La Picioru’ Porcului

Dacă tâmpitu’ ăla nu musca din măr, acum eram cu toţii-n paradis!

Archive for the ‘Glanda gurii’ Category

Soul food

Posted by joeindianu pe 15/02/2012

Motto: For Valentine’s Day i decided to be with my one true love: food

 

Disclaimer: If you can’t feed my feelings I’ll just stuff my face

Nu exista dragoste mai profunda decat cea pentru mancare. Nu e doar o afirmatie pe care o face un gurmand ci este un adevar universal: daca intalnesti pe cineva iesiti sa mancati ceva, daca iti e bine ai manca ceva bun, daca nu iti e bine ai manca ceva bun, daca vezi un film bun, ‘nu mancam si noi ceva bun?’ si tot asa. Deci, in calitatea sa de nevoie primordiala mancarea a devenit un liant social care daca folosit cum trebuie poate sa aduca bucurii nebanuite.

Folosindu-ma de aceasta introducere pot spune ca in seara asta ‘am facut dragoste’  🙂

Ideea retetei m-a traznit intr-un supermarket, acum ceva timp, in timp ce ma uitam la o cutie de paste. Sunt sigur ca nu e o inventie si ca e deja patentata, nu pot sa stiu pentru ca nu am verificat, dar sunt mandru ca mi-a venit si mie.

Ingredientele necesare sunt o punga mare de Pene sau pe romaneste, macaroane, groase cam de un deget, parmezan (in functie de cat de mult va place), 500g de carne tocata, doua cepe, niste ciuperci (cutie sau proaspete), un bulion, mirodenii si chef de munca.

Am pus apa la fiert cu ulei si sare si cand clocotea am pus Penele, carora o sa le zicem de acum macaroane pentru ca denumirea italieneasca imi da senzatia ca fac salata de perna, la fiert timp de 5 minute. E foarte important sa nu se fiarba de tot, sa mai ramana putin tari. Le scurgeti, le clatiti si le lasati sa se odihneasca pentru cand le-o veni momentul.

Taiati cepele cat de fin puteti (le puteti da si pe razatoarea mare) si le dati la calit in ulei incins. Concomitent in alta tigaie puneti la prajit carnea pe care aveti grija sa o sfaramati cu furculita in tigaie pe masura ce se prajeste, pentru ca bucatile sa fie cat mai mici. Cand ceapa s-a rumenit adaugati ciupercile taiate la fel de fin si le mai lasati 5-7 minute. Dupa ce s-a facut partial si carnea amestecati cele doua tigai si le mai lasati doua minute sa isi mai ia gust una de la alta. Eu peste toata smecheria am pus un praf de oregano si nu am gresit.

Sosul: o masura de bulion cu o masura si jumatate de apa (am folosit cam 400 g de bulion pentru un vas Yena mediu) se amesteca impreuna cu sare, piper, busuioc uscat, cimbru si rozmarin si se lasa la rece.

Acum vine partea interesanta: fiecare macaroana grasa trebuie umpluta cu manuta cu amestecul de carne. Dureaza ceva deci daca vreti ceva rapid de mancare mai bine comandati o pizza ca e tot mancare italieneasca. Le asezati frumos in vasul in care le bagati la cuptor si intre fiecare strat puneti parmezan ras. Eu ca o lepra ce sunt, am luat deja ras. La final turnati peste sosul de rosii si va asigurati ca acopera toata tava. Bagati la cuptorul incins si il lasati cam 20 de min pana cand macaroanele se mai fierb putin. Il scoateti ii dati un strat gros de parmezan si il mai lasati 5 min sa se facafrumos si Voila. Imaginile ca si banii…vorbesc! 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fericirea e ca atunci cand faci pipi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin. 

 

Anunțuri

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Did the Rainbow, Tasted the Rainbow

Posted by joeindianu pe 14/12/2011

Motto: In my world everyone is a pony and they eat rainbows and poop butterflies!

Disclaimer: La capatul acestui curcubeu a stat un sarbatorit.

Va scriu iarasi ca sa ma laud. De fapt daca te uiti pe toate articolele din blogul asta imaginea lor de ansamblu iti ofera o intrezarire a cultului propriei personalitati care se dezvolta incet-incet in interiorul meu. Daca aveti putina rabdare o sa va arat de ce consider ca auto-analiza mea se bazeaza pe „fapte reale”, vorba epilogului de film american.

Am decis sa celebrez cel de-al 25-lea moment al inevitabilei decrepiri fizice printr-o exprimare artisitico-culinara de mare angajament, dupa umila mea parere.

