clocot o luati de pe foc si o lasati sa se racoreasca cam 5 min apoi adaugati jumatate de plic de gelatina. Amestecati sa se inglobeze bine si o mai puneti putin pe foc pe baie de aburi (sau doar tineti ibricul deasupra flacarii la 5 cm) si amestecati pana cand devine un pic mai groasa. Turnati in cojile de ou si o dati la rece o noapte.
….decojiti si aveti un party trick chiar fain…:)
De asemenea as dori sa anunt ca am realizat o realizare: Am facut primul cozonac din viata mea. Si a iesit demential:
Idei, desene, realizare, fotografii si toate drepturile de ajutor: Joe Indianu! SA PASTETI FERICITI!
Fericirea e ca atunci can faci pipi pe tine: toti vad dar numai tu simti caldura.
Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin.
Motto: O p**a roz de fier cu luminite! O p**a roz de fier cu luminite!
Disclaimer: OMFG! OMFG! Asta e un post doar pentru cunoscatori.
Am un prieten. Si e fan RoBotzi. Si duminica a fost ziua lui. Si i-am facut un tort. Pentru ca vreau sa pastrez marea surpriza a acestui post pana la sfarsit voi pastra orice fel de comentarii pana atunci. De asemenea o sa las pozele sa vorbeasca. Verificati asta afara:
Tortul in principiu este simplu: un blat, doua creme si ceva decoratiuni modeste!
Incepem de la blat, ce va trebuie:
8 oua, 8 linguri de zahar, 8 linguri de faina si un plic de zahar vanilat. Se separa albusurile si galbenusurile si se bat albusurile spuma. Se inglobeaza zaharul pana se intareste spuma apoi incepi sa inglobezi galbenusurile unul cate unul. In amestecul rezultat se inglobeaza faina (pentru ca e greu sa gasesti un mix bun) lingura cu lingura, presarata in ploaie(desi e mult mai comod in casa ) amestecand cu o ligura nu cu mixerul sa nu se lase. Ungeti forma de tort cu ulei si faina turnati smecleul in ea si bagati in cuptorul incins inainte. Ca sa vedeti daca e gata faceti testul cu scobitoarea. Trebuie sa fie pufosenie.
Acum vine partea interesanta si anume cremele, aceasta congruenta intre geniul imaginatiei personale, maiestria neasemuita a mainilor mele si cartea de bucate, un deliciu intelectual si culinar greu de egalat in calea lactee.
Crema de visine:
Am folosit cam 450g de visine din visinata pe care le-am desamburat. Sfat practic: daca aveti unealta de scos samburii folositi-o altfel o sa aveti minunata placere de a avea maini de lucrator la fabrica de smoala cel putin doua zile. Nu le-am scurs si le-am pasat aproape fin cu blenderul apoi le-am dat la rece. Am facut pentru ele o frisca din crema lichida pe care, desi nu dau in femei, am batut-o un minut la viteza maxima apoi am adaugat doua plicuri de intaritor de frisca si am mai batut-o putin apoi am dat-o la frigider. Cand am avut blatul gata (adica insiropat si asezat), am amestecat frisca cu visinele pasate si am adaugat trei lingurite (sau la ochiometru) de afine congelate care stateau cu un pic de zahar de cu o seara.
Crema de vanilie:
Aici e un pic mai mult de munca dar merita. Se fierbe juma de litru de lapte cu trei linguri de zahar si miezul de la un baton de vanilie. Batonul de vanilie se taie pe jumatate iar semintele se aduna pe lama cutitului. Din pastaia care a ramas am decis sa fac zahar vanilat home made, adica am ingropat-o in vreo juma de kil de zahar intr-o cutie ermetica si in 2 saptamani o sa iasa ceva ce nu gasesti in niciun magazin. Revenind, cat fierbe laptele (il lasati sa dea intrul clocot apoi dati focul mic si e recomandabil sa amestecati la inceput pana fierbe ca sa se topeasca zaharul si sa nu se prinda laptele), bateti galbenusurile cu patru linguri de zahar pana se transforma intr-o spuma de un galben deschis in care inglobati aproximativ patru linguri de faina diluand amestecul cu putin din laptele fiert. Toata chestia asta o turnati peste laptele care v-a ramas si o puneti la foc mic amestecand constant pana se transforma intr-o crema grosuta pe care apoi o lasati sa se raceasca. Frecati (am folosit cuvantul asta de prea multe ori nu?) 100g unt cu olingura si jumatate de zahar si zeama de la jumatate de lamaie si le inglobati cu mixerul in crema rece. Lamaia este necesara ca sa evitati ca aceasta crema sa fie un kilometru de dulce.
Acum vine partea vizuala, cea in care geniul meu va fi recunoscut.
Fraguta cu ciocolata si cu frisc-amestecata, cu-capsuna, multa multa si vanile-zmeurica….
Trei ciocolate albe puse pe baie de aburi completate de o lingurita de frisca lichida si o gura de lapte
Introducing: Colorant albastru
Si-a activat ceva glazura…Stage 1 complete
“Ce faci mah?” “….o p**a…”
Ce faci c**e? Bine c**e, tu ce faci c**e?
Ce-ai facut azi? O p**a…(observati ca nu sunt injuraturi ci adevaruri, nu?)
O ciocolata alba topita pe baie de aburi cu putina frisca lichida, o lingurita de margarina si ceva lapte si minunatul colorant rosu (pus putin sa fie roz-moloz)
Ce-ai in frigider? O p**a…
Stage 2 completed
Da, biiine Moo, uite…
Cu luminite, cu luminite….
Nu Dildau…rau Dildau, jos Dildau
I-a suflat si-n p**a…..
Hoooo….stai mah mediocrule ca e toata ta…lacomule
Serios acum…cate dintre cititoarele acestui post pot sa faca un astfel de deepthroat? E un talent de admirat. Deja va vad ca sunteti rosii de invidie…sau roz…
Play with ma balls, play with ma balls…just roll the around….
Am uitat sa mentionez ca pe sarbatorit il cheama (de fapt nu prea il cheama mai mult il trimite) Vali iar eu ii spun Vale dinainte sa apara Robotzi: “Vale, Vale, eu iti montez un webcam si tu numai te dezbraci bine? Atat…”
In final:
Samapania Mo si tortul F.O.C.A. – Fabricat Original cu Ceva Albastru
Te c**i pe tine cu stropi….
Ideea e ca mi-a iesit un tort mai mare mandria. Cu toata modestia desigur.
PUNCT.
Va doresc tot binele din lume chiar daca mie-mi ramane mai putin.
Motto: Stii care e cel mai bun lucru la laptele de mama? Ambalajul…
Disclaimer: Este un drept….frumos fundamental!
Am inceput cu poza ca sa stiti despre ce e vorba. Am vazut acest afis intr-una din ilustrele institutii ale patriei noastre. Dupa parerea mea este o continuare foarte buna si folositoare a campaniei “Sapte din zece femei fac felatie. Nu sta deoparte, Implica-te!” La fel ca ca si acea campanie care milita pentru drepturile barbatilor acest afis militeaza pentru respectarea unui drept inalienabil al acestora: dreptul la ţâţă!
Daca privim cu atentie afisul o sa observam numeroasele beneficii pe care o ţâţă le poate avea in viata si dezvoltarea unui barbat. De remarcat este ultima, cea cu dezvoltarea mintala care spune clar, vreti ca iubitii si sotii vostri sa fie ceva mai destepti? Dati-le dreptul… . De cate ori nu i-ai spus prietenului tau “esti un prost”? Data viitoare cand faci asta intreaba-te daca i-ai dat destul drept. Sau de cate ori nu ai zis “ce prost e ala!”. Data viitoare intainte sa faci asta intreaba-te daca a primit destul drept, sau daca nu ai putea chiar tu sa te oferi sa te ajuti sa il ajuti sa-si depaseasca defectele. Desigur, daca dreptul tau e lasat si arata naspa nu te oferi, poti sa faci mai rau! Desigur aici este vorba despre o oarecare discriminare pentru ca si stangul ne place la fel de tare. De fapt, impreuna e cel mai bine, fac o echipa imbatabila.
Cred ca vorbesc in numele tuturor barbatilor cand spun ca nu doar PRIMUL DREPT este cel mai important. La fel de importanti sunt toti dreptii si stangii si portiunea dintre cei doi, de pe tot parcursul vietii. Este dovedit stiintific ca reflexul de supt ce se dezvolta in frageda pruncie nu dispare niciodata. Se poate observa acest lucru atat la femei cat si la barbati doar ca pe masura ce avansam in varsta punctele de interes pentru satisfacerea acestei nevoi primare incep sa difere. Ca barbat iti poti satisface aceasta nevoie in Bambu, de exemplu, cu doar cateva cocktailuri. Poti, de asemenea, testa aceasta nevoie a femeilor tot in Bambu cu cateva cocktailuri si 50 de ron.
As dori sa subliniez totusi o singura greseala in acest afis. La sectiunea avantaje pentru femei, la ultimul punct: “ajuta la evitarea unei sarcini imediate nedorite”. Nimic mai fals!!! O chestie duce mereu la alta iar revendicarea acestui drept duce in multe cazuri LA O SARCINA IMEDIATA NEDORITA! ! Deci atentie! Mai mult, tot stiinta si experienta personala dovedesc faptul ca actiunea unui barbat de ” a lua dreptul sau” (sau al altuia, depinde de partenera) duce de cele mai multe ori la declansarea nevoii femeii de a-si satisface reflexul discutat mai sus.
Astfel, barbati, va indemn sa va cereti dreptul, stangul…tot. Viata nu ar fi la fel fara oricare din ei. Pentru cei ce nu pot sa-si ia acest drept raman cu dreapta, pana la noi ordine. Femei dati barbatilor drepturile ce li se cuvin pentru ca fragilul echilibru al naturii depinde de asta. Vreau si eu un drept…
Si pentru ca acest post este doar sexist dar nu si misogin ma intreb cum ar arata un poster cu titlul: “PRIMUL EI DREPT…“. Nu ne referim desigur la un san… . As fi tare interesat sa vad asa ceva.
