La Picioru’ Porcului

Dacă tâmpitu’ ăla nu musca din măr, acum eram cu toţii-n paradis!

Polenta: The Breakfast of Champions

Posted by joeindianu pe 13/04/2010

Motto: Tulai domne ca bun o fo’…

 

Disclaimer: Mâncă cu pâne să te saturi

Intr-o clipa de inspiratie providentiala insuflata de un blog laic (Chez Mazilique) am avut un moment de razvratire interioara a eu-lui meu ardelenesc, care nu odata m-a purtat pe culmile cunoasterii gastronomice si nu numai, razvratire ce a dat nastere unor dorinte si talente letente in ultima vreme. God i love using them big words. Pe scurt: am vazut o reteta pe blogul sus-numit si mi s-a facut pohta ce-am pohtit si am facut ceea urmeaza sa cititi.

Reteta asta o stiu cam de cand eram copil, de la mama. de fiecare data cand era un eveniment cu mamaliga (pentru ca la noi in familie nu prea se obisnuieste aceasta mancare) si ramanea pentru a2a zi mama o prajea si spargea oua peste ea. Ca un demn urmas al mamei care sper ca sunt, este de datoria mea sa invat toate retetele pe care le stie si sa le imbunatatesc in ce fel pot. Drept urmare , in cadrul unui experiment culinar am facut o descoperire de maxima importanta: daca pui branza iese mai buna. Asa ca dis de sdimineata pe la 12 juma m-am apucat sa fac o mamaliga. Dupa cateva telefoane in locuri alese pentru a afla reteta (care este un secret de stat evident…) am….pus-o de mamaliga cum s-ar spune. Iata si reteta in imagini ca de vorbit am vorbit destul:

O masura de mamaliga la doua masuri si jumatate de apa. Apa nu trebuie sa fiarba cand adaugati malaiul. Sa nu uitati de ulei si sare. Mi-a iesit o mamaliga vanjoasa si strasnica………si ciufulita. In apa am pus si putin delikat..de gust asa.

Dupa ce s-a racit, tai felii nu mai groase de un deget (nu, nu ala mare de la picior) incingi ulei inpreuna cu margarina si o lasi sa se prajeasca bine de tot la foc potrivit.

Cand e gata pe ambele parti arunci peste ea cea mai branza, cea mai de oaie, cea mai tare si cea mai sarata din cate sunt.

Dupa ce a prins branza niste caldura bati cate oua vrea mushii tai…(eu prefer cat mai multe), pui in ele sare, piper, un strop de rozmarin pentru aroma si torni peste. Le lasi sa prinda culoare.

Asa se manca pe la noi! Sa aveti pohta.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

3 Răspunsuri to “Polenta: The Breakfast of Champions”

  1. Vichi said

    Bah nene … eu-s om serios … asa se cade, sa ma faci tu pe mine sa scald documente de interes national in … bale? Acum mor de pofta … Rusine! Aaa si te si pup!

  2. adi said

    mamalaiga, alimentul de baza al romanului, din mosi stramosi…sau nu chiar. hai sa-ti zic o chestie, porumbul a fost introdus de Serban Cantacuzino prin 1670 si ceva in Tara Romaneasca. America fusese descoperita prin 1492 si porumbul, impreuna cu ideea de mamaliga/polenta tot pe atunci. Ceea ce inseamna ca fie am fost in ultimu hal de inapoiati sa introducem porumbu dupa aproape 200 de ani de la descoperire, fie ne placea la nebunie mamaliga din mei, sau ce naiba foloseau taranii pe atunci.

    • joeindianu said

      si totusi a devenit o mancare traditionala romaneasca, malaiul fiind foarte putin folosit in state. Stii u intrebarea aia din istorie: cu ce manca stefan cel mare mamaliga? cu nimic ca nu era porumb pe atunci….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: