La Picioru’ Porcului

Dacă tâmpitu’ ăla nu musca din măr, acum eram cu toţii-n paradis!

Archive for Februarie 2012

Iubeste romaneste: a story of dildo’s and chocolate

Posted by joeindianu pe 15/02/2012

Motto: Some kind of romantic bullshit


Disclaimer: Happy UEFA Champion’s League Day

Poporul roman e deosebit de cald si iubitor si tocmai din acest motiv adopta orice inclusiv sarbatori de la altii. Anu’ asta pe roman l-a lovit patriotismul si, ridicandu-se de pe jos a cacat  nascocit un nou slogan: Iubeste Romaneste. Total anti-Valentine’s Day. Ideea campaniei este de a promova sarbatoarea romaneasca, Dragobetele si nu Valentine’s Day. Din punct de vedere comercial este win-win pentru ca vanzatorii de dragoste (inimioare, ciocolata, flori) vor castiga de doua ori.

Nu putem sa nu ne intreb totusi CUM IUBESTE ROMANUL? Americanul si restul lumii stim cum iubeste: o zi pe an da flori, bomboane in forma de inima, ursuleti si alte prostioare din plus roz sau rosii si spera ca pupa ceva in seara de 14 spre 15. Cine nu are cui sa dea gaseste ca doar e seara victimelor in care sensiblitatea atinge cote maxime. Una peste alta oricum ar fi e bine sa ai un ursulet sau bomboane in porbagaj…de momeala.

Cand vine vorba de dragostea romanului pe langa ‘cum?’ mai trebuie sa ne intrebam ‘cand? unde?’ si ‘in ce fel?’

CUM: Romanul iubeste pasional, chiar „tare si apasat” cum sta tatuat pe singura amintire lasata de un mare profesor roman in ale iubirii. Se indragosteste adanc de rezultatul exercitiilor pentru fesieri, de efectele plansului indelungat in frageda pruncie, de brand-ul cu iz de Monte Carlo al unui ceas, de jantele de 18″ si de umflatura aia din pantaloni care odata eliberata produce nenumarate orgasme….caselor de marcat. Iubeste visator si boem contrastand cu o realitate cruda pe care si-o construieste. Idolatrizeaza constant si aproape invariabil ajunge sa preacurveasca. Exista popoare care doar curvesc, ai nostri PREAcurvesc, este un nivel superior care se ridica la rangul de arta. Se desparte de cele mai multe ori furtunos din motive solide sau nu gasind mereu o alta romanta in care sa se adaposteasca.

CAND? Romanul iubeste cand i se spune. O sa imi sariti in cap ca hau ca bau dar cercetati pe cont propriu: de cate cine, gesturi sau orice altceva romantic ati auzit sau ati trait in afara zilelor desemnate pentru asta? De cadouri nu vorbim pentru ca ‘daca a fost peste un milion, chiar tine la mine… e dragoste adevarata’. Romanul iubeste de Valentine’s Day si acum mai nou de Dragobete pentru ca astea sunt zilele in care acest fenomen este permis prin lege. Desigur iubeste si in rest dar in aceasta zi ii vin idei, ii cresc aripi, e dispus sa dea bani pentru ceva roz-moloz ca sa stie celalat ca toata dragostea si orice alte sentimente le mai are sunt concentrate intr-o floare un urs si bomboane. Desigur acest lucru nu are nicio legatura cu ofertele comerciale prezente in jurul acestei zile.

UNDE? In functie de posibilitatile financiare romanul iubeste la Mall, la cinema (faceti diferenta, e cam de vre-un milion jumate), la Mc si intr-un caz fericit, intr-un restaurant (nu frate, KFC nu e restaurant). Altii petrec mai retras cu seminte si suc, prajituri si poate un vin, pe Pro Tv sau la un film de pe torenti, pentru ca dragostea se consuma in privat, si in plus, afara e tare frig. Desigur un alt raspuns la aceasta intrebare ar fi: pe masina de spalat, in dulap, pe capota (in garaj, doar nu afara), pe bancheta din spate (tot in garaj, ca sa tii motoru aprins juma’ de ora costa frate! – nu ai garaj? nu-i nimic…are mall-ul), la maica-ta in casa, pe scaun/canapea/tejghea de la bucatarie/birou si desigur banalul pat.

IN CE FEL? In orice fel, cum o fi numai sa fie. Fie ca este initiat in delicata arta a Kama Sutra sau se ghideaza doar dupa un loc umed (la categoria asta intra orice de la umidifcatorul de camera pana la prosopul folosit dupa dus), romanul iubeste cum poate atata timp cat sentimentele sale sunt transmise. Daca acest lucru se face verbal, oral, in sens biblic, cordial sau cu 45 km pe ora la iesire (just Google it…), conteaza mai putin, important este ca se face. In definitiv nu conteaza ca esti mic daca te gandesti un pic (bullshit). Ceea ce este important este ca romanul a crezut si va crede mereu ca stie. Cei care au ceva habar nu vor spune niciodata, cei care se descurca vor lasa pe altii sa spuna iar restul vor fi siguri ca asa e indiferent de circumstante. Romanul mai iubeste si ciudat, ii place asta, pentru ca niciun sentiment nu este mai maret decat sa fumezi o tigare dupa uitandu-te la vibratorul murdar de ciocolata (doar ciocolata, dezgustatorilor) in timp ce pe trupul tau gol sunt petale de trandafir iar pe jos o sticla goala de vin. Ideal la acest tablou ar fi sa nu fi singur/a. Exista doar o singura concluzie: iubeste romaneste pentru ca asa e cel mai bine.

La final va recomand sa cititi si celalt post pe care l-am scris cu ocazia acestei zile glorioase AICI si va las in compania unui video reprezentativ jucat de un om care obisnuia sa ‘cool’. Happy Marti Day!

 

Fericirea e ca atunci cand faci pipi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin. 

Posted in Străfundăturile intelectului | Etichetat: , , , | 5 Comments »

Soul food

Posted by joeindianu pe 15/02/2012

Motto: For Valentine’s Day i decided to be with my one true love: food

 

Disclaimer: If you can’t feed my feelings I’ll just stuff my face

Nu exista dragoste mai profunda decat cea pentru mancare. Nu e doar o afirmatie pe care o face un gurmand ci este un adevar universal: daca intalnesti pe cineva iesiti sa mancati ceva, daca iti e bine ai manca ceva bun, daca nu iti e bine ai manca ceva bun, daca vezi un film bun, ‘nu mancam si noi ceva bun?’ si tot asa. Deci, in calitatea sa de nevoie primordiala mancarea a devenit un liant social care daca folosit cum trebuie poate sa aduca bucurii nebanuite.

Folosindu-ma de aceasta introducere pot spune ca in seara asta ‘am facut dragoste’  🙂

Ideea retetei m-a traznit intr-un supermarket, acum ceva timp, in timp ce ma uitam la o cutie de paste. Sunt sigur ca nu e o inventie si ca e deja patentata, nu pot sa stiu pentru ca nu am verificat, dar sunt mandru ca mi-a venit si mie.

Ingredientele necesare sunt o punga mare de Pene sau pe romaneste, macaroane, groase cam de un deget, parmezan (in functie de cat de mult va place), 500g de carne tocata, doua cepe, niste ciuperci (cutie sau proaspete), un bulion, mirodenii si chef de munca.

Am pus apa la fiert cu ulei si sare si cand clocotea am pus Penele, carora o sa le zicem de acum macaroane pentru ca denumirea italieneasca imi da senzatia ca fac salata de perna, la fiert timp de 5 minute. E foarte important sa nu se fiarba de tot, sa mai ramana putin tari. Le scurgeti, le clatiti si le lasati sa se odihneasca pentru cand le-o veni momentul.

Taiati cepele cat de fin puteti (le puteti da si pe razatoarea mare) si le dati la calit in ulei incins. Concomitent in alta tigaie puneti la prajit carnea pe care aveti grija sa o sfaramati cu furculita in tigaie pe masura ce se prajeste, pentru ca bucatile sa fie cat mai mici. Cand ceapa s-a rumenit adaugati ciupercile taiate la fel de fin si le mai lasati 5-7 minute. Dupa ce s-a facut partial si carnea amestecati cele doua tigai si le mai lasati doua minute sa isi mai ia gust una de la alta. Eu peste toata smecheria am pus un praf de oregano si nu am gresit.

Sosul: o masura de bulion cu o masura si jumatate de apa (am folosit cam 400 g de bulion pentru un vas Yena mediu) se amesteca impreuna cu sare, piper, busuioc uscat, cimbru si rozmarin si se lasa la rece.

Acum vine partea interesanta: fiecare macaroana grasa trebuie umpluta cu manuta cu amestecul de carne. Dureaza ceva deci daca vreti ceva rapid de mancare mai bine comandati o pizza ca e tot mancare italieneasca. Le asezati frumos in vasul in care le bagati la cuptor si intre fiecare strat puneti parmezan ras. Eu ca o lepra ce sunt, am luat deja ras. La final turnati peste sosul de rosii si va asigurati ca acopera toata tava. Bagati la cuptorul incins si il lasati cam 20 de min pana cand macaroanele se mai fierb putin. Il scoateti ii dati un strat gros de parmezan si il mai lasati 5 min sa se facafrumos si Voila. Imaginile ca si banii…vorbesc! 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fericirea e ca atunci cand faci pipi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin. 

 

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , | Leave a Comment »