La final va las cu o exemplificare a revendicarii a primului drept. Putin cam oedipiana dar nevertheless prea tare:
Fericirea e ca si cum ai face pipi pe tine. Toti vad dar numai tu simti caldura.
Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.
Disclaimer: Atat de simplu incat pot si fetele sa faca..
Din seria usor de rontait, si mai usor de facut va prezint: saratele
Deci simplu: un aluat de foietaj luat din comert (va recomand Bella) il lasati sa se dezghete dar nu pana se face moale (ca nu o sa il mai puteti taia bine) il intindeti, bateti un ou si ungeti aluatul. Puneti sare, mac si susan, il taiati in fasii de vre-un centimetru latime si lungime cat vre voi, puneti o foaie de copt intr-o tava si la cuptor pana se fac frumoase. Si atat. Satioase si bune. Daca vreti puteti sa puneti si branza pe ele. Sa vorbeasca pozele…
Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.
Motto: Srategic strategy strategetised by strategists
Disclaimer: Un articol amanat mult prea mult timp!!!
…din lipsa de timp, idei dar in special din lipsa unei abilitati si unei oarecare jene de a prezenta public realizarile mele personale.
Ca sa nu mai lungim vorba: pe 16 decembrie 2010, la palatul Parlamentului, intr-un cadru festiv, cu multi invitati de vaza, a avut loc lansarea cartii “Energy Security Strategies in the Wider Black Sea Region”, o carte foarte interesanta pentru cei in domeniu. Cartea abordeaza abrupt problemele de securitate energetica, pornind de la strategiile nationale si pana la aprovizionare si distributie cu resurse energetice, a 9 tari din zona extinsa a Marii Negre: Romania, Bulgaria, Ucraina, Turcia, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Rusia si Republica Moldova. Sunt analizate in detaliu bresele din strategiile de securitate, lipsa acestor strategii, problemele intampinate de cele trei tipuri de tari studiate: exportatoare, importatoare si de tranzit si o analiza explicita a capacitatilor acestor tari de a face fata la patru tipuri de crize: reducerea drastica a investitiilor straine, taierea aprovizionarii, cazuri de forta majora si cresterea brusca a preturilor si mentinerea acestora la un asemenea nivel.
Smecheria cu cartea asta este ca unul dintre autori este: BOGDAN NEDEA.
Dovada:
Trebuie de asemenea sa-i mentionez si pe colegii mei care s-au spetit la aceasta carte:
ADRIANA SAULIUC – celalat co-autor – Rusia si Armenia
OPROIU MONICA – Romania si UE
SEILA ABDISA – Turcia si Azerbaidjan
NARCIZ BALASOIU – Republica Moldova si Bulgaria
si EU cu Georgia si Ucraina.
MC a fost ca de obicei domnul Iulian Chifu.
Mai mult nu prea stiu ce sa spun ca nu am idee cum sa fac sa nu mi se para jenant dar va pot spune ca mi se pare o realizare importanta pentru mine, ca am muncit si ca rezultatul final este un studiu foarte bun care o sa foloseasca multor experti. Scris de noi. Si asta e tare. In plus este ceva de care chiar sunt mandru chiar daca pentru multi nu pare a fi ceva extraordinar.
Si vreo cateva poze nu prea reusite dar merg:
Teodor Melescanu caruia ii multumim pentru prezenta
EU si PUPITRUL
EA si PUPITRUL (Adriana Sauliuc)
Cam atat.
Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!
Motto: De ce este lerul ler? Pentru ca invers nu se poate…
Disclaimer: Afar’ miroase a praf de pusca
Si-n casa a ler de Hrusca
Caroling will never be the same again…
Eu, ca mai toata lumea, am invatat cand eram mic, papagaliceste, o gramada de colinde cu care imi terorizam vecinii si bunii care se prefaceau absolut extaziati de ragetele mele. Cu toate acestea complexa si deloc inteleasa cultura populara romaneasca este mult mai complexa si la fel precum sifiliticul nostru national, are intelesuri absconse. Zilele trecute cand incercam sa bag spiritul craciunului in mine am bagat un cd cu colinde de la singurul cantaret al tarii: Stefan Hrusca. Facand curatenie si avand timp sa analizez ce auzeam am trecut la o riguroasa analiza pe text. Astfel, va invit acum in lumea minunata a intelesurilor versurilor, sa descoperim impreuna ce dracu’ e ala “ler” si ce tot e asa de lin….
In primul rand se desprind cateva idei generale dupa o tura de colinde romanesti:
Prima este aceea ca virgula colindatorii sunt un fel de boschetari: umbla in seara de ajun prin zapada, vin de departe prin aceeasi zapada – ceea ce ne duce cu gandu ca nici macar nu sunt din oras – si vin sa cante – de foame – ca sa primeasca bani sau covrigi sau nu shtu…o palma dupa ceafa. Din start te anunta ca nu prea ai cum sa refuzi: “am venit aici la voi cum e datina la noi”, adica asa e obiceiu, nu poti sa refuzi obiceiu frate. Pai daca asa e obiceiu la voi mergeti la voi in p……artea locului unde se tine aceasta datina. In plus sunt si niste boschetari – hai sa nu le zicem asa, sa le zicem cersetori – tupeisti. In toate cantecele, cei care te “colinda” au urmatoarele caracteristici: mereu se refera la ei la plural deci merg in haita, in gasca deci evident periculosi, ti se spune de ce au venit – sa-ti ureze sa-ti zica sa etc, si apoi la sfarsit vine si amenintarea: “ Daca nu ne deschideti, Pa pereti creasca bureti, In obloace copitoance,” etc. adica un fel de sa-ti coaca si sa-ti cada daca nu ne dai o gramada de chestii ca am venit sa ragem la tine la usa. Tupeul este evidentiat de strofa: “Fa nana lumina-n casa, Sa sa vada pa fereastra,” adica ia aprinde tu lumina sa vedem noi ce ai prin casa ca mai venim si la noapte odata. Macar alarma daca ai sa vedem si noi. In cele din urma esti informat si despre beneficiile pe care le ai in urma deschiderii usii: ti se spune ca s-a nascut Isus, o sa-ti doresca din toata inimioara lor numai bine SI sa fii bogat. In majoritatea colindelor esti informat ca o sa vina si la anu’. Nu “daca” ci sigur. Chiar ti se spune sa pui mana la treaba sa ai ce sa dai mai cu spor, anu’ asta ti se iarta ca nu stiai ca o sa vina: “si la anu’ CAND venim, mai bogati sa va gasim”. Adica mars pe treaba ca urarile dintr-o colinda te ajuta pana la un punct. Noi nu mancam urari, da? Urari avem si noi destule…
Observati ca aceasta atitudine maxim de miloaga este aceeasi pe care majoritatea compatriotilor nostri de la export o abordeaza in fata strainilor. Asa e romanu, un etern colindator.
O alta concluzie pe care o tragi daca treci prin filtrul gandirii colindele romanesti este aceea ca toata lumea vesteste. Toata lumea te anunta, parca ar fi can-can-ul. Toate cantecele iti spun ca azi s-a nascut ca azi e ziua aia mare….deci coae…..tu ala care canti: stie toata lumea frate, de vreo 2000 si ceva de ani se bat pe tema asta, s-au facut si vreo inshpe mii de filme, si incepem sa ne cumparam cadouri pentru ziua lui de prin octombrie. Deci cam stim. Si pe chestia asta noi trebuie sa dam si bani. E ca si cum ai da bani pe ziaru de ieri. Niste colindatori permanenti sunt de exemplu aia care vand 7 seri in metrou ca tot la fel cer.
Stiu ce o sa intrebi: da ce altceva ce sa cant? Pai uite ia exemplul celor mai cunoscute colinde de pe planeta dupa cele romanesti: cele americane. Si aia stiu cand s-a nascut si nu o tot repeta ca retarzii ci spun si ei ce fac de ziua lui: beau, mananca, se plimba, vor sa ajunga acasa, il asteapta pe mosu etc… . Fa si tu la fel nu imi tot repeta in fiecare an ca s-a nascut ca pana la varsta asta cred ca mi-am dat seama.
Uite asta e o alta chestie dubioasa: Mos Craciun. Acest personaj rosu ce vine regulat este poate cel mai important intre toti aducatorii de cadouri. Traditia iepurasului nu este implementata peste tot in tara sau in lume, mos niciolaie nu mai zic deci Santa e the big one. Atunci tu, ca si cultura bogata care pretinzi ca esti e posibil sa ai un singur cantec despre el? Si si in ala sa zici ca “ti-as canta sa nu te duci”. Pai frate canta-i…poate sta. Sau te gandesti ca oricum pleaca si iti racesti gura degeaba? Chiar a trebuit sa apara Banica sa mai scrie inca un cantec despre el? WTF?
In ceea ce priveste particularul treaba e si mai dubioasa. Nu am sa ma leg de exprimarile cel putin dubioase si de limbajul arhaic gen “sloboza-ne gazda-n casa” care dupa parerea mea este rasplata potrivita pentru milogii tupeisti intitulati colindatori – desi nu in casa ca poti face mizerie – sau “Mergand Iosif cu Maria, In Viflaim sa se-nscrie” – Viflaimul aceasta minunata secta in care se inscriu tot mai multi de atunci – ci as vrea sa ma leg de realitatea istorica.
In majoritatea colindelor se mentioneza cei trei, fie ei crai sau pastori, de obicei pastori, ce se orientau dupa stele – un GPS rudimentar – si toate faptele lor de vitejie. Neam de oieri cum suntem (pa banii mei ba baiatule, ma-ntelegi), de obicei sunt trei ciobani, pardon, pastori. “Trei pastori se intalnira, si asa se sfatuira, haideti fratilor sa mergem, floricele sa culegem, si sa facem o cununa, s-o-mpletim cu voie buna…”.
Eu imi imaginez trei ciobani parosi cu toiege care miroseau a branza si cur de oaie care se intalneau pe un deal si vorbeau:
Coae, culegem floricele pentru Ala micu?(divinitatea se scrie cu litera mare nu? ).
Al doilea care era mai slabut asa si mai peltic zice:
Da da da, da’ sa gasim si d-alea mov ca mie imi plac muuult mult.
Al treilea care era lungan si tantalau asa zice: da si sa le aranjam frumos asa, sa facem o cununa, un fel de coroana dar trebuie neaparat sa o impletim cu voie buna!
Urmatorul cadru: trei pastori barbosi imbracati in cojoace de oaie, tinandu-se de manuta, cu floricele fupa ureche si prinse in caciula, alergand pe un camp verde, culegand floricele. Nu merge nu? Pai bai fratilor aia erau oameni ai muntilor, umblau cu turma, se spalau odata pe an sau cand alunecau in balta si stateau la coada in spatele tzapului la curva turmei. Credeti ca de floricele le ardea lor? Daca era sa duca ceva duceau o pastrama si un kil de branza sau lapte sa bea Ala micu, nu flori, ca o fi fost el fiu lu Dumnezeu da nu cred ca manca craite, basina porcului si gura-leului.
Un alt vers cre(s)tin este cu “pastori alearga, iesela-nconjoara”. Aceeasi trei, imbracati la fel tinandu-se de mana (se tin cam des de mana nu? eu ii banuiesc de chestii necurate…la propriu…remember nu faceau baie), si facand o hora in juru ieslei. Sau alergand sa-i faca vant, sau pasul strengarului, sau nush…..
Tot pentru a evidentia realitatea istorica am safac o scurta analiza pe text a unui colind cantat de minunatul Cantaret National:
In poarta la Tarigrad (Intre fiecare vers era un “ziurel de ziua” cazut la editare)
In poarta la Tarigrad – O localitate din R. Moldova
Sade un fecior de-mparat – se joaca cu cheile de la masina si sparge seminte
Tat se roaga la ma-sa
Sa-i daie pe soru-sa – hai mah nu o iau si eu o tura?
Ma-sa o zis ca nu-i a buna – nu e buna mama…
Doar in numa de s-aduna – un vers pe care nu l-am inteles
Pod de-arama peste vama - adica facea trafic pe pod, sarea vama
Pod de-argint peste pamant – un fel de autostrada suspendata
Sfantu soare nanas mare
Si lunita nanasitza – adica n-are mama, n-are tata
El in lume si-o umblatu – bagabont
Si de-acelea n-o aflatu – n-a gasit femei sa-l vrea si pe el
Cand s-o-ntors cum o fo’ dus – a plecat bou a venit vaca
Sorus-sii asa i-o spus
Tu soruca sora mie
Hai cu mine-n cununie – hai fa ca te iau odata apoi te iau si de nevasta.
Un colind ce vorbeste despre realitatile vremii: incest cu acord parental, trafic peste granite, bani castigati necurat si casatorii ilegale. O societate crestina evident
Nu am aflat inca ce este LERUL sau ce dracu’ e asa de LIN dar va sfatuiesc sa incercati aici sau sa ascultati aceasta melodie:
V-am lasat niste poze de Craciun facute de mine la mine si pe final un Colind drag mie, dedicat cu drag:
Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin. Craciun fericit!
Motto: A venit, a venit Toamna, / Sa trecem restantele cu ceva, / Cu umbra unei fituici/ Sau mai bine cu servita…
Disclaimer: Ca un cabotin intr-o zi proasta, va las fara reverenta cuvintelor. Sa cante muzica pozelor. Sa vezi aici filozofie..
Je Veux d’l'amour, d’la joie, de la bonne humeur, ce n’est pas votre argent qui f’ra mon bonheur, moi j’veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité.
Frunzele cand se ingalbenesc, se ingalbenesc de gelozie? Un paros…dupa epilat si operatii
Se inrosesc de rusine? Sau de furie? estetice naturale se face fluture
Happy bunch Apple of my eye…
Familia Prunarescu banuiesc…
Soare de toamna intr-o…. Toamna fara soare
It’s the simple things…
In loc de picioare de virgina… …a iesit bun si fara. The Must is a must.
Googonele, simplu: gogonele, telina, morcov, marar uscat, apa sare si borcan
Motto: Pentru ca uneori chiar iti vine sa-ti bagi pula!
Disclaimer: Carnat de post ce am facut. Mi-e lene si mie sa il citesc. Nici macar funny nu e.Don’t bother. I didn’t. Nici macar poze n-are.
Am disparut stiu. Nu am multi cititori fideli deci nu am avut pe cine sa dezamagesc. In ultima vreme pe fondul unei oboseli cronice si a unui inceput de an de cacat am avut foarte multe idei care, daca le-as fi dus pana la capat ar fi iesit niste posturi extraordinar de inteligente dar, cumatra lene a revenit in forta. Am pastrat ceva din ele si acest post il dedic acelor idei, argumentate pe scurt pentru ca sunt cu cumatra. Cu toate ca, categorisirea inseamna discriminare ar fi bine sa asez ideile pe categorii generale, dupa cum urmeaza:
Viata bate curu:
1. Dragi copii, nu va faceti iluzii, viata e greu, si pe masura ce cresteti cu cat realizarile voastre vor fi mai importante sau mai muncite/meritate, cu atat laudele si aprecierile vor fi mai mici. Fara sa atingem toate aspectele societatii si vietii ne vom axa doar pe partea scolara de exemplu: la BAC, Licenta etc. panica mare. La Dizertatie pauza. Nu a contat nici ca a existat nici ca s-a dat nici ca s-a luat si nici ca s-a luat bine. Nu ma refer aici doar la mine. Am mai discutat si cu altii ca am zis ca sunt eu nebun. La BAC si Licenta tensiune maxima urmata de laude, aprecieri si cadouri care sa “marcheze” momentul. Acum nu. Dupa mintea mea ar exista trei motive pentru genu asta de comportament: e un examen pe care chiar si daca il pici nu conteaza ca nu sunt multi care isi continua studiile dupa, deci e cam “ultimul” examen din viata ta, se presupune ca esti deja destul de “mare” incat sa nu mai ai nevoie de aceeasi sustinere ca pana atunci si ultimul dar nu si cel din urma, oamenilor nu le pasa. Desi am incercat sa aleg unul se pare ca sunt toate trei. Lucrurile probabil ar fi fost cu mult schimbate daca stiam clar ca dupa master am sa imi trag si un doctorat. Ar fi contat dizertatiile astea. Esti desul de “mare” and you can tough it out, chestie cu care sunt de acord dar oamenii vor veni la tine sa caute sprijin/simpatie/sustinere etc. pentru cele mai de cacat chestii ca doar suntem “rude/prieteni/colegi etc”, si nu se vor multumi vreoadata cu putin, lucru pe care tu trebuie sa il faci. Daca o sa incerci sa folosesti aceeasi carte ai sa afli ca toti au problemele lor si nu au nevoie de inca un loc in care sa-si risipeasca energia. Daca ai tu probleme suntem “rude/prieteni/colegi etc dar cu masura ca am si eu viata mea” daca au ei probleme: “chiar nu te intereseaza deloc de ruda/prietenul/colegul tau??? Insensibilule.” Prin urmare, concluzia mea este ca trebuie sa ii “momesti” pe oameni cu ceva ca sa devina interesati, lucru care ma duce cu gandul la ultimul motiv: oamenilor nu le pasa. In general. Am trait cu impresia ca oamenii sunt totusi un grup cand trebuie dar m-am inselat. Sau poate nu cunosc eu pe cine trebuie. Daca tragedia/drama/problema ta ii afecteaza in vre-un fel sau ameninta sa le aduca vre-un prejudiciu echilibrului vietii lor atunci oamenii vor fi foarte saritori si solidari. Dar daca nu ii afecteaza cu nimic, doar prietenia sau gradul de rudenie nu sunt de ajuns in zilele noastre. Datoriile morale se prescriu mult mai repede in acest secol al super-vitezei si sentimentele sunt rezultatul unei colaborari dintre interes si teama. Deci, daca doriti simpatie ajutor sau macar atentie trebuie doar sa ii implicati pe altii. Deranajati-le echilibrul vietii scotandu-i din “their comfort zone” cu un pic de suspans sau pericol direct. Asa se leaga prietenii. Si daca deveniti indispensabili in viata lor atunci veti avea prieteni pe viata.
Ti-am zis ma ca nu e popa? Tu nimic…
2. Seriale politiste: peste tot seriale politiste, filme care abordeaza viata politistilor si tot asa. Filme cu eroi umani, cu oameni care iau atitudine si fac ceva in special in beneficiul maselor. Da chiar de ce se numeste un grup mare de oameni “masa”? Bati in ei cand zici “Doamne fereste”? Plutesc? Sau pentru ca atunci cand aduni multi oameni intr-un loc ai sa observi ca au proprietatile unei mese: neciopliti (cine dracu mai ciopleste mese, acum pe bune), tari, colturosi si cu aceeasi inteligenta? Eu optez pentru ultima. Pacat ca gluma asta merge doar in romana. Revenind, Motivul pentru care aceste seriale si filme au un succes fantastic nu este realizarea sau ingeniozitatea scenariului nici macar vre-un simt al dreptatii cu baze genetice ancestrale, adanc inradacinat in subconstient, care sa duca la admiratie. Motivul pentru care acest gen de filme are succes este nevoia de iluzia sigurantei. Din acelasi motiv din care aceiasi oameni au nevoie sa vada semnul “Exit” deasupra usii dintr-un avion: Iluzia Sigurantei! Nu conteaza ca esti la 25.000 de metri deasupra solului, vei dormi linistit pentru ca stii ca la o adica ai pe unde sa iesi. La fel si cu filmele: nu conteaza ca in timp ce tu te uiti la un serial in care baietii rai o incaseaza grav tie “iti incearca usa, si-l vezi pa vizor” – ca sa citez din clasici – tu vei dormi linistit cu iluzia ca cineva chiar vegheaza pentru tine.
In ceea ce priveste serialele cu eroi – ei bine – aia e alta nevoie patologica a unei rase umane slabite de permisivitate. Nevoia de initaitiva. Daca stropul de initiativa si curaj care se prelinge incet ca rahatul pe geam in interiorul fiecaruia, ar fi adunat intr-un singur om care sa demareze singur o actiune de care omenirea ar avea nevoie atunci am fi cu totii fericiti. Si omu ala ar fi de cacat da asta e altceva. . Noi nu avem eroi dar ni facem. Nu se fac filme despre unu care intra intr-o cladire in flacari si salveza pe cineva dar in schimb stie toata lumea despre Batman. Oamenii nu se vor ridica nicodata sa faca ceva pentru ei, vor avea nevoie de un conducator deoarece trebuie sa existe cineva care sa preia vina in caz ca totu se duce dracu’. Daca e victorie e a oamenilor, daca e infrangere e responsabilitatea unuia. Oamenii sunt lasi, lipsiti de initativa, egocentristi si recesivi. Caracterul puternic nu mai este la moda, dar daca se ridica vre-unul il vom urma atat timp cat suntem asigurati ca pozitia respectivului este destul de puternica in contextul grupului astfel incat, in cazul in care se termina prost, nimeni nu va fi tras la raspundere in afara de el. Problema este ca tocmai cei ce incearca sa faca ceva sunt judecati de cei care stau si se ascund. E ca si cum ai avea un concurs de frumusete judecat de orbi leprosi.
3. Oamenii sunt unici….in felul lor. Speciali si interesanti pentru prietenii si rudele apropiate care nu le spun ca sunt penibili dintr-o datorie morala data de legatura de sange ce ii leaga. E normal sa fie asa, doar dusmanii spun adevarul, prietenii si rudele mint constant prinsi in plasa datoriei. Ma uitam la o pustoaica in metrou: mai mult de 15 ani nu avea dar era echipata maxim de tot: cercel in buza, tunsa cu sabia, unghii negre si accesorii interesante dar deosebit de ciudatele de la capete de mort pana la crucea egipteana. O combinatie ….deosebita sa ii zicem dar care demonstra ca semnificatia fiecarui simbol pe care il purta era inexistenta pentru tipa respectiva. M-am blocat pe cercelul din buza: un cerc pe centrul buzei care era departat de buza. Ma intrebam: e la varsta mozolului, oare cum se mozoleste cu altu care are ceva asemanator? Nu se prind alea intre ele? Sau daca se saruta cu unu care are aparat dentar ar fi un fel de penis captivus? Ar trebui sa cheme un lacatus-mecanic sa ii desparta? Cand se despart o fac cu patentul? Anyway..the point is…. UNDE dracu gasesc niste oameni interesanti? Si nu pentru ca asa se dau ei ci pentru ca asa ii vad altii, sau macar majoritatea altora. De ceva timp simt nevoia de a avea oameni interesanti in jurul meu. Oameni diferiti, asta ar fi definitia mea. Oameni cu care sa ai ce sa vorbesti care sa asculte muzica buna nu zgomot, oameni cu inclinatii oarecum intelectuale, mai putin fixisti, care stiu sa se distreze (si a merge in club nu e distractie coaeeeeeeee). Mai demult, cand am facut ultima data evaluarea asta, am ramas cu impresia ca eu chiar cunosc oameni interesanti, dar se pare ca nu e asa. As vrea niste oameni care sa fie interesanti prin natura lor si nu sa fie asa datorita perceptiei mele denaturate despre ei. Stiu ca exista astfel de oameni da cred ca se ascund de mine. Poate miros eu dubios sau ceva de genu. Oricum, promit sa ii gasesc pentru ca asa nu se mai poate. Orasul asta ar trebui, ca toate orasele mari, sa fie un amalgam de personalitati si stiluri, un Babilon de perceptii care mai de care mai diferite. Nu frate, Bucurestiu e o mare fabrica de clonare in care fiecare merge in spatele celuilat pentru ca asa e la moda. Wtf?
Prietenii sunt construiti genetic sa te rupa, sa te corupa dar tot ei te si educa…
….zicea un filosof inca in viata. Prietenii mei, nu au reusit inca sa ma rupa, de corupt i-am corupt eu pe ei mereu dar se pare ca in domeniul educatiei au evoluat recent. M-au educat ca nu te poti baza pe nimeni nici macar pe unii pentru care ai facut totusi cate ceva. Aceasta ultima parte a postului le este dedicata. In ultima perioada am invatat ca nu ai voie sa iti fie greu. Si nu trebuie sa te arati un stalp de sustinere pentru prea multi sau pentru un timp prea indelungat pentru ca atunci cand o sa fii u la pamant nimeni nu te crede (pentru ca tu esti Joe coae). Plangeti-va cat mai des. Oamnii o sa ajunga sa va creada. Eu nu m-am plans de multe ori pentru ca am considerat ca nu am de ce sa ii incarc pe altii cu problemele mele dar aceasta filozifie de viata trebuie sa se schimbe.
Contextul este urmatorul: un inceput de an de rahat cu munca multa, stres si griji acumulate pe fondul carora prezenta feminina care se afla de trei ani in viata mea a decis sa paraseasca scena mutandu-se din oras. O vara in care nu am putut sa ma relaxez, doua dizertatii, munca, care m-a tinut in Bucurest in care nici macar de o depresia calumea nu am avut timp. Acum, cum poti tu ca prieten (si cu pretentie de cel mai bun), dupa ce mai bine de patru ani te-am impacat cu gagica-ta, te-am reprezentat in fata ei, am facut psihoterapie cu tine de fiecare data cand iti dadea papucii, ti-am sustinut punctul de vedere ca sa se impace cu tine si multe altele….sa imi spui ca te bucuri ca a mea pleaca, ca asa o sa vad si eu cat de greu e sa gasesti pe cineva? E greu sa gasesti pe cineva daca esti retard. Next.
