Motto: Deci astia nu se pricep doar la ceasuri, ciocolata si bani, nu?
Disclaimer: Daca pui ciocolata peste un ceas si garnisesti cu bani iese: Rösti!
Rösti (roesti si se pronunta rushti) e o mancare elvetiană despre care se spune că ar fi aparut în Berna undeva in secolul 15. La inceput era doar din cartofi iar multi considera acea reteta a fi adevarata mancare traditionala elvetiana (eu pana azi credeam ca e ciocolata). Eu fiind un om modern intr-o societate de moda veche…sau invers…am ales sa prepar reteta pe care patina timpului este mult mai vizibila asa ca mi-a iesit urmatoarea chestie (desigur cu cateva adaugiri proprii):
Dragi copii, treaba e simpla, pentru 4 portii se folosesc 3 cartofi maricei, 3 morcovi, 3 cepe (si ele maricele) si 3 ardei potriviti (mereu mi-am dorit sa ajung sa folosesc cuvantu asta pentru ca este un cuvant enervant prin cat de vag poate fi si astazi am ajuns si eu in sfarsit sa ii enervez pe altii 
). Se dau toate prin razatoarea mare se adauga sare si se lasa vreo 20 de minute. La sfarsitul celor 20 de minute se storc (dar nu de tot) de suplimentul de zeama si se lasa in strecuratoare. Se incinge o tigaie in care se arunca cateva (mai multe asa ca am auzit ca, colesterolul face bine la inima) bucatele de kaiser cu ceva grasime care se lasa sa se rumeneasca si sa-si lase grasimea care o sa dea o savoare speciala legumelor. Cand s-a rumenit un pic kaiserul puneti peste legume oregano, boia iute, piper si cimbru si amestecati bine dupa care le puneti 
in tigaie intr-un strat gros cam de 2 cm si le lasati sa se faca in voie. Dupa 5 minute puneti un capac si le mai lasati inca 5 min maxim. Focul sa nu fie prea iute ca altfel se ard. Acum vine smecheria: felul in care se intoarce. Deasupra tigaii fie puneti o tigaie la fel, fie o farfurie si intoarceti ca pe clatita. Daca e tigaie o puneti pe foc, daca e farfurie transferati placinta cu fata prajita in sus in tigaie. Ideea e sa o intoarceti fara sa ii stricati forma. Dupa ce ati intors-o va apucati de sos: cateva linguri de samntana dulce, un pic de mustar, oregano, cimbru, boia iute si rozmarin. Amestecati bine. O lasati si pe partea
cealalta vreo 10 minute (dupa ceasul elvetian) dupa care o intoarceti de tot (dupa modalitatea de mai sus) pe o farfurie. Radeti cascaval – o sa se topeasca ca o ciocolata elvetiana – (sau parmezan dar recomand cascavalul pentru ca nu isi imprima asa tare gustul) apoi turnati sosul si impaturiti de la jumate. Se mananca calda. Eu m-am dus pana la calculator si s-a mancat, nu calda ci singura…e un mister. E o chestie usuara si delicioasa. Sa aveti 
pohta.
eu am si schimbat mana si am framanatat…20 de minute in continuu (pentru cine a mai facut asta o sa stie ca nu e putin si nici usor), ca doar asa scria la carte…dar cred ca acolo au facut misto de mine. Apoi l-am lasat sa se odihneasca la dospit…vre-o ora, acoperit cu un prosop. A crescut intr-o ora cat altii in zece asa ca am pus facaletu pe el si l-am intins intr-un blat gros cam de un centimetru. Apoi sa vezi dezmat anti-regim: caiser, sunca, teleama de vaca sarata(branza nu vaca mah!)(sa o scurgeti inainte – branza nu vaca mah!) si cascaval ras pe razatoarea mare sa acopere toata treaba la fel cum acopera si Savana. Cascavalul acopera…vino si descopera.
lapte si i-am presarat oregano si cimbru pe deasupra si l-am lasat in grija cuptorului alte 40 de minute. Vedeti si voi ce a iesit.
Cu maiestria dobandita odata cu cumpararea mixerului am batut spuma 8 albusuri de ou. Am adaugat 200g zahar si un pliculet de zahar vanilat si am mai mixat putin. Am adaugat apoi cele opt galbenusuri batute un pic inainte. Am poluat torential 300g de faina amestecate cu un plic de praf de copt si am amestecat dupa cum se stie de jos in sus ca sa nu se lase. Am tapetat o tava cu ulei si faina si am turnat tot amalgamul acolo. Acum vine partea grea…visinele. Visinele curatate de samburi si lasate cu zahar cu o zi inainte puse dupa un aranjament care mi-a venit ad-hoc. Intotdeauna mi-a displacut proportia coca – visine din aceasta prajitura asa ca am decis sa schimb un pic lumea. Asa ca am inceput sa pun visine: doua una peste alta in acelasi loc. Succes garantat! Am dat- o la cuptor 40
de minute. S-a umflat ca o glezna scrantita. Cat se cocea am preparat toppingul: am topit doua ciocolate (una neagra si una cu lapte) intr-o oala pusa pe baie de aburi (o oala pusa desupra unei alte oale in care fierbe apa). Cand s-au topit bine de tot am adaugat un galbenus si cateva linguri de smantana dulce. Am mai lasat un pic si am stins focul. Am scos prajitura din cuptor si am pus pestea ea restul de visine (destul de multe) peste care am turnat intr-un ornament 
sauvage (adica total aiurea) ciocolata. Daca forta este cu voi va recomand sa o lasati sa se raceasca si apoi sa o dati o noapte la frigider si apoi sa o mancati. Nu o sa regretati. Grabiti-va sa o faceti ca in curand dispar visinele. 
multe ori intamplari extraordinare. Este atotstiutoare: “stie p*la”. Este atotputernica: “poti o p*la”. Este omniprezenta: verificati limbajul de zi cu zi. Este adjectivul universal: “…. pulii (“…” – poate fi inlocuit cu orice substantiv). Este termenul universal de comporatie: “e ca p*la”. Si nu in ultimul rand este atotincapatoare: … in p*la mea (“…” se inlocuieste cu orice cuvant). Acestea fiind zise as dori sa analizez in cele ce urmeaza rolul acestui organ in dezvoltarea lumii si sa vi-l prezint in diferite ipostaze de-a lungul istoriei:
