Motto: For Valentine’s Day i decided to be with my one true love: food
Disclaimer: If you can’t feed my feelings I’ll just stuff my face
Nu exista dragoste mai profunda decat cea pentru mancare. Nu e doar o afirmatie pe care o face un gurmand ci este un adevar universal: daca intalnesti pe cineva iesiti sa mancati ceva, daca iti e bine ai manca ceva bun, daca nu iti e bine ai manca ceva bun, daca vezi un film bun, ‘nu mancam si noi ceva bun?’ si tot asa. Deci, in calitatea sa de nevoie primordiala mancarea a devenit un liant social care daca folosit cum trebuie poate sa aduca bucurii nebanuite.
Folosindu-ma de aceasta introducere pot spune ca in seara asta ‘am facut dragoste’ :)
Ideea retetei m-a traznit intr-un supermarket, acum ceva timp, in timp ce ma uitam la o cutie de paste. Sunt sigur ca nu e o inventie si ca e deja patentata, nu pot sa stiu pentru ca nu am verificat, dar sunt mandru ca mi-a venit si mie.
Ingredientele necesare sunt o punga mare de Pene sau pe romaneste, macaroane, groase cam de un deget, parmezan (in functie de cat de mult va place), 500g de carne tocata, doua cepe, niste ciuperci (cutie sau proaspete), un bulion, mirodenii si chef de munca.
Am pus apa la fiert cu ulei si sare si cand clocotea am pus Penele, carora o sa le zicem de acum
macaroane pentru ca denumirea italieneasca imi da senzatia ca fac salata de perna, la fiert timp de 5 minute. E foarte important sa nu se fiarba de tot, sa mai ramana putin tari. Le scurgeti, le clatiti si le lasati sa se odihneasca pentru cand le-o veni momentul.
Taiati cepele cat de fin puteti (le puteti da si pe razatoarea mare) si le dati la calit in ulei incins. Concomitent in alta tigaie puneti la prajit carnea pe care aveti grija sa o sfaramati cu furculita in tigaie pe masura ce se prajeste, pentru ca bucatile sa fie cat mai mici. Cand ceapa s-a rumenit adaugati ciupercile taiate la fel de fin si le mai lasati 5-7 minute. Dupa ce s-a facut partial si carnea amestecati cele doua tigai si le mai lasati doua minute sa isi mai ia gust una de la alta. Eu peste toata smecheria am pus un praf de oregano si nu am gresit.
Sosul: o masura de bulion cu o masura si jumatate de apa (am folosit cam 400 g de bulion pentru un vas Yena mediu) se amesteca impreuna cu sare, piper, busuioc uscat, cimbru si rozmarin si se lasa la rece.
Acum vine partea interesanta: fiecare macaroana grasa trebuie umpluta cu manuta cu
amestecul de carne. Dureaza ceva deci daca vreti ceva rapid de mancare mai bine comandati o pizza ca e tot mancare italieneasca. Le asezati frumos in vasul in care le bagati la cuptor si intre fiecare strat puneti parmezan ras. Eu ca o lepra ce sunt, am luat deja ras. La final turnati peste sosul de rosii si va asigurati ca acopera toata tava. Bagati la cuptorul incins si il lasati cam 20 de min pana cand macaroanele se mai fierb putin. Il scoateti ii dati un strat gros de parmezan si il mai lasati 5 min sa se facafrumos si Voila. Imaginile ca si banii…vorbesc! 
Fericirea e ca atunci cand faci pipi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!
Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.
in tigaie intr-un strat gros cam de 2 cm si le lasati sa se faca in voie. Dupa 5 minute puneti un capac si le mai lasati inca 5 min maxim. Focul sa nu fie prea iute ca altfel se ard. Acum vine smecheria: felul in care se intoarce. Deasupra tigaii fie puneti o tigaie la fel, fie o farfurie si intoarceti ca pe clatita. Daca e tigaie o puneti pe foc, daca e farfurie transferati placinta cu fata prajita in sus in tigaie. Ideea e sa o intoarceti fara sa ii stricati forma. Dupa ce ati intors-o va apucati de sos: cateva linguri de samntana dulce, un pic de mustar, oregano, cimbru, boia iute si rozmarin. Amestecati bine. 
cealalta vreo 10 minute (dupa ceasul elvetian) dupa care o intoarceti de tot (dupa modalitatea de mai sus) pe o farfurie. Radeti cascaval – o sa se topeasca ca o ciocolata elvetiana – (sau parmezan dar recomand cascavalul pentru ca nu isi imprima asa tare gustul) apoi turnati sosul si impaturiti de la jumate. Se mananca calda. Eu m-am dus pana la calculator si s-a mancat, nu calda ci singura…e un mister. E o chestie usuara si delicioasa. Sa aveti 
pohta.
eu am si schimbat mana si am framanatat…20 de minute in continuu (pentru cine a mai facut asta o sa stie ca nu e putin si nici usor), ca doar asa scria la carte…dar cred ca acolo au facut misto de mine. Apoi l-am lasat sa se odihneasca la dospit…vre-o ora, acoperit cu un prosop. A crescut intr-o ora cat altii in zece asa ca am pus facaletu pe el si l-am intins intr-un blat gros cam de un centimetru. Apoi sa vezi dezmat anti-regim: caiser, sunca, teleama de vaca sarata(branza nu vaca mah!)(sa o scurgeti inainte – branza nu vaca mah!) si cascaval ras pe razatoarea mare sa acopere toata treaba la fel cum acopera si Savana. Cascavalul acopera…vino si descopera.
lapte si i-am presarat oregano si cimbru pe deasupra si l-am lasat in grija cuptorului alte 40 de minute. Vedeti si voi ce a iesit.
Cu maiestria dobandita odata cu cumpararea mixerului am batut spuma 8 albusuri de ou. Am adaugat 200g zahar si un pliculet de zahar vanilat si am mai mixat putin. Am adaugat apoi cele opt galbenusuri batute un pic inainte. Am poluat torential 300g de faina amestecate cu un plic de praf de copt si am amestecat dupa cum se stie de jos in sus ca sa nu se lase. Am tapetat o tava cu ulei si faina si am turnat tot amalgamul acolo. Acum vine partea grea…visinele. Visinele curatate de samburi si lasate cu zahar cu o zi inainte puse dupa un aranjament care mi-a venit ad-hoc. Intotdeauna mi-a displacut proportia coca – visine din aceasta prajitura asa ca am decis sa schimb un pic lumea. Asa ca am inceput sa pun visine: doua una peste alta in acelasi loc. Succes garantat! Am dat- o la cuptor 40
de minute. S-a umflat ca o glezna scrantita. Cat se cocea am preparat toppingul: am topit doua ciocolate (una neagra si una cu lapte) intr-o oala pusa pe baie de aburi (o oala pusa desupra unei alte oale in care fierbe apa). Cand s-au topit bine de tot am adaugat un galbenus si cateva linguri de smantana dulce. Am mai lasat un pic si am stins focul. Am scos prajitura din cuptor si am pus pestea ea restul de visine (destul de multe) peste care am turnat intr-un ornament 
sauvage (adica total aiurea) ciocolata. Daca forta este cu voi va recomand sa o lasati sa se raceasca si apoi sa o dati o noapte la frigider si apoi sa o mancati. Nu o sa regretati. Grabiti-va sa o faceti ca in curand dispar visinele. 
