La Picioru’ Porcului

Dacă tâmpitu’ ăla nu musca din măr, acum eram cu toţii-n paradis!

Perfect fara tine?

Posted by joeindianu pe 23/10/2013

Motto: De azi sunt repetent…

Disclaimer: Esti libera sa cauti fraierul perfect…

Ascultand piesa asta la radio acum vreo luna si ceva o fata imi spunea: „Auzi, piesa preferata a tuturor barbatilor din Romania!”. Pe moment am contrazis-o invocand un fir logic care ma depasea si pe mine in momentul ala. Se mai intampla sa fac pe desteptul si nici eu sa nu ma prind.

Chirila a scris textul ca sa isi marcheze propriile drame avute cu o iubita din studentie, genul ala de relatie-stupefiant in care dependenta nu dispare ci doar are perioade de remisie.

La o scurta analiza pe text iti poti da seama de ce ar crede cineva ca e melodia preferata a barbatilor: e vorba despre un tip care dupa o perioada lunga de timp (insinuata prin versuri), intr-un act de curaj nesabuit (a se citi acces de nebunie) ii spune prietenei lui sa taca si apoi pleaca la mare in timp ce realizeaza in sinea lui ca exista viata dupa relatie (gandindu-se desigur la cat o sa agate). Apoi, bucuros fiind ca a scapat de ea si ca are timp si pentru el incepe sa isi aduca aminte inceputurile relatiei lor impreuna si sa o acuze de felul in care ea s-a schimbat. Eventual sa le plictiseasca si pe alea de pe plaja cu povestile astea. Deci se observa clar ca ii trecuse si nu se mai gandea la ea.

Contrargumentul meu: „Perfect fara tine” reprezinta constientizarea unei stari actuale care are ca punct de ancorare temporala o persoana sau un eveniment trecut la care se si raporteaza (hai sa-mi trag una ca asta a iesit cu fractura de creier). Adica atata timp cat „perfect” sau „fericit” e urmat de „fara tine” inseamna ca raportul fericirii tale e legat de comparatia cu ultimul moment pozitiv trait, care, in cele mai multe dintre astfel de cazuri se leaga chiar de persoana careia incerci sa ii demonstrezi ceva prin replica de mai sus. Deci nu esti perfect ba chiar dimpotriva, esti chiar imperfect „fara tine”, acea bucata din tine cu care erai perfect si fara de care incerci sa fii la fel.

Si cand nu mai incerci iti dai seama ca in imperfectiunea ta absoluta esti oarecum perfect pentru tine si ca nu mai vrei sa fii perfect (fara sau pentru) „tine”.

Eu si Chirila ce mai facem filosofii de taraba

Fericirea ca si durerea (later edit) e ca atunci cand faci pipi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura/arsura.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Străfundăturile intelectului | Leave a Comment »

Iubeste romaneste: a story of dildo’s and chocolate

Posted by joeindianu pe 15/02/2012

Motto: Some kind of romantic bullshit


Disclaimer: Happy UEFA Champion’s League Day

Poporul roman e deosebit de cald si iubitor si tocmai din acest motiv adopta orice inclusiv sarbatori de la altii. Anu’ asta pe roman l-a lovit patriotismul si, ridicandu-se de pe jos a cacat  nascocit un nou slogan: Iubeste Romaneste. Total anti-Valentine’s Day. Ideea campaniei este de a promova sarbatoarea romaneasca, Dragobetele si nu Valentine’s Day. Din punct de vedere comercial este win-win pentru ca vanzatorii de dragoste (inimioare, ciocolata, flori) vor castiga de doua ori.

Nu putem sa nu ne intreb totusi CUM IUBESTE ROMANUL? Americanul si restul lumii stim cum iubeste: o zi pe an da flori, bomboane in forma de inima, ursuleti si alte prostioare din plus roz sau rosii si spera ca pupa ceva in seara de 14 spre 15. Cine nu are cui sa dea gaseste ca doar e seara victimelor in care sensiblitatea atinge cote maxime. Una peste alta oricum ar fi e bine sa ai un ursulet sau bomboane in porbagaj…de momeala.

Cand vine vorba de dragostea romanului pe langa ‘cum?’ mai trebuie sa ne intrebam ‘cand? unde?’ si ‘in ce fel?’

CUM: Romanul iubeste pasional, chiar „tare si apasat” cum sta tatuat pe singura amintire lasata de un mare profesor roman in ale iubirii. Se indragosteste adanc de rezultatul exercitiilor pentru fesieri, de efectele plansului indelungat in frageda pruncie, de brand-ul cu iz de Monte Carlo al unui ceas, de jantele de 18″ si de umflatura aia din pantaloni care odata eliberata produce nenumarate orgasme….caselor de marcat. Iubeste visator si boem contrastand cu o realitate cruda pe care si-o construieste. Idolatrizeaza constant si aproape invariabil ajunge sa preacurveasca. Exista popoare care doar curvesc, ai nostri PREAcurvesc, este un nivel superior care se ridica la rangul de arta. Se desparte de cele mai multe ori furtunos din motive solide sau nu gasind mereu o alta romanta in care sa se adaposteasca.

CAND? Romanul iubeste cand i se spune. O sa imi sariti in cap ca hau ca bau dar cercetati pe cont propriu: de cate cine, gesturi sau orice altceva romantic ati auzit sau ati trait in afara zilelor desemnate pentru asta? De cadouri nu vorbim pentru ca ‘daca a fost peste un milion, chiar tine la mine… e dragoste adevarata’. Romanul iubeste de Valentine’s Day si acum mai nou de Dragobete pentru ca astea sunt zilele in care acest fenomen este permis prin lege. Desigur iubeste si in rest dar in aceasta zi ii vin idei, ii cresc aripi, e dispus sa dea bani pentru ceva roz-moloz ca sa stie celalat ca toata dragostea si orice alte sentimente le mai are sunt concentrate intr-o floare un urs si bomboane. Desigur acest lucru nu are nicio legatura cu ofertele comerciale prezente in jurul acestei zile.

UNDE? In functie de posibilitatile financiare romanul iubeste la Mall, la cinema (faceti diferenta, e cam de vre-un milion jumate), la Mc si intr-un caz fericit, intr-un restaurant (nu frate, KFC nu e restaurant). Altii petrec mai retras cu seminte si suc, prajituri si poate un vin, pe Pro Tv sau la un film de pe torenti, pentru ca dragostea se consuma in privat, si in plus, afara e tare frig. Desigur un alt raspuns la aceasta intrebare ar fi: pe masina de spalat, in dulap, pe capota (in garaj, doar nu afara), pe bancheta din spate (tot in garaj, ca sa tii motoru aprins juma’ de ora costa frate! – nu ai garaj? nu-i nimic…are mall-ul), la maica-ta in casa, pe scaun/canapea/tejghea de la bucatarie/birou si desigur banalul pat.

IN CE FEL? In orice fel, cum o fi numai sa fie. Fie ca este initiat in delicata arta a Kama Sutra sau se ghideaza doar dupa un loc umed (la categoria asta intra orice de la umidifcatorul de camera pana la prosopul folosit dupa dus), romanul iubeste cum poate atata timp cat sentimentele sale sunt transmise. Daca acest lucru se face verbal, oral, in sens biblic, cordial sau cu 45 km pe ora la iesire (just Google it…), conteaza mai putin, important este ca se face. In definitiv nu conteaza ca esti mic daca te gandesti un pic (bullshit). Ceea ce este important este ca romanul a crezut si va crede mereu ca stie. Cei care au ceva habar nu vor spune niciodata, cei care se descurca vor lasa pe altii sa spuna iar restul vor fi siguri ca asa e indiferent de circumstante. Romanul mai iubeste si ciudat, ii place asta, pentru ca niciun sentiment nu este mai maret decat sa fumezi o tigare dupa uitandu-te la vibratorul murdar de ciocolata (doar ciocolata, dezgustatorilor) in timp ce pe trupul tau gol sunt petale de trandafir iar pe jos o sticla goala de vin. Ideal la acest tablou ar fi sa nu fi singur/a. Exista doar o singura concluzie: iubeste romaneste pentru ca asa e cel mai bine.

La final va recomand sa cititi si celalt post pe care l-am scris cu ocazia acestei zile glorioase AICI si va las in compania unui video reprezentativ jucat de un om care obisnuia sa ‘cool’. Happy Marti Day!

 

Fericirea e ca atunci cand faci pipi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin. 

Posted in Străfundăturile intelectului | Etichetat: , , , | 5 Comments »

Soul food

Posted by joeindianu pe 15/02/2012

Motto: For Valentine’s Day i decided to be with my one true love: food

 

Disclaimer: If you can’t feed my feelings I’ll just stuff my face

Nu exista dragoste mai profunda decat cea pentru mancare. Nu e doar o afirmatie pe care o face un gurmand ci este un adevar universal: daca intalnesti pe cineva iesiti sa mancati ceva, daca iti e bine ai manca ceva bun, daca nu iti e bine ai manca ceva bun, daca vezi un film bun, ‘nu mancam si noi ceva bun?’ si tot asa. Deci, in calitatea sa de nevoie primordiala mancarea a devenit un liant social care daca folosit cum trebuie poate sa aduca bucurii nebanuite.

Folosindu-ma de aceasta introducere pot spune ca in seara asta ‘am facut dragoste’  :)

Ideea retetei m-a traznit intr-un supermarket, acum ceva timp, in timp ce ma uitam la o cutie de paste. Sunt sigur ca nu e o inventie si ca e deja patentata, nu pot sa stiu pentru ca nu am verificat, dar sunt mandru ca mi-a venit si mie.

Ingredientele necesare sunt o punga mare de Pene sau pe romaneste, macaroane, groase cam de un deget, parmezan (in functie de cat de mult va place), 500g de carne tocata, doua cepe, niste ciuperci (cutie sau proaspete), un bulion, mirodenii si chef de munca.

Am pus apa la fiert cu ulei si sare si cand clocotea am pus Penele, carora o sa le zicem de acum macaroane pentru ca denumirea italieneasca imi da senzatia ca fac salata de perna, la fiert timp de 5 minute. E foarte important sa nu se fiarba de tot, sa mai ramana putin tari. Le scurgeti, le clatiti si le lasati sa se odihneasca pentru cand le-o veni momentul.

Taiati cepele cat de fin puteti (le puteti da si pe razatoarea mare) si le dati la calit in ulei incins. Concomitent in alta tigaie puneti la prajit carnea pe care aveti grija sa o sfaramati cu furculita in tigaie pe masura ce se prajeste, pentru ca bucatile sa fie cat mai mici. Cand ceapa s-a rumenit adaugati ciupercile taiate la fel de fin si le mai lasati 5-7 minute. Dupa ce s-a facut partial si carnea amestecati cele doua tigai si le mai lasati doua minute sa isi mai ia gust una de la alta. Eu peste toata smecheria am pus un praf de oregano si nu am gresit.

Sosul: o masura de bulion cu o masura si jumatate de apa (am folosit cam 400 g de bulion pentru un vas Yena mediu) se amesteca impreuna cu sare, piper, busuioc uscat, cimbru si rozmarin si se lasa la rece.

Acum vine partea interesanta: fiecare macaroana grasa trebuie umpluta cu manuta cu amestecul de carne. Dureaza ceva deci daca vreti ceva rapid de mancare mai bine comandati o pizza ca e tot mancare italieneasca. Le asezati frumos in vasul in care le bagati la cuptor si intre fiecare strat puneti parmezan ras. Eu ca o lepra ce sunt, am luat deja ras. La final turnati peste sosul de rosii si va asigurati ca acopera toata tava. Bagati la cuptorul incins si il lasati cam 20 de min pana cand macaroanele se mai fierb putin. Il scoateti ii dati un strat gros de parmezan si il mai lasati 5 min sa se facafrumos si Voila. Imaginile ca si banii…vorbesc!🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fericirea e ca atunci cand faci pipi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin. 

 

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Did the Rainbow, Tasted the Rainbow

Posted by joeindianu pe 14/12/2011

Motto: In my world everyone is a pony and they eat rainbows and poop butterflies!

Disclaimer: La capatul acestui curcubeu a stat un sarbatorit.

Va scriu iarasi ca sa ma laud. De fapt daca te uiti pe toate articolele din blogul asta imaginea lor de ansamblu iti ofera o intrezarire a cultului propriei personalitati care se dezvolta incet-incet in interiorul meu. Daca aveti putina rabdare o sa va arat de ce consider ca auto-analiza mea se bazeaza pe „fapte reale”, vorba epilogului de film american.

Am decis sa celebrez cel de-al 25-lea moment al inevitabilei decrepiri fizice printr-o exprimare artisitico-culinara de mare angajament, dupa umila mea parere.

Asadar sa purcedcem. Astazi veti asista la crearea unei creatii pe care am creat-o eu si care o fo’ buna de te lingeai pe toate degetele daca iti cadea pe picioare. Tortul, caci despre asta e vorba, are o reteta relativ simpla, smecheria fiind la decor:

Am facut  un blat pandispan din 10 oua la care se adauga cate o lingura de zahar si faina pentru fiecare ou. Se separa albusurile si se bat intr-o spuma care sa aiba consistenta pe care o are Gillette-ul pe obraz (sau pe picior, pentru domnisoare (bine pentru unele si pe obraz, dar nu judecam)), in care se inglobeaza zaharul si apoi galbenusurile unul cate unul, tot cu mixerul. Faina se inglobeaza cu o lingura amestecand rapid de jos in sus ca sa nu vi se plosteasca toata treaba. Cu ea pleostita nu mai faci nimic, zau asa!

 

 

La creme am avut o mare problema: prima e una pe care am mai folosit-o aici si stiam ca e buna. Am pasat cu blenderul cam 250g de visine din visinata si niste afine si lea-m dat la rece sa isi racoreasca mintile. Am batut o frisca din 150 ml de frisca dulce in care am pus un plic de intaritor de frisca in care am pus piureul de visine si mi-a rezultat o crema MOV.

 

 

 

Ce-a de-a doua crema am gandit-o in lung si-n lat si in mintea mea dadea cu virgula. Am vrut o crema de banane care sa aiba gustul de banana pe care il gasesti la produsele fabricate cu arome artificiale (inghetata de exemplu). Dupa ce mi-am tocit o pereche de pantofi cautand o esenta de banane am renuntat la idee si am achizitionat cele mai aromate banane pe care a putu nasul meu sa le gaseasca. Mai ramanea baza cremei si era nevoie de ceva cat mai neutru asa ca am decis sa cumpar o crema la plic. Daca vrei vreodata o crema care sa nu aibe gust dar sa aibe consistenta cumpara o crema care se face cu lapte rece si zahar, pentru ca nu o sa dai gres. Am pasat trei banane si le-am amestecat cu crema si mi-a iesit ceva surprinzator: o crema cu un super gust de banane si care mai era si GALBENA. Pe deasupra am mai taiat o banana cubulete si am amestecat-o in crema. Sa simta si omu’ ceva.

Acum vine partea interesanta:

Am taiat blatul in trei si am trecut la insiropat. In apa cu zahar si esenta de rom am mai pus si ceva culori (pe care le-am pus la ochi) si am avut grija sa le insiropez cat mai binepe ambele parti. Lasati tablourile sa vorbeasca:

 

ROSU:

ALBASTRU:

PORTOCALIU:

Am montat toata jmekeria (cu „jm” si „k”) dupa cum am putut mai bine: ALBASTRU, GALBEN, PORTOCALIU, MOV si ROSU.

BUT WAIT! THERE’S MORE! Urmatoarea etapa reprezinta trei ciocolate albe, un pic de smantana dulce, lapte si colorant alimentar:

And the grand finalle:

Pozele de final nu sunt dintre cele mai reusite pentru ca toata lumea se uita la mine cu ochi pofticiosi si nu am apucat sa fac una calumea dar ati prins ideea. Pe langa frumos a iesit si bun.🙂 Bravo mie.

 

 

 

 

 

Fericirea e ca atunci cand cand te pisi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Ce mai Paste(m)…

Posted by joeindianu pe 23/04/2011

Motto: Ce face un jamaican intr-un camp de marijuana? PASTE FERICIT!

Disclaimer: Cea mai buna vopsea de oua tot rujul a ramas…

Dupa succesul de anul trecut a venit vremea sa dam atentie unei parti anatomice total neglijate si deloc recunoscute, dupa parerea mea: Ouale.

Asa ca anul asta o sa va dau o reteta de oua moi ca tari le are toata lumea. In poza alaturata sunt aratate niste oua foarte tari…

O sa va trebuiasca un ardei rosu, o cutie de porumb, jumatate de castravete, niste patrunjel, un plic de gelatina, 2-3 felii de sunca sau kaizer si un pic de supa de gaina si ceva rabdare.

In primul rand trebuie sa sacrificati cateva oua. Luati ouale crude si le faceti  o gaura mica in fund (funny huh?) cu o coada de pix iar apoi mariti acea gaura cu ce va vine la indemana, la mine acel „la indemana” a fost un sfic…just as good.🙂

Dupa ce ati marit gaura (funny huh?) scurgeti albusul si galbenusul (eu am reusit chiar sa le separ…adica cat de bun sa fii), spalati coaja si o lasati la uscat cu gaura-n jos. Aici trebuie atentie pentru ca e probabil unul din putinele momente din viata in care daca gaura e uda nu e bine.🙂

Se iau legumele si sunca si se taie in bucatele de marimea unui bob de proumb si se amesteca de-a valma. Cand cojile sunt uscate se umplu cu legume dupa imaginatie si puterea IQ-ului si se aseaza bine scuturand oul.

Puneti la fiert cam 200 de ml de apa in care puneti Knorr dupa gust…cat sa aibe gust de o zeama asemanatoare cu supa. Cand a dat intr-un clocot o luati de pe foc si o lasati sa se racoreasca cam 5 min apoi adaugati jumatate de plic de gelatina. Amestecati sa se inglobeze bine si o mai puneti putin pe foc pe baie de aburi (sau doar tineti ibricul deasupra flacarii la 5 cm) si amestecati pana cand devine un pic mai groasa. Turnati in cojile de ou si o dati la rece o noapte.

….decojiti si aveti un party trick chiar fain…:)

De asemenea as dori sa anunt ca am realizat o realizare: Am facut primul cozonac din viata mea. Si a iesit demential:


Idei, desene, realizare, fotografii si toate drepturile de ajutor: Joe Indianu! SA PASTETI FERICITI!



Fericirea e ca atunci can faci pipi pe tine: toti vad dar numai tu simti caldura.

Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , | 2 Comments »

Da, da … roz, de ziua sa…

Posted by joeindianu pe 07/04/2011

Motto: O p**a roz de fier cu luminite! O p**a roz de fier cu luminite!


Disclaimer: OMFG! OMFG! Asta e un post doar pentru cunoscatori.

 

Am un prieten. Si e fan RoBotzi. Si duminica a fost ziua lui. Si i-am facut un tort. Pentru ca vreau sa pastrez marea surpriza a acestui post pana la sfarsit voi pastra orice fel de comentarii pana atunci. De asemenea o sa las pozele sa vorbeasca. Verificati asta afara:

Tortul in principiu este simplu: un blat, doua creme si ceva decoratiuni modeste!🙂

Incepem de la blat, ce va trebuie:

8 oua, 8 linguri de zahar, 8 linguri de faina si un plic de zahar vanilat. Se separa albusurile si galbenusurile si se bat albusurile spuma. Se inglobeaza zaharul pana se intareste spuma apoi incepi sa inglobezi galbenusurile unul cate unul. In amestecul rezultat se inglobeaza faina (pentru ca e greu sa gasesti un mix bun) lingura cu lingura, presarata in ploaie(desi e mult mai comod in casa🙂 ) amestecand cu o ligura nu cu mixerul sa nu se lase. Ungeti forma de tort cu ulei si faina turnati smecleul in ea si bagati in cuptorul incins inainte. Ca sa vedeti daca e gata faceti testul cu scobitoarea. Trebuie sa fie pufosenie.🙂

Acum vine partea interesanta si anume cremele, aceasta congruenta intre geniul imaginatiei personale, maiestria neasemuita a mainilor mele si cartea de bucate, un deliciu intelectual si culinar greu de egalat in calea lactee.

Crema de visine:

Am folosit cam 450g de visine din visinata pe care le-am desamburat. Sfat practic: daca aveti unealta de scos samburii folositi-o altfel o sa aveti minunata placere de a avea maini de lucrator la fabrica de smoala cel putin doua zile. Nu le-am scurs si le-am pasat aproape fin cu blenderul apoi le-am dat la rece. Am facut pentru ele o frisca din crema lichida pe care, desi nu dau in femei, am batut-o un minut la viteza maxima apoi am adaugat doua plicuri de intaritor de frisca si am mai batut-o putin apoi am dat-o la frigider. Cand am avut blatul gata (adica insiropat si asezat), am amestecat frisca cu visinele pasate si am adaugat trei lingurite (sau la ochiometru) de afine congelate care stateau cu un pic de zahar de cu o seara.

Crema de vanilie:

Aici e un pic mai mult de munca dar merita. Se fierbe juma de litru de lapte cu trei linguri de zahar si miezul de la un baton de vanilie. Batonul de vanilie se taie pe jumatate iar semintele se aduna pe lama cutitului. Din pastaia care a ramas am decis sa fac zahar vanilat home made, adica am ingropat-o in vreo juma de kil de zahar intr-o cutie ermetica si in 2 saptamani o sa iasa ceva ce nu gasesti in niciun magazin. Revenind, cat fierbe laptele (il lasati sa dea intrul clocot apoi dati focul mic si e recomandabil sa amestecati la inceput pana fierbe ca sa se topeasca zaharul si sa nu se prinda laptele), bateti galbenusurile cu  patru linguri de zahar pana se transforma intr-o spuma de un galben deschis in care inglobati aproximativ patru linguri de faina diluand amestecul cu putin din laptele fiert. Toata chestia asta o turnati peste laptele care v-a ramas si o puneti la foc mic amestecand constant pana se transforma intr-o crema grosuta pe care apoi o lasati sa se raceasca. Frecati (am folosit cuvantul asta de prea multe ori nu?) 100g unt cu o lingura si jumatate de zahar si zeama de la jumatate de lamaie si le inglobati cu mixerul in crema rece. Lamaia este necesara ca sa evitati ca aceasta crema sa fie un kilometru de dulce.🙂

 

 

 

 

 

 

Acum vine partea vizuala, cea in care geniul meu va fi recunoscut.😀

 

 

Fraguta cu ciocolata si cu frisc-amestecata, cu-capsuna, multa multa si vanile-zmeurica….

Trei ciocolate albe puse pe baie de aburi completate de o lingurita de frisca lichida si o gura de lapte

Introducing: Colorant albastru

Si-a activat ceva glazura…Stage 1 complete

„Ce faci mah?”       „….o p**a…”

Ce faci c**e? Bine c**e, tu ce faci c**e?

 

Ce-ai facut azi?   O p**a…(observati ca nu sunt injuraturi ci adevaruri, nu?)

O ciocolata alba topita pe baie de aburi cu putina frisca lichida, o lingurita de margarina si ceva lapte si minunatul colorant rosu (pus putin sa fie roz-moloz)

Ce-ai in frigider? O p**a…

Stage 2 completed

Da, biiine Moo, uite…

Cu luminite, cu luminite….

Nu Dildau…rau Dildau, jos Dildau

I-a suflat si-n p**a…..

Hoooo….stai mah mediocrule ca e toata ta…lacomule

Serios acum…cate dintre cititoarele acestui post pot sa faca un astfel de deepthroat? E un talent de admirat. Deja va vad ca sunteti rosii de invidie…sau roz…🙂

Play with ma balls, play with ma balls…just roll the around….

Am uitat sa mentionez ca pe sarbatorit il cheama (de fapt nu prea il cheama mai mult il trimite) Vali iar eu ii spun Vale dinainte sa apara Robotzi: „Vale, Vale, eu iti montez un webcam si tu numai te dezbraci bine? Atat…”

In final:

 

Samapania Mo                                                                                      si                           tortul F.O.C.A. – Fabricat Original cu Ceva Albastru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te c**i pe tine cu stropi….

 

Ideea e ca mi-a iesit un tort mai mare mandria. Cu toata modestia desigur.

 

PUNCT.

 

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie-mi ramane mai putin.

 

 

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , , , , , , | 4 Comments »

Dreptul barbatilor…

Posted by joeindianu pe 01/02/2011

 

Motto: Stii care e cel mai bun lucru la laptele de mama? Ambalajul…

 

Disclaimer: Este un drept….frumos fundamental!

 

Am inceput cu poza ca sa stiti despre ce e vorba. Am vazut acest afis intr-una din ilustrele institutii ale patriei noastre. Dupa parerea mea este o continuare foarte buna si folositoare a campaniei „Sapte din zece femei fac felatie. Nu sta deoparte, Implica-te!” La fel ca ca si acea campanie care milita pentru drepturile barbatilor acest afis militeaza pentru respectarea unui drept inalienabil al acestora: dreptul la ţâţă!

 

Daca privim cu atentie afisul o sa observam numeroasele beneficii pe care o ţâţă le poate avea in viata si dezvoltarea unui barbat. De remarcat este ultima, cea cu dezvoltarea mintala care spune clar, vreti ca iubitii si sotii vostri sa fie ceva mai destepti? Dati-le dreptul… . De cate ori nu i-ai spus prietenului tau „esti un prost”? Data viitoare cand faci asta intreaba-te daca i-ai dat destul drept. Sau de cate ori nu ai zis „ce prost e ala!”. Data viitoare intainte sa faci asta intreaba-te daca a primit destul drept, sau daca nu ai putea chiar tu sa te oferi sa te ajuti sa il ajuti sa-si depaseasca defectele. Desigur, daca dreptul tau e lasat si arata naspa nu te oferi, poti sa faci mai rau! Desigur aici este vorba despre o oarecare discriminare pentru ca si stangul ne place la fel de tare. De fapt, impreuna e cel mai bine, fac o echipa imbatabila.