Cum poti tu ca prietena, de mai bine de sase ani dupa nenumarate acoperiri, secrete care daca s-ar fi aflat (si s-au aflat) mi-ar fi facut mie rau in primul rand si ore intregi de psihoterapie sa vorbesti cu mine trei ore la telefon si eu sa incerc sa-ti povestesc tot ce am pe suflet si la fiecare chestie tu sa raspunzi cu cat de mult suferi ca nu te iubeste amantu pe care l-ai lasat ca sa te impaci cu fostu iubit. Cand voi le-ati avut pe ale voastre eu am stiut sa imi aman o perioada viata si sa fiu acolo. Invers: “am si eu viata mea” a se vedea paragrafu unu.
Sau cum tu ca prieten sa imi spui ca sunt prost ca nu tin o relatie la distanta fara viitor cand suntem la doar 300 de km distanta? Chesti asta cu relatia la distanta mi-a spus-o mai multa lume. Mai oamenilor, a plecat sa se mute acolo de tot, like forever, para siempre, nu mai vine inapoi. Relatia la distanta are o continuitate adica tinem o relatie la distanta cand plec 4 ani la facultate si apoi MA INTORC!!, nu cand plec de tot. Da imi e dor de ea da inca nu imie bine, ea nu m ajuta si nici tu sau altii nu. Pot sa suport singuratatea dar cea mai rea forma a ei este aceea in care esti singur fiind inconjurat de oameni.
Toata lumea mi-a zis ca sunt prost: ca sufar, ca o las sa plece, ca nu fac ceva pentru mine, ca nu ma scot din starea asta etc. Majoritatea oemanilor care mi-au zis asta sunt presupusi prieteni si cu majoritatea am facut ore de psihoterapie si au venit sa imi ceara ajutorul in mai multe cazuri. Acum am venit eu sa cer ajutorul si am primit palme-n cap. Sunt de acord sa fiti duri e o tehnica care se foloseste la oamenii deprimati cand nimic altceva nu merge. O folosesc si eu. Dar pana la ea mai sunt etape: simpatie, empatie, solidaritate, sfaturi, evitarea problemei si abia apoi esti dur cu omu daca nu merge nimic altceva. Problema mea era ca eu nu eram deprimat ci doar ranit si nu aveam nevoie de palme ci de solutii, pe care de altfel mi le-am gasit mereu singur fara voi, dar acum, depasit fiind de situatie am cerut ajutor. Aveam nevoie sa intreb pe cineva (chiar daca stiam raspunsul): de ce nu ma mai suna? De exemplu.
Prietenii mei au multe drame existentiale si eu le-am cunoscut si le cunosc pe toate pentru ca am fost un fel de jurnal. Eu nu am multe drame existentiale si atunci cand le am incerc sa le rezolv singurel ca sa nu ii incarc si pe ceilalti cu aiureli. Eu imi judec prietenii dupa momentele relevante in care sunt acolo pentru mine. Acesta a fost un moment extrem de relevant in care am fost singur. O fi timpu sa trec la un alt fel. Probabil. Mai sunt oameni care merita palme dar am obosit si nu mai merita efortul.
A sunat urat ce am scris dar e ceea ce simt. Ma asteptam ca oamenilor sa nu le pese dar nu si voua. Sunteti 5 in total iar in curand niciunu. Facem altii vorba poetului. Chiar si daca nu mi-ati fi fost datori (paragrafu 1 datoriile care se prescriu prea repede) suntem totusi prieteni si ar fi ttrebuit sa pareti macar interesati. Celor ce citesc poate li se pare ca m-am plans aici si poate asa e dar faptele sunt mult mai multe si mai nasoale decat ce am scris eu. Si oricum nu scriu pentru parerile unor necunoscuti.
In loc de incheiere vreau sa zic urmatoarele: ma fac eu bine, vreu cont pe Facebook, vreau un caine (labrador negru sau argintiu sau lup) si imi bag …..-n lume si v-o fac cadou.
Am facut un blat pandispan din 10 oua la care se adauga cate o lingura de zahar si faina pentru fiecare ou. Se separa albusurile si se bat intr-o spuma care sa aiba consistenta pe care o are Gillette-ul pe obraz (sau pe picior, pentru domnisoare (bine pentru unele si pe obraz, dar nu judecam)), in care se inglobeaza zaharul si apoi galbenusurile unul cate unul, tot cu mixerul. Faina se inglobeaza cu o lingura amestecand rapid de jos in sus ca sa nu vi se plosteasca toata treaba. Cu ea pleostita nu mai faci nimic, zau asa!
care sa nu aibe gust dar sa aibe consistenta cumpara o crema care se face cu lapte rece si zahar, pentru ca nu o sa dai gres. Am pasat trei banane si le-am amestecat cu crema si mi-a iesit ceva surprinzator: o crema cu un super gust de banane si care mai era si GALBENA. Pe deasupra am mai taiat o banana cubulete si am amestecat-o in crema. Sa simta si omu’ ceva.
Bravo mie.