Asadar sa purcedcem. Astazi veti asista la crearea unei creatii pe care am creat-o eu si care o fo’ buna de te lingeai pe toate degetele daca iti cadea pe picioare. Tortul, caci despre asta e vorba, are o reteta relativ simpla, smecheria fiind la decor:

Am facut  un blat pandispan din 10 oua la care se adauga cate o lingura de zahar si faina pentru fiecare ou. Se separa albusurile si se bat intr-o spuma care sa aiba consistenta pe care o are Gillette-ul pe obraz (sau pe picior, pentru domnisoare (bine pentru unele si pe obraz, dar nu judecam)), in care se inglobeaza zaharul si apoi galbenusurile unul cate unul, tot cu mixerul. Faina se inglobeaza cu o lingura amestecand rapid de jos in sus ca sa nu vi se plosteasca toata treaba. Cu ea pleostita nu mai faci nimic, zau asa!

 

 

La creme am avut o mare problema: prima e una pe care am mai folosit-o aici si stiam ca e buna. Am pasat cu blenderul cam 250g de visine din visinata si niste afine si lea-m dat la rece sa isi racoreasca mintile. Am batut o frisca din 150 ml de frisca dulce in care am pus un plic de intaritor de frisca in care am pus piureul de visine si mi-a rezultat o crema MOV.

 

 

 

Ce-a de-a doua crema am gandit-o in lung si-n lat si in mintea mea dadea cu virgula. Am vrut o crema de banane care sa aiba gustul de banana pe care il gasesti la produsele fabricate cu arome artificiale (inghetata de exemplu). Dupa ce mi-am tocit o pereche de pantofi cautand o esenta de banane am renuntat la idee si am achizitionat cele mai aromate banane pe care a putu nasul meu sa le gaseasca. Mai ramanea baza cremei si era nevoie de ceva cat mai neutru asa ca am decis sa cumpar o crema la plic. Daca vrei vreodata o crema care sa nu aibe gust dar sa aibe consistenta cumpara o crema care se face cu lapte rece si zahar, pentru ca nu o sa dai gres. Am pasat trei banane si le-am amestecat cu crema si mi-a iesit ceva surprinzator: o crema cu un super gust de banane si care mai era si GALBENA. Pe deasupra am mai taiat o banana cubulete si am amestecat-o in crema. Sa simta si omu’ ceva.

Acum vine partea interesanta:

Am taiat blatul in trei si am trecut la insiropat. In apa cu zahar si esenta de rom am mai pus si ceva culori (pe care le-am pus la ochi) si am avut grija sa le insiropez cat mai binepe ambele parti. Lasati tablourile sa vorbeasca:

 

ROSU:

ALBASTRU:

PORTOCALIU:

Am montat toata jmekeria (cu „jm” si „k”) dupa cum am putut mai bine: ALBASTRU, GALBEN, PORTOCALIU, MOV si ROSU.

BUT WAIT! THERE’S MORE! Urmatoarea etapa reprezinta trei ciocolate albe, un pic de smantana dulce, lapte si colorant alimentar:

And the grand finalle:

Pozele de final nu sunt dintre cele mai reusite pentru ca toata lumea se uita la mine cu ochi pofticiosi si nu am apucat sa fac una calumea dar ati prins ideea. Pe langa frumos a iesit si bun. 🙂 Bravo mie.

 

 

 

 

 

Fericirea e ca atunci cand cand te pisi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Ce mai Paste(m)…

Posted by joeindianu pe 23/04/2011

Motto: Ce face un jamaican intr-un camp de marijuana? PASTE FERICIT!

Disclaimer: Cea mai buna vopsea de oua tot rujul a ramas…

Dupa succesul de anul trecut a venit vremea sa dam atentie unei parti anatomice total neglijate si deloc recunoscute, dupa parerea mea: Ouale.

Asa ca anul asta o sa va dau o reteta de oua moi ca tari le are toata lumea. In poza alaturata sunt aratate niste oua foarte tari…

O sa va trebuiasca un ardei rosu, o cutie de porumb, jumatate de castravete, niste patrunjel, un plic de gelatina, 2-3 felii de sunca sau kaizer si un pic de supa de gaina si ceva rabdare.

In primul rand trebuie sa sacrificati cateva oua. Luati ouale crude si le faceti  o gaura mica in fund (funny huh?) cu o coada de pix iar apoi mariti acea gaura cu ce va vine la indemana, la mine acel „la indemana” a fost un sfic…just as good. 🙂

Dupa ce ati marit gaura (funny huh?) scurgeti albusul si galbenusul (eu am reusit chiar sa le separ…adica cat de bun sa fii), spalati coaja si o lasati la uscat cu gaura-n jos. Aici trebuie atentie pentru ca e probabil unul din putinele momente din viata in care daca gaura e uda nu e bine. 🙂

Se iau legumele si sunca si se taie in bucatele de marimea unui bob de proumb si se amesteca de-a valma. Cand cojile sunt uscate se umplu cu legume dupa imaginatie si puterea IQ-ului si se aseaza bine scuturand oul.

Puneti la fiert cam 200 de ml de apa in care puneti Knorr dupa gust…cat sa aibe gust de o zeama asemanatoare cu supa. Cand a dat intr-un clocot o luati de pe foc si o lasati sa se racoreasca cam 5 min apoi adaugati jumatate de plic de gelatina. Amestecati sa se inglobeze bine si o mai puneti putin pe foc pe baie de aburi (sau doar tineti ibricul deasupra flacarii la 5 cm) si amestecati pana cand devine un pic mai groasa. Turnati in cojile de ou si o dati la rece o noapte.

….decojiti si aveti un party trick chiar fain…:)

De asemenea as dori sa anunt ca am realizat o realizare: Am facut primul cozonac din viata mea. Si a iesit demential:


Idei, desene, realizare, fotografii si toate drepturile de ajutor: Joe Indianu! SA PASTETI FERICITI!



Fericirea e ca atunci can faci pipi pe tine: toti vad dar numai tu simti caldura.

Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , | 2 Comments »

Da, da … roz, de ziua sa…

Posted by joeindianu pe 07/04/2011

Motto: O p**a roz de fier cu luminite! O p**a roz de fier cu luminite!


Disclaimer: OMFG! OMFG! Asta e un post doar pentru cunoscatori.

 

Am un prieten. Si e fan RoBotzi. Si duminica a fost ziua lui. Si i-am facut un tort. Pentru ca vreau sa pastrez marea surpriza a acestui post pana la sfarsit voi pastra orice fel de comentarii pana atunci. De asemenea o sa las pozele sa vorbeasca. Verificati asta afara:

Tortul in principiu este simplu: un blat, doua creme si ceva decoratiuni modeste! 🙂

Incepem de la blat, ce va trebuie:

8 oua, 8 linguri de zahar, 8 linguri de faina si un plic de zahar vanilat. Se separa albusurile si galbenusurile si se bat albusurile spuma. Se inglobeaza zaharul pana se intareste spuma apoi incepi sa inglobezi galbenusurile unul cate unul. In amestecul rezultat se inglobeaza faina (pentru ca e greu sa gasesti un mix bun) lingura cu lingura, presarata in ploaie(desi e mult mai comod in casa 🙂 ) amestecand cu o ligura nu cu mixerul sa nu se lase. Ungeti forma de tort cu ulei si faina turnati smecleul in ea si bagati in cuptorul incins inainte. Ca sa vedeti daca e gata faceti testul cu scobitoarea. Trebuie sa fie pufosenie. 🙂

Acum vine partea interesanta si anume cremele, aceasta congruenta intre geniul imaginatiei personale, maiestria neasemuita a mainilor mele si cartea de bucate, un deliciu intelectual si culinar greu de egalat in calea lactee.

Crema de visine:

Am folosit cam 450g de visine din visinata pe care le-am desamburat. Sfat practic: daca aveti unealta de scos samburii folositi-o altfel o sa aveti minunata placere de a avea maini de lucrator la fabrica de smoala cel putin doua zile. Nu le-am scurs si le-am pasat aproape fin cu blenderul apoi le-am dat la rece. Am facut pentru ele o frisca din crema lichida pe care, desi nu dau in femei, am batut-o un minut la viteza maxima apoi am adaugat doua plicuri de intaritor de frisca si am mai batut-o putin apoi am dat-o la frigider. Cand am avut blatul gata (adica insiropat si asezat), am amestecat frisca cu visinele pasate si am adaugat trei lingurite (sau la ochiometru) de afine congelate care stateau cu un pic de zahar de cu o seara.

Crema de vanilie:

Aici e un pic mai mult de munca dar merita. Se fierbe juma de litru de lapte cu trei linguri de zahar si miezul de la un baton de vanilie. Batonul de vanilie se taie pe jumatate iar semintele se aduna pe lama cutitului. Din pastaia care a ramas am decis sa fac zahar vanilat home made, adica am ingropat-o in vreo juma de kil de zahar intr-o cutie ermetica si in 2 saptamani o sa iasa ceva ce nu gasesti in niciun magazin. Revenind, cat fierbe laptele (il lasati sa dea intrul clocot apoi dati focul mic si e recomandabil sa amestecati la inceput pana fierbe ca sa se topeasca zaharul si sa nu se prinda laptele), bateti galbenusurile cu  patru linguri de zahar pana se transforma intr-o spuma de un galben deschis in care inglobati aproximativ patru linguri de faina diluand amestecul cu putin din laptele fiert. Toata chestia asta o turnati peste laptele care v-a ramas si o puneti la foc mic amestecand constant pana se transforma intr-o crema grosuta pe care apoi o lasati sa se raceasca. Frecati (am folosit cuvantul asta de prea multe ori nu?) 100g unt cu o lingura si jumatate de zahar si zeama de la jumatate de lamaie si le inglobati cu mixerul in crema rece. Lamaia este necesara ca sa evitati ca aceasta crema sa fie un kilometru de dulce. 🙂

 

 

 

 

 

 

Acum vine partea vizuala, cea in care geniul meu va fi recunoscut. 😀

 

 

Fraguta cu ciocolata si cu frisc-amestecata, cu-capsuna, multa multa si vanile-zmeurica….

Trei ciocolate albe puse pe baie de aburi completate de o lingurita de frisca lichida si o gura de lapte

Introducing: Colorant albastru

Si-a activat ceva glazura…Stage 1 complete

„Ce faci mah?”       „….o p**a…”

Ce faci c**e? Bine c**e, tu ce faci c**e?

 

Ce-ai facut azi?   O p**a…(observati ca nu sunt injuraturi ci adevaruri, nu?)

O ciocolata alba topita pe baie de aburi cu putina frisca lichida, o lingurita de margarina si ceva lapte si minunatul colorant rosu (pus putin sa fie roz-moloz)

Ce-ai in frigider? O p**a…

Stage 2 completed

Da, biiine Moo, uite…

Cu luminite, cu luminite….

Nu Dildau…rau Dildau, jos Dildau

I-a suflat si-n p**a…..

Hoooo….stai mah mediocrule ca e toata ta…lacomule

Serios acum…cate dintre cititoarele acestui post pot sa faca un astfel de deepthroat? E un talent de admirat. Deja va vad ca sunteti rosii de invidie…sau roz… 🙂

Play with ma balls, play with ma balls…just roll the around….

Am uitat sa mentionez ca pe sarbatorit il cheama (de fapt nu prea il cheama mai mult il trimite) Vali iar eu ii spun Vale dinainte sa apara Robotzi: „Vale, Vale, eu iti montez un webcam si tu numai te dezbraci bine? Atat…”

In final:

 

Samapania Mo                                                                                      si                           tortul F.O.C.A. – Fabricat Original cu Ceva Albastru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te c**i pe tine cu stropi….

 

Ideea e ca mi-a iesit un tort mai mare mandria. Cu toata modestia desigur.

 

PUNCT.

 

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie-mi ramane mai putin.

 

 

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , , , , , , | 4 Comments »

Saratele – the essence of life

Posted by joeindianu pe 30/01/2011

Motto: Simple as pie – so to speak

 

Disclaimer: Atat de simplu incat pot si fetele sa faca..

 

Din seria usor de rontait, si mai usor de facut va prezint: saratele

Deci simplu: un aluat de foietaj luat din comert (va recomand Bella) il lasati sa se dezghete dar nu pana se face moale (ca nu o sa il mai puteti taia bine) il intindeti, bateti un ou si ungeti aluatul. Puneti sare, mac si susan, il taiati in fasii de vre-un centimetru latime si lungime cat vre voi, puneti o foaie de copt intr-o tava si la cuptor pana se fac frumoase. Si atat. Satioase si bune. Daca vreti puteti sa puneti si branza pe ele. Sa vorbeasca pozele…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , | 2 Comments »

Friganele 2.0

Posted by joeindianu pe 17/05/2010

Motto: Friganele ca-n Bucuresti, ‘n-toata tara nu gasesti!!

 

Disclaimer: Captain Joe’s Friganele: The Breakfast of Champions!!!

[…] si uite asa se facea ca se facu dimineata. O dimineata d-aia cu foame-n gat si soare bland. Cum e sambata in mai. Stiti voi. Si pentru ca aveam multa treaba am decis sa fac ceea ce trebuie….sa o evit cu stil. Stilul e mai jos:

Paine, lapte, oua, rosii, usturoi, ulei, cascaval, kaiser si chef.

O paine mai tare se taie in felii cam de un deget grosime (un centimetru juma pentru aia cu degete subtiri). Aruncati un pic de ulei intr-o tava apoi asezati feliile cu fata in sus (sa va vad acu cum le gasiti fata). Le stropiti cu putin ulei, niste sare si le lasati sa se uite pe geam pana va ocupati voi de restu.

Reteta de fata este un amalgam de amestecatura deci prin urmare are mai multe faze. Faza scurta si faza lunga.

Taiati doua rosii (la 9 felii de paine cam 2 rosii medii) in cubulete marunte cat va duce mana si cutitu. Puneti sare ca sa lase zeama si un pic de ulei.  

Apoi zdrobiti de pereti vre-o patru catei….de usturoi si ii aruncati acolo. Daca detineti blender…nu va bagati p**a-n el ci aruncat compozitia asta si blenuiti-o foarte putin. Puneti toata smecheria asta pe feliile de paine si lasati sa zemuiasca.

Intre timp taiati kaiserul in felii subtiri si il asezati peste rosii presand usor cu pumnul, astfel incat toata zeama din rosii sa inmoaie miezul.

Radeti pe razatoarea mica un pic de cascaval peste fiecare felie si dati tava 10 minute la cuptor. Intre timp bateti vre-o opt oua turnati lapte peste ele cat incape si adaugati in felul urmator: sare, piper, cimbru, un varf de chimen si un varf de rozmarin.

Intre timp scoateti tava de la cupor, in care cascavalul s-a topit si kaiserul a prins o crusta draguta. Radeti din nou cascaval, de data asta pe razatoarea mare si ceva mai mult si turnati ouale peste. Lasati vreo 10 minute ca painea sa absoarba laptele si dati la cuptor.

Nimic mai simplu.

Saptamana viitoare e ziua lu’ mama deci candva in curand o sa fie o reteta de tort. You have been warned!!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , | 1 Comment »

Polenta: The Breakfast of Champions

Posted by joeindianu pe 13/04/2010

Motto: Tulai domne ca bun o fo’…

 

Disclaimer: Mâncă cu pâne să te saturi

Intr-o clipa de inspiratie providentiala insuflata de un blog laic (Chez Mazilique) am avut un moment de razvratire interioara a eu-lui meu ardelenesc, care nu odata m-a purtat pe culmile cunoasterii gastronomice si nu numai, razvratire ce a dat nastere unor dorinte si talente letente in ultima vreme. God i love using them big words. Pe scurt: am vazut o reteta pe blogul sus-numit si mi s-a facut pohta ce-am pohtit si am facut ceea urmeaza sa cititi.

Reteta asta o stiu cam de cand eram copil, de la mama. de fiecare data cand era un eveniment cu mamaliga (pentru ca la noi in familie nu prea se obisnuieste aceasta mancare) si ramanea pentru a2a zi mama o prajea si spargea oua peste ea. Ca un demn urmas al mamei care sper ca sunt, este de datoria mea sa invat toate retetele pe care le stie si sa le imbunatatesc in ce fel pot. Drept urmare , in cadrul unui experiment culinar am facut o descoperire de maxima importanta: daca pui branza iese mai buna. Asa ca dis de sdimineata pe la 12 juma m-am apucat sa fac o mamaliga. Dupa cateva telefoane in locuri alese pentru a afla reteta (care este un secret de stat evident…) am….pus-o de mamaliga cum s-ar spune. Iata si reteta in imagini ca de vorbit am vorbit destul:

O masura de mamaliga la doua masuri si jumatate de apa. Apa nu trebuie sa fiarba cand adaugati malaiul. Sa nu uitati de ulei si sare. Mi-a iesit o mamaliga vanjoasa si strasnica………si ciufulita. In apa am pus si putin delikat..de gust asa.

Dupa ce s-a racit, tai felii nu mai groase de un deget (nu, nu ala mare de la picior) incingi ulei inpreuna cu margarina si o lasi sa se prajeasca bine de tot la foc potrivit.

Cand e gata pe ambele parti arunci peste ea cea mai branza, cea mai de oaie, cea mai tare si cea mai sarata din cate sunt.

Dupa ce a prins branza niste caldura bati cate oua vrea mushii tai…(eu prefer cat mai multe), pui in ele sare, piper, un strop de rozmarin pentru aroma si torni peste. Le lasi sa prinda culoare.

Asa se manca pe la noi! Sa aveti pohta.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , | 3 Comments »

To TORTure or not to TORTure ep.2

Posted by joeindianu pe 16/03/2010

Motto: Episodul doi: Razbunarea Capsunii

 

Disclaimer: Un tort si o toarta stateau. Ea(razand infundat): Ti-a iesit o capsuna…  El(suparat): Si ce frisca mea te uiti asa?

Oamnii isi marcheaza trecerea timpului prin evenimente importante. Mereu o sa auzi chestii de genu: „moama a trecut deja un an? parca ieri faceam….etc.” ….ce faceati voi acolo. A mai trecut un an. Stiu asta pentru ca pe 10 martie minunata prezenta feminina ce imi indulceste zilele dupa ce mi le face amare, din viata mea a mai pus un an pe ea. Drept urmare m-am gandit sa ii produc ceva care sa o ajute sa puna si altceva pe ea.

Nu este nimic mai personal ca un cadou facut. Dar daca respectivul cadou e facut cu zahar, frisca si capsuni atunci e si mai bine. Ca de obicei am luat cate ceva de la vreo 7 -8 retete am adaugat ceva de la mine si a iesit bun-bun.

Dar sa incepem:

Pentru blat: se bat 6 albusuri spuma marii si apoi se mai bat putin cu vreo 6 linguri de zahar. Se inglobeaza si galbenusurile (amestecand incet de sus in jos ca sa nu se lase compozitia), apoi se adauga pe rand, 6 linguri de faina care se inglobeaza cu lingura. Se pune toata treaba intr-o forma de tort(daca nu aveti merge si ceva rotund pur si simplu – olita de noapte sau cauciuc de bicicleta) mazgalita cu ceva hartie de copt sau faina. Se baga in cuptorul incins in prealabil si se lasa acolo pana se coace. Va dati voi seama cand e gata! Nota: daca iese fum negru din cuptor l-ati lasat prea mult!

Pentru creme:

Crema de piersici:

Se bat 300 de ml de lapte cu doua plicuri de frisca apoi adaugam 150 g de zahar (pudra daca aveti, ca se dizolva mai usor) si se lasa sa se odihneasca la racoare in frigider. Luam un borcan de compot de piersici (eu am avut unul cu piersici productie proprie, teribil de aromate – ultimul as dori sa mentionez!!!), se scot fructele din el si se lasa la scurs. Dupa ce s-au scurs se taie cubulete. Aveti grija…daca respectivele cubulete sunt prea mici riscati sa nu se simta. Zeama de la compot se pune la incalzit impreuna cu doua plicuri de gelatina si se lasa sa se incalzeasca. Atentie sa nu dea in clocot ca se strica gelatina. Cand s-a topit se pune peste piersicile taiate apoi se adauga frisca. Se amesteca de sus in jos sa nu cada fructele la fund. Va apucati repejor de crema a-2-a.

Crema de capsuni:

Aici sa vezi balamuc. Faceti o frisca si pentru asta (300ml lapte si doua plicuri de frisca plus un plic de zahar vanilat) si o dati la cutor sa nu se inmoaie. Va trebuie cam 700g de capsuni pe care le taiati in patru apoi puneti peste ele cam 220 de grame de zahar tos sau pudra (din nou, se dizolva mai usor) si le bleduiti pana le ia dracu. In 150 de ml de apa descompuneti 2 plicuri de gelatina si puneti putin pe foc. Turnati compozitia obtinuta peste sosul de capsuni apoi adaugati o lingurita de margarina sa ingroase bine toata treaba. la sfarsit puneti frisca si amestecati pana o inglobati pe toata.

Final Stage:

Insiropati blatul (pe care l-ati taiat in doua,nu?) cu 300 ml d apa in care se dizolva cam 120 g de zahar si o esenta de rom pentru savoare. Il insiropati dupa ochi dar aveti grija sa nu puneti prea mult ca altfel o s il mancati cu cana.

Asezati primul blat, apoi crema de piersici, apoi crema de capsuni apoi al doilea blat, apoi iar crema de capsuni, ornati cu cateva capsuni si vreo 2-3 kiwi…dupa cum va duce capu si e aproape gata. Eu am incercat sa fac o inimioara din capsuni ca sa para mai sentimental asa si a fost atat de stilizata incat nici eu nu am recunscut-o de inimioara, da mi-a fost lene sa il refac. Sarbatorita s-a prins si pana la urma asta conteaza. La sfarsit, dizolvati in 250 de ml de apa pusi pe foc un plic de gelatina rosie si 2 linguri de zahar. Turnati pe tort si pe tot blatul de la bucatarie (radeti voi dar sa vedeti ce o sa rad eu cand o sa incercati) si e gata. E de preferat sa il dati la frigider o seara (sau sa il lasati pe bancheta din spate a masinii cum am facut eu) si cam asta e tot. Va mai dau un sfat. Chiar daca aduceti tortul in forma de tort in care l-ati asamblat ar trebui sa mentionati ca este facut de voi altfel nimeni nu se va prinde si se vor uita la voi cu niste ochi goi si tampi. Si daca nici atunci nu o sa va creada (happened to me)…well…insistati…se prind ei pana la urma. Data viitoare cand o sa mai fac un tort o sa am grija sa las o imperfectiune macar in decor sa se prinda lumea. A fost apreciat si bun. De retinut.

 

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Specialitate elvetiana: Rösti

Posted by joeindianu pe 18/07/2009

Motto: Deci astia nu se pricep doar la ceasuri, ciocolata si bani, nu?

 

Disclaimer:  Daca pui ciocolata peste un ceas si garnisesti cu bani iese: Rösti!

 Rösti (roesti si se pronunta rushti) e o mancare elvetiană despre care se spune că ar fi aparut în Berna undeva in secolul 15. La inceput era doar din cartofi iar multi considera acea reteta a fi adevarata mancare traditionala elvetiana (eu pana azi credeam ca e ciocolata). Eu fiind un om modern intr-o societate de moda veche…sau invers…am ales sa prepar reteta pe care patina timpului este mult mai vizibila asa ca mi-a iesit urmatoarea chestie (desigur cu cateva adaugiri proprii):Picture 015

Dragi copii, treaba e simpla, pentru 4 portii se folosesc 3 cartofi maricei, 3 morcovi, 3 cepe (si ele maricele) si 3 ardei potriviti (mereu mi-am dorit sa ajung sa folosesc cuvantu asta pentru ca este un cuvant enervant prin cat de vag poate fi si astazi am ajuns si eu in sfarsit sa ii enervez pe altii 🙂 ). Se dau toate prin razatoarea mare se adauga sare si se lasa vreo 20 de minute. La sfarsitul celor 20 de minute se storc (dar nu de tot) de suplimentul de zeama si se lasa in strecuratoare. Se incinge o tigaie in care se arunca cateva (mai multe asa ca am auzit ca, colesterolul face bine la inima) bucatele de kaiser cu ceva grasime care se lasa sa se rumeneasca si sa-si lase grasimea care o sa dea o savoare speciala legumelor. Cand s-a rumenit un pic kaiserul puneti peste legume oregano, boia iute, piper si cimbru si amestecati bine dupa care le puneti Picture 018in tigaie intr-un strat gros cam de 2 cm si le lasati sa se faca in voie. Dupa 5 minute puneti un capac si le mai lasati inca 5 min maxim. Focul sa nu fie prea iute ca altfel se ard. Acum vine smecheria: felul in care se intoarce. Deasupra tigaii fie puneti o tigaie la fel, fie o farfurie si intoarceti ca pe clatita. Daca e tigaie o puneti pe foc, daca e farfurie  transferati placinta cu fata prajita in sus in tigaie. Ideea e sa o intoarceti fara sa ii stricati forma. Dupa ce ati intors-o va apucati de sos: cateva linguri de samntana dulce, un pic de mustar, oregano, cimbru, boia iute si rozmarin. Amestecati bine. O lasati si pe parteaPicture 007 cealalta vreo 10 minute (dupa ceasul elvetian) dupa care o intoarceti de tot (dupa modalitatea de mai sus) pe o farfurie. Radeti cascaval – o sa se topeasca ca o ciocolata elvetiana –  (sau parmezan dar recomand cascavalul pentru ca nu isi imprima asa tare gustul) apoi turnati sosul si impaturiti de la jumate. Se mananca calda. Eu m-am dus pana la calculator si s-a mancat, nu calda ci singura…e un mister.  E o chestie usuara si delicioasa. Sa aveti Picture 014pohta.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Double trouble

Posted by joeindianu pe 16/07/2009

Motto: Lupu da jos burta da’ naravul ba…

 

Disclaimer: Two for the money!

Dupa doua saptamani de cura tinuta cu mare strictete in care am dat jos 10 kile am hotarat sa pun picioru-n prag. Asa nu se mai poate. Pe toata perioada regimului am vizionat cate o reteta pe zi ca sa imi testez limetele (am fost un fel de Rambo cand e torturat), slava domnului ca oamenii nu sunt prea inspirati in ultima vreme. Dar, cum am terminat cu regimul de vreo 3 zile, m-am gandit sa (…nu, nu sa pun la loc ce-am dat jos, guri rele ce sunteti) sa vad daca nu am uitat sa gatesc si sa prepar ceva usor fara multe calorii care sa nu ingrase…asa ca am preparat paine si prajitura…totally light…Picture 033

Paine umpluta:

Am pus intr-un castron mare 500g de faina, un plic de drojdie uscata, o lingurita de sare, o lingura de zahar si 250-300 ml apa calduta (atat cat va da radetul)………pana aici spune la carte, de aici intru eu…………. peste care am adaugat un cioc de rozmarin pentru un gust nobil, un varf de cimbru uscat pentru patrunzime si o suflare de oregano pentru diversitate culturala. Si da-i si lupta zi de vara pana-n seara…si m-am pus pe framantat. Pe mine ma framantau gandurile eu il framantam pe aluat. Apoi am realizat ca ma doare mana…doar pentru o secunda tacura tunurile de la Navarone….ca Picture 037eu am si schimbat mana si am framanatat…20 de minute in continuu (pentru cine a mai facut asta o sa stie ca nu e putin si nici usor), ca doar asa scria la carte…dar cred ca acolo au facut misto de mine. Apoi l-am lasat sa se odihneasca la dospit…vre-o ora, acoperit cu un prosop. A crescut intr-o ora cat altii in zece asa ca am pus facaletu pe el si l-am intins intr-un blat gros cam de un centimetru. Apoi sa vezi dezmat anti-regim: caiser, sunca, teleama de vaca sarata(branza nu vaca mah!)(sa o scurgeti inainte – branza nu vaca mah!) si cascaval ras pe razatoarea mare sa acopere toata treaba la  fel cum acopera si Savana. Cascavalul acopera…vino si descopera.Picture 041

Dupa acest scurt moment publicitar am acoperit cu cealalta parte de aluat si i-am dat o relativa forma de paine si l-am lasat sa se odihneasca inca o ora ca doar avea burta plina. Dupa o ora l-am uns cu un albus amestecat cu Picture 067lapte si i-am presarat oregano si cimbru pe deasupra si l-am lasat in grija cuptorului alte 40 de minute. Vedeti si voi ce a iesit.Picture 074

 

 

 

 

 

 

Prajitura cu visine a la eu:

Picture 044Cu maiestria dobandita odata cu cumpararea mixerului am batut spuma 8 albusuri de ou. Am adaugat 200g zahar si un pliculet de zahar vanilat si am mai mixat putin. Am adaugat apoi cele opt galbenusuri batute un pic inainte. Am poluat torential 300g de faina amestecate cu un plic de praf de copt si am amestecat dupa cum se stie de jos in sus ca sa nu se lase. Am tapetat o tava cu ulei si faina si am turnat  tot amalgamul acolo. Acum vine partea grea…visinele. Visinele curatate de samburi si lasate cu zahar cu o zi inainte puse dupa un aranjament care mi-a venit ad-hoc. Intotdeauna mi-a displacut proportia coca – visine din aceasta prajitura asa ca am decis sa schimb un pic lumea. Asa ca am inceput sa pun visine: doua una peste alta in acelasi loc. Succes garantat! Am dat- o la cuptor 40Picture 047 de minute. S-a umflat ca o glezna scrantita. Cat se cocea am preparat toppingul: am topit doua ciocolate (una neagra si una cu lapte) intr-o oala pusa pe baie de aburi (o oala pusa desupra unei alte oale in care fierbe apa). Cand s-au topit bine de tot am adaugat un galbenus si cateva linguri de smantana dulce. Am mai lasat un pic si am stins focul. Am scos prajitura din cuptor si am pus pestea ea restul de visine (destul de multe) peste care am turnat intr-un ornament Picture 058sauvage (adica total aiurea) ciocolata. Daca forta este cu voi va recomand sa o lasati sa se raceasca si apoi sa o dati o noapte la frigider si apoi sa o mancati. Nu o sa regretati. Grabiti-va sa o faceti ca in curand dispar visinele.                                                                                                                Picture 061

 

 

 

 

 

 

P.S.: Se termina mult mai repede decat se gateste, so try it at home. Sa aveti mancare la pofta.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , | 3 Comments »