 

Cred ca vorbesc in numele tuturor barbatilor cand spun ca nu doar PRIMUL DREPT este cel mai important. La fel de importanti sunt toti dreptii si stangii si portiunea dintre cei doi, de pe tot parcursul vietii. Este dovedit stiintific ca reflexul de supt ce se dezvolta in frageda pruncie nu dispare niciodata. Se poate observa acest lucru atat la femei cat si la barbati doar ca pe masura ce avansam in varsta punctele de interes pentru satisfacerea acestei nevoi primare incep sa difere. Ca barbat iti poti satisface aceasta nevoie in Bambu, de exemplu, cu doar cateva cocktailuri. Poti, de asemenea, testa aceasta nevoie a femeilor tot in Bambu cu cateva cocktailuri si 50 de ron.

 

As dori sa subliniez totusi o singura greseala in acest afis. La sectiunea avantaje pentru femei, la ultimul punct: „ajuta la evitarea unei sarcini imediate nedorite”. Nimic mai fals!!! O chestie duce mereu la alta iar revendicarea acestui drept duce in multe cazuri LA O SARCINA IMEDIATA NEDORITA! ! Deci atentie! Mai mult, tot stiinta si experienta personala dovedesc faptul ca actiunea unui barbat de ” a lua dreptul sau” (sau al altuia, depinde de partenera) duce de cele mai multe ori la declansarea nevoii femeii de a-si satisface reflexul discutat mai sus.

 

Astfel, barbati, va indemn sa va cereti dreptul, stangul…tot. Viata nu ar fi la fel fara oricare din ei. Pentru cei ce nu pot sa-si ia acest drept raman cu dreapta, pana la noi ordine. Femei dati barbatilor drepturile ce li se cuvin pentru ca fragilul echilibru al naturii depinde de asta. Vreau si eu un drept…

 

Si pentru ca acest post este doar sexist dar nu si misogin ma intreb cum ar arata un poster cu titlul: „PRIMUL EI DREPT…„. Nu ne referim desigur la un san… .  As fi tare interesat sa vad asa ceva.

 

La final va las cu o exemplificare a revendicarii a primului drept. Putin cam oedipiana dar nevertheless prea tare:

 

 

Fericirea e ca si cum ai face pipi pe tine. Toti vad dar numai tu simti caldura.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Străfundăturile intelectului | Etichetat: , , , , | 3 Comments »

Saratele – the essence of life

Posted by joeindianu pe 30/01/2011

Motto: Simple as pie – so to speak

 

Disclaimer: Atat de simplu incat pot si fetele sa faca..

 

Din seria usor de rontait, si mai usor de facut va prezint: saratele

Deci simplu: un aluat de foietaj luat din comert (va recomand Bella) il lasati sa se dezghete dar nu pana se face moale (ca nu o sa il mai puteti taia bine) il intindeti, bateti un ou si ungeti aluatul. Puneti sare, mac si susan, il taiati in fasii de vre-un centimetru latime si lungime cat vre voi, puneti o foaie de copt intr-o tava si la cuptor pana se fac frumoase. Si atat. Satioase si bune. Daca vreti puteti sa puneti si branza pe ele. Sa vorbeasca pozele…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , | 2 Comments »

Acomplishments….

Posted by joeindianu pe 04/01/2011

Motto: Srategic strategy strategetised by strategists🙂


Disclaimer: Un articol amanat mult prea mult timp!!!

…din lipsa de timp, idei dar in special din lipsa unei abilitati si unei oarecare jene de a prezenta public realizarile mele personale.

Ca sa nu mai lungim vorba: pe 16 decembrie 2010, la palatul Parlamentului, intr-un cadru festiv, cu multi invitati de vaza, a avut loc lansarea cartii „Energy Security Strategies in the Wider Black Sea Region”, o carte foarte interesanta pentru cei in domeniu. Cartea abordeaza abrupt problemele de securitate energetica, pornind de la strategiile nationale si pana la aprovizionare si distributie cu resurse energetice, a 9 tari din zona extinsa a Marii Negre: Romania, Bulgaria, Ucraina, Turcia, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Rusia si Republica Moldova. Sunt analizate in detaliu bresele din strategiile de securitate, lipsa acestor strategii, problemele intampinate de cele trei tipuri de tari studiate: exportatoare, importatoare si de tranzit si o analiza explicita a capacitatilor acestor tari de a face fata la patru tipuri de crize: reducerea drastica a investitiilor straine, taierea aprovizionarii, cazuri de forta majora si cresterea brusca a preturilor si mentinerea acestora la un asemenea nivel.

Smecheria cu cartea asta este ca unul dintre autori este: BOGDAN NEDEA.

Dovada:

Trebuie de asemenea sa-i mentionez si pe colegii mei care s-au spetit la aceasta carte:

ADRIANA SAULIUC – celalat co-autor – Rusia si Armenia

OPROIU MONICA – Romania si UE

SEILA ABDISA – Turcia si Azerbaidjan

NARCIZ BALASOIU – Republica Moldova si Bulgaria

si  EU cu Georgia si Ucraina.

MC a fost ca de obicei domnul Iulian Chifu.

Mai mult nu prea stiu ce sa spun ca nu am idee cum sa fac sa nu mi se para jenant dar va pot spune ca mi se pare o realizare importanta pentru mine, ca am muncit si ca rezultatul final este un studiu foarte bun care o sa foloseasca multor experti. Scris de noi. Si asta e tare. In plus este ceva de care chiar sunt mandru chiar daca pentru multi nu pare a fi ceva extraordinar.

Si vreo cateva poze nu prea reusite dar merg:

Teodor Melescanu caruia ii multumim pentru prezenta

EU si PUPITRUL

EA si PUPITRUL (Adriana Sauliuc)

Cam atat.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Străfundăturile intelectului | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

Craciunul cu Joe

Posted by joeindianu pe 26/12/2010

Motto: De ce este lerul ler? Pentru ca invers nu se poate…

 

Disclaimer: Afar’ miroase a praf de pusca
Si-n casa a ler de Hrusca

Caroling will never be the same again…

 

Eu, ca mai toata lumea, am invatat cand eram mic, papagaliceste, o gramada de colinde cu care imi terorizam vecinii si bunii care se prefaceau absolut extaziati de ragetele mele. Cu toate acestea complexa si deloc inteleasa cultura populara romaneasca este mult mai complexa si la fel precum sifiliticul nostru national, are intelesuri absconse. Zilele trecute cand incercam sa bag spiritul craciunului in mine am bagat un cd cu colinde de la singurul cantaret al tarii: Stefan Hrusca. Facand curatenie si avand timp sa analizez ce auzeam am trecut la o riguroasa analiza pe text. Astfel, va invit acum in lumea minunata a intelesurilor versurilor, sa descoperim impreuna ce dracu’ e ala „ler” si ce tot e asa de lin….

 

In primul rand se desprind cateva idei generale dupa o tura de colinde romanesti:

Prima este aceea ca virgula colindatorii sunt un fel de boschetari: umbla in seara de ajun prin zapada, vin de departe prin aceeasi zapada – ceea ce ne duce cu gandu ca nici macar nu sunt din oras – si vin sa cante – de foame – ca sa primeasca bani sau covrigi sau nu shtu…o palma dupa ceafa. Din start te anunta ca nu prea ai cum sa refuzi: „am venit aici la voi cum e datina la noi”, adica asa e obiceiu, nu poti sa refuzi obiceiu frate. Pai daca asa e obiceiu la voi mergeti la voi in p……artea locului unde se tine aceasta datina. In plus sunt si niste boschetari – hai sa nu le zicem asa, sa le zicem cersetori – tupeisti. In toate cantecele, cei care te „colinda” au urmatoarele caracteristici:  mereu se refera la ei la plural deci merg in haita, in gasca deci evident periculosi, ti se spune de ce au venit – sa-ti ureze sa-ti zica sa etc, si apoi la sfarsit vine si amenintarea: ” Daca nu ne deschideti, Pa pereti creasca bureti, In obloace copitoance,” etc. adica un fel de sa-ti coaca si sa-ti cada daca nu ne dai o gramada de chestii ca am venit sa ragem la tine la usa. Tupeul este evidentiat de strofa: „Fa nana lumina-n casa, Sa sa vada pa fereastra,” adica ia aprinde tu lumina sa vedem noi ce ai prin casa ca mai venim si la noapte odata. Macar alarma daca ai sa vedem si noi. In cele din urma esti informat si despre beneficiile pe care le ai in urma deschiderii usii: ti se spune ca s-a nascut Isus, o sa-ti doresca din toata inimioara lor numai bine SI sa fii bogat. In majoritatea colindelor esti informat ca o sa vina si la anu’. Nu „daca” ci sigur. Chiar ti se spune sa pui mana la treaba sa ai ce sa dai mai cu spor, anu’ asta ti se iarta ca nu stiai ca o sa vina: „si la anu’ CAND venim, mai bogati sa va gasim”. Adica mars pe treaba ca urarile dintr-o colinda te ajuta pana la un punct. Noi nu mancam urari, da? Urari avem si noi destule…

Observati ca aceasta atitudine maxim de miloaga este aceeasi pe care majoritatea compatriotilor nostri de la export o abordeaza in fata strainilor. Asa e romanu, un etern colindator.

O alta concluzie pe care o tragi daca treci prin filtrul gandirii colindele romanesti este aceea ca toata lumea vesteste. Toata lumea te anunta, parca ar fi can-can-ul. Toate cantecele iti spun ca azi s-a nascut ca azi e ziua aia mare….deci coae…..tu ala care canti: stie toata lumea frate, de vreo 2000 si ceva de ani se bat pe tema asta, s-au facut si vreo inshpe mii de filme, si incepem sa ne cumparam cadouri pentru ziua lui de prin octombrie. Deci cam stim. Si pe chestia asta noi trebuie sa dam si bani. E ca si cum ai da bani pe ziaru de ieri. Niste colindatori permanenti sunt de exemplu aia care vand 7 seri in metrou ca tot la fel cer.

Stiu ce o sa intrebi: da ce altceva ce sa cant? Pai uite ia exemplul celor mai cunoscute colinde de pe planeta dupa cele romanesti: cele americane. Si aia stiu cand s-a nascut si nu o tot repeta ca retarzii ci spun si ei ce fac de ziua lui: beau, mananca, se plimba, vor sa ajunga acasa, il asteapta pe mosu etc… . Fa si tu la fel nu imi tot repeta in fiecare an ca s-a nascut ca pana la varsta asta cred ca mi-am dat seama.

Uite asta e o alta chestie dubioasa: Mos Craciun. Acest personaj rosu ce vine regulat este poate cel mai important intre toti aducatorii de cadouri. Traditia iepurasului nu este implementata peste tot in tara sau in lume, mos niciolaie nu mai zic deci Santa e the big one. Atunci tu, ca si cultura bogata care pretinzi ca esti e posibil sa ai un singur cantec despre el? Si si in ala sa zici ca „ti-as canta sa nu te duci”. Pai frate canta-i…poate sta. Sau te gandesti ca oricum pleaca si iti racesti gura degeaba? Chiar a trebuit sa apara Banica sa mai scrie inca un cantec despre el? WTF?

In ceea ce priveste particularul treaba e si mai dubioasa. Nu am sa ma leg de exprimarile cel putin dubioase si de limbajul arhaic gen „sloboza-ne gazda-n casa” care dupa parerea mea este rasplata potrivita pentru milogii tupeisti intitulati colindatori – desi nu in casa ca poti face mizerie – sau „Mergand Iosif cu Maria, In Viflaim sa se-nscrie” – Viflaimul aceasta minunata secta in care se inscriu tot mai multi de atunci – ci as vrea sa ma leg de realitatea istorica.

In majoritatea colindelor se mentioneza cei trei, fie ei crai sau pastori, de obicei pastori, ce se orientau dupa stele – un GPS rudimentar – si toate faptele lor de vitejie. Neam de oieri cum suntem (pa banii mei ba baiatule, ma-ntelegi), de obicei sunt trei ciobani, pardon, pastori. „Trei pastori se intalnira, si asa se sfatuira, haideti fratilor sa mergem, floricele sa culegem, si sa facem o cununa, s-o-mpletim cu voie buna…”.

Eu imi imaginez trei ciobani parosi cu toiege care miroseau a branza si cur de oaie care se intalneau pe un deal si vorbeau:

 

Coae, culegem floricele pentru Ala micu?(divinitatea se scrie cu litera mare nu?😀 ).

Al doilea care era mai slabut asa si mai peltic zice:

Da da da, da’ sa gasim si d-alea mov ca mie imi plac muuult mult.

Al treilea care era lungan si tantalau asa zice: da si sa le aranjam frumos asa, sa facem o cununa, un fel de coroana dar trebuie neaparat sa o impletim cu voie buna!

Urmatorul cadru: trei pastori barbosi imbracati in cojoace de oaie, tinandu-se de manuta, cu floricele fupa ureche si prinse in caciula, alergand pe un camp verde, culegand floricele. Nu merge nu? Pai bai fratilor aia erau oameni ai muntilor, umblau cu turma, se spalau odata pe an sau cand alunecau in balta si stateau la coada in spatele tzapului la curva turmei. Credeti ca de floricele le ardea lor? Daca era sa duca ceva duceau o pastrama si un kil de branza sau lapte sa bea Ala micu, nu flori, ca o fi fost el fiu lu Dumnezeu da nu cred ca manca craite, basina porcului si gura-leului.

Un alt vers cre(s)tin este cu „pastori alearga, iesela-nconjoara”. Aceeasi trei, imbracati la fel tinandu-se de mana (se tin cam des de mana nu? eu ii banuiesc de chestii necurate…la propriu…remember nu faceau baie), si facand o hora in juru ieslei. Sau alergand sa-i faca vant, sau pasul strengarului, sau nush…..

Tot pentru a evidentia realitatea istorica am safac o scurta analiza pe text a unui colind cantat de minunatul Cantaret National:

In poarta la Tarigrad (Intre fiecare vers era un „ziurel de ziua” cazut la editare)

In poarta la Tarigrad – O localitate din R. Moldova

Sade un fecior de-mparat – se joaca cu cheile de la masina si sparge seminte

Tat se roaga la ma-sa

Sa-i daie pe soru-sa – hai mah nu o iau si eu o tura?

Ma-sa o zis ca nu-i a buna – nu e buna mama…

Doar in numa de s-aduna – un vers pe care nu l-am inteles

Pod de-arama peste vama – adica facea trafic pe pod, sarea vama

Pod de-argint peste pamant – un fel de autostrada suspendata

Sfantu soare nanas mare

Si lunita nanasitza – adica n-are mama, n-are tata

El in lume si-o umblatu – bagabont

Si de-acelea n-o aflatu – n-a gasit femei sa-l vrea si pe el

Cand s-o-ntors cum o fo’ dus – a plecat bou a venit vaca

Sorus-sii asa i-o spus

Tu soruca sora mie

Hai cu mine-n cununie – hai fa ca te iau odata apoi te iau si de nevasta.

 

Un colind ce vorbeste despre realitatile vremii: incest cu acord parental, trafic peste granite, bani castigati necurat si casatorii ilegale. O societate crestina evident

 

Nu am aflat inca ce este LERUL sau ce dracu’ e asa de LIN dar va sfatuiesc sa incercati aici sau sa ascultati aceasta melodie:

 

 

V-am lasat niste poze de Craciun facute de mine la mine si pe final un Colind drag mie, dedicat cu drag:

 

 

 

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin. Craciun fericit!

 

 

Posted in Străfundăturile intelectului | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »