La Picioru’ Porcului

Dacă tâmpitu’ ăla nu musca din măr, acum eram cu toţii-n paradis!

Archive for the ‘Prepuţurile gandirii’ Category

Leavemethehellalonebook

Posted by joeindianu pe 11/12/2010

Motto: Pentru ca nu sunteti destul de alienati…

Disclaimer: Ca sa exist si eu…

 

 

…deci mi-am facut cont pe Facebook. Nu ma adaugati.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Anunțuri

Posted in Prepuţurile gandirii | 3 Comments »

Toamna-n Bucate…

Posted by joeindianu pe 20/10/2010

Motto: A venit, a venit Toamna, / Sa trecem restantele cu ceva, / Cu umbra unei fituici/ Sau mai bine cu servita…

 

Disclaimer: Ca un cabotin intr-o zi proasta, va las fara reverenta cuvintelor. Sa cante muzica pozelor.  Sa vezi aici filozofie..

 

Je Veux d’l’amour, d’la joie, de la bonne humeur, ce n’est pas votre argent qui f’ra mon bonheur, moi j’veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité. 
 

                                          

 Frunzele cand se ingalbenesc, se ingalbenesc de gelozie?                                          Un paros…dupa epilat si operatii   

  Se inrosesc de rusine? Sau de furie?                                                                       estetice  naturale se face fluture

                                          

Happy bunch                                                                                                                   Apple of my eye…

                                          

Familia Prunarescu banuiesc…       

                                          

Soare de toamna intr-o….                                                                                         Toamna fara soare

                                          

It’s the simple things…                                                                                         

                                          

In loc de picioare de virgina…                                                                                 …a iesit bun si fara. The Must is a must.

                                                                   

Googonele, simplu: gogonele, telina, morcov, marar uscat, apa sare si  borcan

                                          

Gogosati: leustean, gogosari, morcovi, apa, sare, otet, piper

                                          

Castraveti murati: usturoi, marar uscat, castraveti, apa si sare. Simplu si la obiect.

                                          

Gem: prune taiate, zahar oala  si borcane                                                        Anu’ asta chiar a iesit demential…a mers cu clatite

                                                                            

                                    Pastrama de berbecut pe gratar cu polenta si mustul care curge cu curaj..parca e deja vin.

Si ce ar mai fi toate astea fara o muzica buna?

Traducerea si adaptarea: eu

Poze: tot eu

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Manifest impotriva vietii

Posted by joeindianu pe 14/10/2010

 Motto: Pentru ca uneori chiar iti vine sa-ti bagi pula!

 

Disclaimer: Carnat de post ce am facut. Mi-e lene si mie sa il citesc. Nici macar funny nu e.Don’t bother. I didn’t. Nici macar poze n-are.

Am disparut stiu. Nu am multi cititori fideli deci nu am avut pe cine sa dezamagesc.  In ultima vreme pe fondul unei oboseli cronice si a unui inceput de an de cacat am avut foarte multe idei care, daca le-as fi dus pana la capat ar fi iesit niste posturi extraordinar de inteligente dar, cumatra lene a revenit in forta. Am pastrat ceva din ele si acest post il dedic acelor idei, argumentate pe scurt pentru ca sunt cu cumatra. Cu toate ca, categorisirea inseamna discriminare ar fi bine sa asez ideile pe categorii generale, dupa cum urmeaza:

Viata bate curu:

1. Dragi copii, nu va faceti iluzii, viata e greu, si pe masura ce cresteti cu cat realizarile voastre vor fi mai importante sau mai muncite/meritate, cu atat laudele si aprecierile vor fi mai mici. Fara sa atingem toate aspectele societatii si vietii ne vom axa doar pe partea scolara de exemplu: la BAC, Licenta etc. panica mare. La Dizertatie pauza. Nu a contat nici ca a existat nici ca s-a dat nici ca s-a luat si nici ca s-a luat bine. Nu ma refer aici doar la mine. Am mai discutat si cu altii ca am zis ca sunt eu nebun. La BAC si Licenta tensiune maxima urmata de  laude, aprecieri si cadouri care sa „marcheze” momentul. Acum nu. Dupa mintea mea ar exista trei motive pentru genu asta de comportament: e un examen pe care chiar si daca il pici nu conteaza ca nu sunt multi care isi continua studiile dupa, deci e cam „ultimul” examen din viata ta, se presupune ca esti deja destul de „mare” incat sa nu mai ai nevoie de aceeasi sustinere ca pana atunci si ultimul dar nu si cel din urma, oamenilor nu le pasa. Desi am incercat sa aleg unul se pare ca sunt toate trei. Lucrurile probabil ar fi fost cu mult schimbate daca stiam clar ca dupa master am sa imi trag si un doctorat. Ar fi contat dizertatiile astea. Esti desul de „mare” and you can tough it out, chestie cu care sunt de acord dar oamenii vor veni la tine sa caute sprijin/simpatie/sustinere etc. pentru cele mai de cacat chestii ca doar suntem „rude/prieteni/colegi etc”, si nu se vor multumi vreoadata cu putin, lucru pe care tu trebuie sa il faci. Daca o sa incerci sa folosesti aceeasi carte ai sa afli ca toti au problemele lor si nu au nevoie de inca un loc in care sa-si risipeasca energia. Daca ai tu probleme suntem „rude/prieteni/colegi etc dar cu masura ca am si eu viata mea” daca au ei probleme: „chiar nu te intereseaza deloc de ruda/prietenul/colegul tau??? Insensibilule.” Prin urmare, concluzia mea este ca trebuie sa ii „momesti” pe oameni cu ceva ca sa devina interesati, lucru care ma duce cu gandul la ultimul motiv: oamenilor nu le pasa. In general. Am trait cu impresia ca oamenii sunt totusi un grup cand trebuie dar m-am inselat. Sau poate nu cunosc eu pe cine trebuie. Daca tragedia/drama/problema ta ii afecteaza in vre-un fel sau ameninta sa le aduca vre-un prejudiciu echilibrului vietii lor atunci oamenii vor fi foarte saritori si solidari. Dar daca nu ii afecteaza cu nimic, doar prietenia sau gradul de rudenie nu sunt de ajuns in zilele noastre. Datoriile morale se prescriu mult mai repede in acest secol al super-vitezei si sentimentele sunt rezultatul unei colaborari dintre interes si teama. Deci, daca doriti simpatie ajutor sau macar atentie trebuie doar sa ii implicati pe altii. Deranajati-le echilibrul vietii scotandu-i din „their comfort zone” cu un pic de suspans sau pericol direct. Asa se leaga prietenii. Si daca deveniti indispensabili in viata lor atunci veti avea prieteni pe viata.

Ti-am zis ma ca nu e popa? Tu nimic…

2. Seriale politiste: peste tot seriale politiste, filme care abordeaza viata politistilor si tot asa. Filme cu eroi umani, cu oameni care iau atitudine si fac ceva in special in beneficiul maselor. Da chiar de ce se numeste un grup mare de oameni „masa”? Bati in ei cand zici „Doamne fereste”? Plutesc? Sau pentru ca atunci cand aduni multi oameni intr-un loc ai sa observi ca au proprietatile unei mese: neciopliti (cine dracu mai ciopleste mese, acum pe bune), tari, colturosi si cu aceeasi inteligenta? Eu optez pentru ultima. Pacat ca gluma asta merge doar in romana. Revenind, Motivul pentru care aceste seriale si filme au un succes fantastic nu este realizarea sau ingeniozitatea scenariului nici macar vre-un simt al dreptatii cu baze genetice ancestrale, adanc inradacinat in subconstient, care sa duca la admiratie. Motivul pentru care acest gen de filme are succes este nevoia de iluzia sigurantei. Din acelasi motiv din care aceiasi oameni au nevoie sa vada semnul „Exit” deasupra usii dintr-un avion: Iluzia Sigurantei! Nu conteaza ca esti la 25.000 de metri deasupra solului, vei dormi linistit pentru ca stii ca la o adica ai pe unde sa iesi. La fel si cu filmele: nu conteaza ca in timp ce tu te uiti la un serial in care baietii rai o incaseaza grav tie „iti incearca usa, si-l vezi pa vizor” – ca sa citez din clasici – tu vei dormi linistit cu iluzia ca cineva chiar vegheaza pentru tine. 

In ceea ce priveste serialele cu eroi – ei bine – aia e alta nevoie patologica a unei rase umane slabite de permisivitate. Nevoia de initaitiva. Daca stropul de initiativa si curaj care se prelinge incet ca rahatul pe geam in interiorul fiecaruia, ar fi adunat intr-un singur om care sa demareze singur o actiune de care omenirea ar avea nevoie atunci am fi cu totii fericiti. Si omu ala ar fi de cacat da asta e altceva. :-). Noi nu avem eroi dar ni facem. Nu se fac filme despre unu care intra intr-o cladire in flacari si salveza pe cineva dar in schimb stie toata lumea despre Batman. Oamenii nu se vor ridica nicodata sa faca ceva pentru ei, vor avea nevoie de un conducator deoarece trebuie sa existe cineva care sa preia vina in caz ca totu se duce dracu’. Daca e victorie e a oamenilor, daca e infrangere e responsabilitatea unuia. Oamenii sunt lasi, lipsiti de initativa, egocentristi si recesivi. Caracterul puternic nu mai este la moda, dar daca se ridica vre-unul il vom urma atat timp cat suntem asigurati ca pozitia respectivului este destul de puternica in contextul grupului astfel incat, in cazul in care se termina prost, nimeni nu va fi tras la raspundere in afara de el. Problema este ca tocmai cei ce incearca sa faca ceva sunt judecati de cei care stau si se ascund. E ca si cum ai avea un concurs de frumusete judecat de orbi leprosi.

3. Oamenii sunt unici….in felul lor. Speciali si interesanti pentru prietenii si rudele apropiate care nu le spun ca sunt penibili dintr-o datorie morala data de legatura de sange ce ii leaga. E normal sa fie asa, doar dusmanii spun adevarul, prietenii si rudele mint constant prinsi in plasa datoriei. Ma uitam la o pustoaica in metrou: mai mult de 15 ani nu avea dar era echipata maxim de tot: cercel in buza, tunsa cu sabia, unghii negre si accesorii interesante dar deosebit de ciudatele de la capete de mort pana la crucea egipteana. O combinatie ….deosebita sa ii zicem dar care demonstra ca semnificatia fiecarui simbol pe care il purta era inexistenta pentru tipa respectiva. M-am blocat pe cercelul din buza: un cerc pe centrul buzei care era departat de buza. Ma intrebam: e la varsta mozolului, oare cum se mozoleste cu altu care are ceva asemanator? Nu se prind alea intre ele? Sau daca se saruta cu unu care are aparat dentar ar fi un fel de penis captivus? Ar trebui sa cheme un lacatus-mecanic sa ii desparta? Cand se despart o fac cu patentul? Anyway..the point is…. UNDE dracu gasesc niste oameni interesanti? Si nu pentru ca asa se dau ei ci pentru ca asa ii vad altii, sau macar majoritatea altora. De ceva timp simt nevoia de a avea oameni interesanti in jurul meu. Oameni diferiti, asta ar fi definitia mea. Oameni cu care sa ai ce sa vorbesti care sa asculte muzica buna nu zgomot, oameni cu inclinatii oarecum intelectuale, mai putin fixisti, care stiu sa se distreze (si a merge in club nu e distractie coaeeeeeeee). Mai demult, cand am facut ultima data evaluarea asta, am ramas cu impresia ca eu chiar cunosc oameni interesanti, dar se pare ca nu e asa. As vrea niste oameni care sa fie interesanti prin natura lor si nu sa fie asa datorita perceptiei mele denaturate despre ei. Stiu ca exista astfel de oameni da cred ca se ascund de mine. Poate miros eu dubios sau ceva de genu. Oricum, promit sa ii gasesc pentru ca asa nu se mai poate. Orasul asta ar trebui, ca toate orasele mari, sa fie un amalgam de personalitati si stiluri, un Babilon de perceptii care mai de care mai diferite. Nu frate, Bucurestiu e o mare fabrica de clonare in care fiecare merge in spatele celuilat pentru ca asa e la moda. Wtf?

Prietenii sunt construiti genetic sa te rupa, sa te corupa dar tot ei te si educa…

….zicea un filosof inca in viata. Prietenii mei, nu au reusit inca sa ma rupa, de corupt i-am corupt eu pe ei mereu dar se pare ca in domeniul educatiei au evoluat recent. M-au educat ca nu te poti baza pe nimeni nici macar pe unii pentru care ai facut totusi cate ceva. Aceasta ultima parte a postului le este dedicata. In ultima perioada am invatat ca nu ai voie sa iti fie greu. Si nu trebuie sa te arati un stalp de sustinere pentru prea multi sau pentru un timp prea indelungat pentru ca atunci cand o sa fii u la pamant nimeni nu te crede (pentru ca tu esti Joe coae). Plangeti-va cat mai des. Oamnii o sa ajunga sa va creada. Eu nu m-am plans de multe ori pentru ca am considerat ca nu am de ce sa ii incarc pe altii cu problemele mele dar aceasta filozifie de viata trebuie sa se schimbe.

Contextul este urmatorul: un inceput de an de rahat cu munca multa, stres si griji acumulate pe fondul carora prezenta feminina care se afla de trei ani in viata mea a decis sa paraseasca scena mutandu-se din oras. O vara in care nu am putut sa ma relaxez, doua dizertatii, munca, care m-a tinut in Bucurest in care nici macar de o depresia calumea nu am avut timp. Acum, cum poti tu ca prieten (si cu pretentie de cel mai bun), dupa ce mai bine de patru ani te-am impacat cu gagica-ta, te-am reprezentat in fata ei, am facut psihoterapie cu tine de fiecare data cand iti dadea papucii, ti-am sustinut punctul de vedere ca sa se impace cu tine si multe altele….sa imi spui ca te bucuri ca a mea pleaca, ca asa o sa vad si eu cat de greu e sa gasesti pe cineva? E greu sa gasesti pe cineva daca esti retard. Next.

Cum poti tu ca prietena, de mai bine de sase ani dupa nenumarate acoperiri, secrete care daca s-ar fi aflat (si s-au aflat) mi-ar fi facut mie rau in primul rand si ore intregi de psihoterapie sa vorbesti cu mine trei ore la telefon si eu sa incerc sa-ti povestesc tot ce am pe suflet si la fiecare chestie tu sa raspunzi cu cat de mult suferi ca nu te iubeste amantu pe care l-ai lasat ca sa te impaci cu fostu iubit. Cand voi le-ati avut pe ale voastre eu am stiut sa imi aman o perioada viata si sa fiu acolo. Invers: „am si eu viata mea” a se vedea paragrafu unu.

Sau cum tu ca prieten sa imi spui ca sunt prost ca nu tin o relatie la distanta fara viitor cand suntem la doar 300 de km distanta? Chesti asta cu relatia la distanta mi-a spus-o mai multa lume. Mai oamenilor, a plecat sa se mute acolo de tot, like forever, para siempre, nu mai vine inapoi. Relatia la distanta are o continuitate adica tinem o relatie la distanta cand plec 4 ani la facultate si apoi MA INTORC!!, nu cand plec de tot. Da imi e dor de ea da inca nu imie bine, ea nu m ajuta si nici tu sau altii nu. Pot sa suport singuratatea dar cea mai rea forma a ei este aceea in care esti singur fiind inconjurat de oameni.

Toata lumea mi-a zis ca sunt prost: ca sufar, ca o las sa plece, ca nu fac ceva pentru mine, ca nu ma scot din starea asta etc. Majoritatea oemanilor care mi-au zis asta sunt presupusi prieteni si cu majoritatea am facut ore de psihoterapie si au venit sa imi ceara ajutorul in mai multe cazuri. Acum am venit eu sa cer ajutorul si am primit palme-n cap. Sunt de acord sa fiti duri e o tehnica care se foloseste la oamenii deprimati cand nimic altceva nu merge. O folosesc si eu. Dar pana la ea mai sunt etape: simpatie, empatie, solidaritate, sfaturi, evitarea problemei si abia apoi esti dur cu omu daca nu merge nimic altceva.  Problema mea era ca eu nu eram deprimat ci doar ranit si nu aveam nevoie de palme ci de solutii, pe care de altfel mi le-am gasit mereu singur fara voi, dar acum, depasit fiind de situatie am cerut ajutor. Aveam nevoie sa intreb pe cineva (chiar daca stiam raspunsul): de ce nu ma mai suna? De exemplu.

Prietenii mei au multe drame existentiale si eu le-am cunoscut si le cunosc pe toate pentru ca am fost un fel de jurnal. Eu nu am multe drame existentiale si atunci cand le am incerc sa le rezolv singurel ca sa nu ii incarc si pe ceilalti cu aiureli. Eu imi judec prietenii dupa momentele relevante in care sunt acolo pentru mine. Acesta a fost un moment extrem de relevant in care am fost singur. O fi timpu sa trec la un alt fel. Probabil. Mai sunt oameni care merita palme dar am obosit si nu mai merita efortul.

A sunat urat ce am scris dar e ceea ce simt. Ma asteptam ca oamenilor sa nu le pese dar nu si voua. Sunteti 5 in total iar in curand niciunu. Facem altii vorba poetului. Chiar si daca nu mi-ati fi fost datori (paragrafu 1 datoriile care se prescriu prea repede) suntem totusi prieteni si ar fi ttrebuit sa pareti macar interesati. Celor ce citesc poate li se pare ca m-am plans aici si poate asa e dar faptele sunt mult mai multe si mai nasoale decat ce am scris eu. Si oricum nu scriu pentru parerile unor necunoscuti.

In loc de incheiere vreau sa zic urmatoarele: ma fac eu bine, vreu cont pe Facebook, vreau un caine (labrador negru sau argintiu sau lup) si imi bag …..-n lume si v-o fac cadou.

In rest numai de bine. 🙂

Posted in Prepuţurile gandirii | 6 Comments »

La Multi Ani Michael….so to speak…

Posted by joeindianu pe 22/06/2010

Motto: Pentru ca Michael nu a murit, e in Caraibe cu Hitler si Elvis!

Disclaimer: Incet incolonati sa mergeti in moonwalk…

Dragilor, se lasa cu chef. Pe scurt, se aniverseaza Michael. Ne vedem acolo sa mergem sa ii suflam in lumanarile de pe coliva? Nu imi place de personalitatea lui da la muzica se pricepea, trebuie sa recunoasteti. Asa ca va astept joi, 24 iunie 2010, ora 20:00, în Goblin Club din Bucureşti are loc petrecerea.

Biletele se pot procura la intrare.
Preţul unui bilet este de 10 lei şi aveţi un shot inclus în preţ.

Club Goblin:Str. Smardan 30, Bucuresti.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , | 4 Comments »

Ballentine’s Day

Posted by joeindianu pe 13/02/2010

Motto: Fuck love….I’d rather fall in whiskey!

Disclaimer: Iubiti-va aproapele…dar folositi prezervativul.

Dragii mosului iata ca ne apropiem vertiginos de ce-a de-a 45-a sarbatoare din cele 365 cu care a fost binecuvantat poporul nostru. Este festivalul iubirii, petrecerea sentimentelor, ziua care iti umple inima cu bucurii si te face sa simti dragostea in jurul tau, ziua care te face sa iti exprimi sentimentele intr-un mod amplificat, ziua care dintre toate sarbatorile comerciale existente este regina incoronata drept cea mai de rahat zi. Cine a incoronat-o? Eu. Acum.

Inainte de a da si alte verdicte hai sa va spun mai intai povestea acestei sarbatori gretoase. Incepe prin 270 A.D. in Roma, unde era imparat un gagiu pe nume Claudius al-II-lea. Baiatu’ asta era un fel de golan de cartier din antichitate si a vrut el sa cucereasca mult ca sa-si onoreze predecesorii. Asa ca avea nevoie de oameni. Dar legea romana spunea ca barbateii proaspat casatoriti nu pot sa plece lupta ca sa poata sa stea acasa sa fu….meze pe prispa cu nevasta.

Cred ca exact asa era textul legii: Tinerum cassandi non participare at Belum et futere non futere laba necesarum est. – sau ceva de genul. Asa ca acest imparat, acest Snoop Dog al Antichitatii, a interzis casatoriile pentru ca cei care faceau asta ca sa scape de armata…..sa nu o mai faca…evident. Si barbatii de atunci (la fel de prosti ca si acum) s-au intristat si, in loc sa il sanctifice pe loc pe imparat, s-au suparat pe el. Dar, in vremea aia in Roma exista un preot pe numele lui Valentin care nu a tinut cont de legea data de imparat si a continuat sa oficieze casatorii in secret. In afara de asta, Vali, mai ajuta si crestini sa se ascunda de soldatii care ii vanau impreuna cu unu Marius care s-a ajuns si asta…a devenit si el mai tarziu sfant. Prefectul Romei a citit in CanCan ce invartea Valica si a pus garda sa il salte. Astia l-au saltat si l-au adus la prefect. Valica a incercat cu relatii, cu spaga, cu amenintari da’ nu a mers asa ca i-au dat sentinta: sa fie omorat in bataie cu batele. Nasol moment. In timp ce statea in puscarie si isi astepta moartea s-a imprietenit cu fiica gardianului-sef. S-au indragostit unu de altu si da-i si plangi ca asta o sa moara si nu o sa reuseasca sa si-o puna. Vine si ziua executiei. Valentin ii lasa o scrisoare lu’ fiica lu’ gardianu’ in care ii promite ca nu o sa o insele cu nici o harpa prin rai….sau ce i-a promis el acolo…si s-a semnat „Al tau Valentin”(Your Valentine – de aici si expresia). Executia a avut loc pe 14 februarie. Cativa ani mai tarziu un papa l-a declarat sfant pentru ca a ajutat crestini si nu pentru ca era patronul indragostitilor. Pai, bine bine si de unde pana unde faza cu dragostea. Simplu…pe 15 februarie la romani se sarbatorea Ospatul lui Lupercus, un omagiu adus zeului-lup patronul turmelor si al pastorilor acestora. In timpul acestei sarbatori se intindeau mese si se organizau o serie de dansuri rituale ce implicau multa sexualitate. De aici vine natura amorezata a sarbatorii, deoarece timp de mai multe secole ziua uciderii lui Valica si sarbatoarea plina de orgii a lui Lupercus se sarbatoareau in aceeasi zi. Sexul pe vremea aceea era asociat cu dragostea, iar sarbatoarea romana fiind plina de „imprieteniri” de tot felul…a devenit sarbatoarea dragostei si i s-a dat numele mortului.. .

Asadar…ce am invatat azi? Ca pe 14 februarie sarbatorim moartea violenta a unui om care, ca multe alte milioane, a murit pentru aceasta sarada numita crestinatate, care oficia casatorii din interes (barbatii alegeau casatoria ca o moarte lenta opusa mortii subite din timpul razboiului) fara nici o legatura cu sentimentul de dragoste, care de fapt a mierlit-o pentru ca s-a opus puterii regale. In Biserica Catolica mai sunt vreo cateva sute de preoti morti care pe parcursul vietii lor cu siguranta au oficiat casatorii si care au murit pentru ca s-au opus conducerii statului (Thomas Becket de exemplu). ………………………………………………………………………. :

Mai bine de 1700 de ani mai tarziu: oamenii din toata lumea sarbatoresc moartea violenta a unui preot rebel in cadrul unei zile a carei insemnatate are o stransa legatura cu interzicerea religiei moderne, cu ritualuri pagane sexuale si violenta ce reflecta barbarismul vremurilor respective. Aceasta dragilor este ziua sarbatoririi sentimentului cel mai pur si ziua aniversarii acestuia, sentimentul dupa care toti tanjim intr-un moment al vietii: dragostea.

Ziua aceasta este dominata de roz…cu siguranta culoarea pe care au capatat-o scarile de marmura dupa bataia pe care a primit-o patronul acestei zile. Este dominata de inimioare…aceste reprezentari atat de exacte din punct de vedere anatomic al organului numit inima, toate rosii, cu siguranta o asociere cu vinul baut in sarbatoarea lui Lupercus sau sangele lui Vali…inainte sa fie spalat! As vrea si eu sa vad intr-o zi un om a carui inima are un unghi ascutit in partea de jos care sa se lege de un cur in partea de sus pentru a alcatui intregul!! Un milion de euro de la mine celui ce imi aduce o astfel de proba biologica!

Iata cum o tragedie istorica a fost transformata cu mult tact in ziua in care ti se spune ce sa spui, ce sa declari, cum sa declari datorita a mii de felicitari si a altor chestii care se cumpara cadou, si care, fabricate in serie, te transforma in intr-un consumator perfect. Ziua mondiala in care este achizitionata cea mai multa ciocolata de barbati pentru a o da nevestelor/prietenelor/amantelor etc. pentru ca un an mai tarziu sa le minta cu zambetu pe buze ca nu au facut curu’ mare sau sa sa isi nege cu vehementa vina (pentru ca ei au cumparat ciocolata) si sa aleaga sa le insele cu una care nu avea iubit care sa ii dea ciocolata cu un an inainte. Este ziua in care femeile isi cumpara lenjerie in speranta ca sexul din acea seara va fi in sfarsit dragoste si nu o exprimare animalica a unui sentiment primordial. Spera ca lumanarile si corsetul ala nou in sfarsit o sa il determine sa nu mai termine in primele 10 minute si poate o sa aiba si ea orgasm cu altceva decat cu dusul. Pentru partea masculina este momentul in care lama de ras si deodorantul devin bun prieteni si in care speranta ca un buchet de flori si o cutie de bomboane legata de un ursulet o sa o determine in sfarsit sa ii faca si lui o mu….ltumire. Este ziua in care cei singuri suspina si s-ar combina si cu tocu’ usii doar ca sa nu „fie singuri de Valentine’s”. Este cea mai propice zi pentru ca barbatii singuri sa agate, iar femeile sa accepte sa fie seduse de prima maimuta stramba care le iese in cale pentru ca „e destinul”, azi de ziua indragostitilor. Mai vreti o dovada a falsitatii acestei zile?  Se numeste „Ziua Indragostitilor” adica ziua celor care sunt indragostiti, nu a celor care se fut la o petrecere pagana sau se casatoresc pe fuga cu fata vecinului ca sa scape de armata.

Concluzie: Voi sunteti retarzi? Aveti nevoie de cineva sa va spuna ziua in care sa iubiti? De cineva care sa va spuna cuvintele pe care vreti sa le spuneti cuiva de care sunteti indragostit? Aveti nevoie de o zi in care sa ii aratati celuilat cat de mult il iubiti? Sau poate va convine sa va inghesuiti ca lacustele in mall-uri si cinematografe, restaurante, baruri, bodegi, bordeluri, si hoteluri cu restul de cupluri pentru ca asa e traditia? Credeti ca daca o sa cumparati un urangutan verde care zice „ILove You” o sa arati focul ce va arde inima sau seceta ce va mistuie creierul? Stiu ce inseamna sa fii indragostit. Este un sentiment care iti da puteri nebanuite. Daca nu aveti in voi puterea de a-i spune persoanei de langa voi in fiecare zi „te iubesc” in alt fel, daca credeti ca o ciocolata poate exprima mai bine decat creieru vostru ceea ce simtiti, daca aveti impresia ca va trebuie o zi ca sa simtiti ceva mai puternic atunci nu sunteti indragostiti…doar NeFututi! Atunci cand esti indragostit fiecare zi ar trebui sa fie Valentine’s (nu partea cu crimele si ritualurile pagane ci partea idealista cu dragostea and stuff).  Dar cu toate astea o sa va agitati prin magazine si tarabe pentru diferite chestii. Pentru ca asa va spune societatea ca e „nice”. Si aici e problema: cu cat sunteti mai multi care faceti asta cu atat va rezista aceasta sarbatoare si se va dezvolta si va ajunge sa isi arate adevarata valoare si se va numi in mod realist: Ziua Imperecherii.  In rest, e o zi perfecta ce va ofera o scuza perfecta de a va preface ca iubiti…desigur nu e vorba de toti.

 

 

 

„Stiu ca e o sarbatoare comerciala dar este nice si cute” stiu ca unii din voi ganditi si asta si tocmai voi sunteti aceia care nu merita nici sentimentul nici persoana caruia ii este adresat. Daca nu poti sa fii tot anul cum esti de 14 februarie atunci undeva s-a strecurat o minciuna. De aici alegeti voi unde!

Update pe 2011: Am aflat ceva foarte interesant anu’ asta, de la ce vine acel simbol al inimii pe care toata lumea il asociaza cu dragostea. Ei bine nu e asa, inima cea rosie, a pornit de la o reprezentare grafica a unor fese de femeie vazute de sus. O femeie aplecata evident, pentru ca mai tarziu sa reprezinte triunghiul format de zona pubiana a femeii. Deci asta schimba cu totul sensul lui „te iubesc”, nu? Te iubesc, tare…si mult…si adanc! Poza de langa este un ajutor vizual in acest sens:)

Va doresc spor la cumparaturi, sex placut si per total o zi usoara.

P.S. : Iubiti-va mult!

 

 

 

 

 

 

 

 

Fericirea e ca si cum te-ai pisa pe tine…toti vad dar numai tu simti caldura…

Va doresc tot binele din lume chair daca mie imi ramane mai putin!


Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , , , , , | 10 Comments »

Craciun Fericit…

Posted by joeindianu pe 29/12/2009

Motto: ….so this is Christmas…

 

Disclaimer: HO HO HO! Look! It’s daddy and the three ho’s…

Am avut un Craciun fericit. Nu ar fi trebuit sa fie fericit pentru ca nimic din jur nu era favorabil acestui lucru dar a fost o senzatie de bine. Poate nu am primit cadourile pe care le vroiam, poate pentru ca nu le-am cerut…chiar trebuie sa gasesc pe cineva care sa-mi citeasca gandurile, dar am primit un pic din pacea la care visam. Totul a fost pe dos de cat trebuia sa fie. Nu am fost acasa in seara de Ajun cum e de obicei, nu a fost masa de Craciun cu de toate…de fapt de toate am avut dar nu am avut cu cine sa le mananc, am dormit apropate toata ziua de 25 si nu am respectat traditiile cu care am crescut. Si cu toate astea a fost bine. Cu toate astea refuz sa cred ca traditiile au fost problema.

A fost o seara de Craciun fara colinde dar cu lumanari si o stare de casa calda. Fara familie dar cu turta dulce. Fara portocale dar cu mos de turta dulce. Fara N97 dar cu casuta de turta dulce. Un amalgam care mie mi-a facut bine. Post-ul asta l-am scris pentru mine pentru ca sigur am sa uit ca mi-a fost bine de acest craciun si la anul si in anii ce vin cand poate nu imi va fi, si o sa zic ca nu am mai avut un „merry christmas” de mult o sa ma uit la postul asta si o sa imi dau seama ca sunt amnezic. Va iubesc in spiritul lu mos gerila. 🙂

  Trebuia sa fie si un urs, nu?

                                           

     

  

  

  

  

  

  

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Prepuţurile gandirii | 4 Comments »

It’s just one of those (birth)days…

Posted by joeindianu pe 09/12/2009

Motto:  Live like a king die like a man! … adica… Bei mori, nu bei tot mori!

Disclaimer: Nu imbatranesc. Asced spre perfectiune! 🙂

Am intampinat ziua asta in multe feluri. Nerabdator, entuziast, materialist, trist, fara chef, bucuros, pus pe chef….de data asta nu am asteptat nimic. Nu mi-am dorit cadouri, nu mi-am dorit petreceri monstru nu am fost deprimat sau fara chef….pur si simplu am fost. Anul asta am vrut sa vad ce se intampla daca nu astept si nu fac nimic. Nu stiu inca cum o sa iasa dar eu ma simt mai impacat cu mine.

Anul trecut pe la ora asta faceam pe calculator 2008-1986 pantru ca mie imi tot dadea 23. M-am bucurat sa aflu ca da 22. Anul asta…not so much. In curand o sa trebuiasca sa incetez sa mai fac glume despre batrani oamenilor mai mari decat mine cu un an, doi…..nu va bucurati…am zis in curand. :)! Nuuuu, nu ma simt batran, nu ma simt matur, nu ma simt mai intelept si orice glume ati avea pe temele scrise mai sus vi le pot intoarce, nu uitati.

Ce am invatat? Greu de spus, dar daca as fi silit sa exprim ceva as spune ca am invatat sa traiesc cu mine si mai mult decat atat cu voi restu. Am invatat sa merg drept si sa nu mai fac pipi pe colacul de la wc. Am invatat ca sunt mai mult decat credeam si chiar imi place ce iese. Am invatat sa incerc sa mai fac oamenii sa ma placa. Am invatat sa fac mamaliga si am invatat ca imi place sa scriu. Am invatat ca i am an aquired taste.

Ce nu am invatat? Nu am invatat sa cedez, sa ma temperez, sa fac aluat de paine si sa tolerez „Dansez pentru tine”.

Cum ma simt la 23? (enervanta intrebare pe care insista prosteste toata lumea sa o puna!!) Ma simt ca si cum as mai fi pierdut 5 secunde din viata mea care si asa se scurteaza ascultand intrebarea asta. Deci, evident bine! 🙂

 La 18 ani canta melodia „The best day of my life” (la cea mai tare petrecere ever), la 19 canta „Everything i do”, la 20, 21 si 22 nu mai stiu ce canta pentru ca am o memorie proasta. Oricum nu mai conteaza. Melodia asta nu e noua dar d-abia am descoperit-o eu si mi-a placut la nebunie. Mi se potriveste si o declar imnul meu. Filmuletul l-am facut pentru mine. Se poate spune ca mi-am facut un cadou.

Din motive obiective cum ar fi faptul ca WordPress-ul este condus de niste muisti infecti domni avari care cer 59 de dolari sa ma lase sa postez video-uri pe blog am deci sa imi fac cont pe YouTube si sa postez filmuletul facut de mine pentru mine, in cinstea si onoarea mea. Vizionare placuta va doresc.

 

Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , , , | 11 Comments »

Fuse si se duse

Posted by joeindianu pe 02/11/2009

Motto: Back in Black! Joe se intoarce…cu spatele!

Disclaimer: Boom Baby! Blast from the past!!

Laaaadies aaand gentlemeeeen, gay people and panda bears: introducing pe inegalabilul, inestimabilul, incontestabilul, invariabilul, indestructibilul, indecentul, incoerentul, impertinentul, intrigantul, inteligentul, inconsistentul, in-door, impresionantul si inimaginabilul: Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnnnnnnnnnn……nu…….stai ca asta e alt film….revenind: preaadevaratul si prea-tru-ul care sunt: Eu a.k.a. Joe Indianu a.k.a. Fiul lu’ Antigona din Carpati a.k.a. Destrabalatorul a.k.a. Tu Pac-Pac a.k.a. Asasinul Invoburat a.k.a. Seymour Buts a.k.a. Chan Cuncoui a.k.a. Ling Ceapuc a.k.a. Rambo-n pijamale, cunoscut si ca „Bă! sau mai politicos „Bă prostule!” sau pe scurt : EU!

Acest post contine picior de porc si se elibereaza fara prescriptie medicala.
Se administreaza exclusiv pe cale orala. Daca apar manifestari neplacute, nu aveti ce face.
Va puteti adresa medicului sau farmacistului pentru reteta de clamante puternice.

Pe principiul „Intra cine vrea iese cine poate!” trebuie sa recunosc ca stiu sa imi fac o intrare! 🙂

Deci dragii mosului, am revenit. Sunt treaz, sunt viu, sunt coerent,sunt odihnit, sunt pregatit, mint de ingheata apele si sunt pregatit de un nou sezon de frecat blogu.

Dupa cum ati observat (sau nu) nu am mai scris de ceva vreme. Motive? Pai a inceput vara si a venit caldura si mi s-au topit tastele apoi am decis sa plec in vacanta pentru ca nu aveam bani de tastatura. M-am intors de vreo doua saptamani si sincer primul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa scriu lumii tot ce-am vazut pe unde mi-am tarat picioarele, dar nu am avut timp nici sa despachetez complet deci…iarasi absent motivat.

M-am intors cu idei proaspete si multe, ganduri aranjate, o filosofie de viata relativ schimbata si in general ceea ce se numeste popular: chef…de viata, de inftruntat chestii naspa si de facut chestii misto.

In ceea ce priveste blogul voi efectua niste schimbari, dupa cum urmeaza: am inceput blogul asta cu gandu ca o sa scriu pentru mine si nu pentru altii dar ca orice mare geniu al literaturii am ajuns sclavul ochiului de cititor si de critic  si astfel am ajuns sa dezbrac de orice insemnatate cuvintele pe care le asezam pe spatiul virtual (moama ce fraza jmekera am scos!). Deci, iata am sa revin la vechile obiceiuri si scrieri printre care am sa presar ganduri si simtiri dupa cum imi vor veni. Va pot asigura in continuare de aceeasi calitate inegalabila si la cele mai mici preturi.

Acum am un sfarc de ceas si o sa va povestesc tot ce fuse si se duse.

In vacanta dupa care suspinam toti eu am intreprins impreuna cu minunata prezenta feminina din viata mea, un mic tur in atat de ravnita Europa de Vest. Na locurile pe care piciorusele noastre gingase si umflate au avut ocazia le strabata in pas sprinten:

Viena

Stiti cantecul ala al lui Billy Joel – Vienna („Vienna waits for youuuu..”). Ei bine pe noi ne-a asteptat cu ploaie marunta.

Am mai fost in Viena acum vreo 5 ani de zile. Nu mai tineam minte mai nimic asa ca a fost ca o prima data. Oamenii acolo nu sunt foarte primitori, chiar tind sa dea spre rigoarea si „ospitalitatea” germana. Ca strain nu esti privit foarte bine, indiferent de tara de unde vii. Viena este un oras mare in care gasesti tot ce vrei si ce nu vrei dar ca un punct forte, principalele atractii turistice nu sunt foarte departe una de alta si in plus liniile de metrou sunt foarte bine puse la punct si ajungi oriunde foarte repede dar nu foarte ieftin (8 euro – 2 calatorii dar se poate face blatul extrem de usor). Ce ar fi mai interesant de vazut va insir eu mai jos: Primaria (Rathaus), Burghtheater (un fel de TNB al lor, numai ca mai frumos), Cladirea Parlamentului, Volkspark (unul din cele mai mari si mai frumoase parcuri – peste 200 de specii de trandafiri), Spanish Ridding School (este de fapt o piata unde sunt adunate mai multe edificii in diferite cladiri vechi si frumoase), Museumkartier (exact ce ii spune numele este cartierul, sau partea orasului, unde sunt adunate multe muzee), Operahaus( opera care este frumoasa pe exterior dar si pe interior, vizitarea acesteia cu grup organizat costand 17 euro), Stephanplatz (este o piata centrala in care se gaseste catedrala St. Stephan si Haas Haus – o cladire de sticla considerata monument de arta moderna), Prater (cel mai mare parc de distractii din partea asta de europa – si chiar merita vazut credeti-ma), bulevardul Maria Hilfestrasse (un bulevarda foarte lung care are pe amble parti magazine de toate felurile si in concluzie daca nu gasiti un magazin acolo…inseamna ca nu exista)  si un loc in care nu am ajuns dar cu prima ocazie acolo ma opresc – palatul Schonbrun cu gradinile si gradina zoologica.

In concluzie Viena isi pastreaza aerul superior demn de una din cele mai mari capitale imperiale din Europa iar oamenii intretin aceasta stare prin atitudinea vadit superioara si extrem de selectiva in ceea ce priveste alti oameni.

 IMG_0065                                                                                  IMG_0278                   

                                                                                                                                              IMG_0254IMG_0205                                                     

 

Bruxelles

Un oras tineresc. Asta a fost impresia mea. Mai bine spus un oras pro-tineresc. O combinatie interesanta intre vechi si nou. Opus vienezilor oamenii de aici sunt ceva mai primitori si deschisi la minte. O alta impresie pe cvare mi-a lasat-o acest oras a fost aceea de Babylon. Doua limbi oficiale, trei dialecte recunoscute si Dumnezeu stie cate nerecunoscute, monarhie constitutionala, doua guvene pentru aceeasi tara si oras ce gazduieste doua dintre cele mai importante institutii europene: Parlamentul si Comisia. In Bruxelles si in Belgia in general, oamenii sunt foarte primitori atata timp cat iti alegi tabara din care vrei sa faci parte. Belgia este impartita: partea flamanda si partea franceza, care nu se inghit de nici o culoare, deci e indicat sa iti alegi tabara, atitudinea (atitudine frantuzeasca – intepata si superioara sau atitudine flamanda – mai intepata si mai selectiva si pe deasupra si introvertita) si sa le mentii. Ca turist nu vei avea probleme, majoritatea oamenilor fiind dispusi sa te ajute daca le vei cere dar nu se vor oferi de la sine. Am inceput vizitarea cu parlamentul european care a fost una din cele mai mari pierderi de timp. Evident ghidul roman era in vacanta si cladirea ne-a fost prezentata de un bulgar. Va pot spune ca Romania este destul de bine reprezentata acolo nelipsind fly-ere si brosuri informative la tot pasul. Un alt loc frumos de vizitat ar fi Place de Cinquentenaire (un fel de arc de triumf – poza 1) si tot acolo o sa mai gasiti muzeul militar (foarte bine dotat) si muzeul automobilelor (care este colectia personala de masini a printului mostenitor al Belgiei) un loc care te va face sa salivezi indiferent de cat de afon esti si totul pentru numai 5,75 euro – pentru studenti. Alte puncte atractive mai sunt Palais de la Nations (fostul parlament), Palais Royal, Muzeul instrumentelor muzicale, Muzeul ciocolatei, Grand’place (o piata foarte mare care gazduieste 3 cladiri impresionante: Primaria, Casa ghildelor, si casa primarului, iar de jur imprejur sunt numai ciocolaterii). Un loc in care nu am reusit sa ajung este un orasel la vreo 40 de km distanta de Bruxelles pe numele lui Ghent care am inteles ca este foarte frumos si nu as dori sa il ratez data viitoare. Din punct de vedere culinar: nimic special pana ajungem la ciocolata…care este dementiala si pusa in niste combinatii de te ia ameteala. Mi-a placut orasul asta. Inspira o atitudine de chill and relax…de studentie asa..

IMG_0057IMG_0248

 IMG_0095                                                                                                                                            Picture 112                                          

Amsterdam

Orasul pacatului. Lalele, iarba, prostitutie, stare materiala buna, oameni ok, multi straini, preturi surprinzator de mici daca stii sa te orientezi si voie buna. Nu prea e mare lucru de vazut stilul (arhitectural, de viata) fiind la radacina unul rigid si coltos. Deci nu va asteptati la cine stie ce arhitectura sai mai stiu eu ce minuni. Pentru doamne recomand cu mare caldura piata de flori si muzeul de diamante (te ia ameteala acolo) pentru domni recomand o plimbare pe Red LIght District (ar trebui sa te ia ameteala acolo dar eu nu am fost impresionat de „doamne”) si pentru toate cele trei sexe (cum adica care trei? masculin feminin si neutru..voi nu ati facut scoala?) recomand calduros Coffe-shopurile(acolo cu siguranta te ia ameteala!!) As dori sa spulber niste mituri despre acest oras. Oamenii merg drogati pe strada (consumul de iarba in afara Coffee-shopurilor este interzis) prostituatele nu trag de tine si nu sunt lalele plantate in peretii cladirilor. E un oras normal care are doza lui de…anormal. Domnilor…pentru o companie placuta(care sa vorbeasca si limba ta…pentru ca am intalnit si romance) pretul incepe de la 50 de euro si se negociaza ca la piata, sau poti sa fii destept si sa o ai gratis. Nimic nu e subinteles trebuie trecut tot in „contractul initial”. Daca va vreti fericirea la gram aici e mai ieftin. Incepe la 4.5 euro si poate sa ajunga si la 50. Este un oras care stie sa isi ascunda foarte bine its „naughtyness”    

Picture 448Picture 352                                                                                                                                                                                                                       

 Picture 337                                                                                                                                           Picture 430                                                                                          

 

 

 

 

 

 

Dijon

Trebuie sa fie cel mai tare orasel on this side of the world. Am ajuns acolo duminica si la primele ore era totul inchis dar pe la 10 a inceput o activitate fenomenal de relaxanta. Cupluri care se plimbau, oameni care isi beau cafeaua, mancau un croissant si citeau ziarul la soare, oameni care stateau pe patura in parc, miros de croissante si pateuri peste tot (the real ones) si multe zambete in general. O atmosfera cum vezi in filme numai ca o teaiam. Pe langa asta se mai adauga o biserica fenomenala care era plina de oameni care spuneau „Tatal nostru” in cor si desigur mult mustar. Am incarcat Un rucsac cu mustar si am plecat repede de acolo ca imi era teama ca o sa ma dea astia disparut ca eu de acolo nu mai vroiam sa ma intorc.

Picture 456

Picture 501

 Picture 542                                                                                                                                             Picture 560                                                                                                          

 

 

 

 

 

 

 

 

Taize

Taize-ul este o comunitate religioasa. Infiintata prin anii ’70 de un calugar pe numele lui Roger. Este un loc pe gustul fiecaruia as putea spune. Pentru cei care tin la locul ala (si nu sunt putini) regulile sunt asa: dimineata slujba la biserica, apoi micul dejun (servit de voluntari) apoi pana la 12 grup de discutii (grupuri de oameni de peste tot se strang in grupuri de aprox. 10 oameni plus un moderator si discuta despre teme date – de obicei religie  – si nu numai), slujba de pranz, pranzul apoi odifna sau voluntariat in alta parte. La 6 este cina apoi slujba de seara pana la 8. Dupa slujba toata suflarea locului (anul asta mai putini vreo 2500 dar de obicei peste 3500) se aduna la Oyak. Este un loc ce seamana a local cu o curte mare in spate.  Acolo se canta, fiecare pe legea lui pe grupuri pe echipe fiecare in limba lor si cantecele lor. La 11 se da stingerea. Ai optiunea sa stai in biserica sa scrii sau sa canti (au cantece specifice numai ale lor in toate limbile si se canta pana dimineata uneori) sau chiar sa dormi. Comunitatea este intr-un sat care se numeste tot Taize. Este un loc simplu cu locanici simpli. Calugarii traiesc din ce produc si nu accepta bani doar uneori donatii. Este genul ala de loc in care de cum intri te cuprinde o stare de bine. Mereu poti gasi un sfat la un frate si multi, ca si mine, merg acolo sa gaseasca liniste sufleteasca raspunsuri si poate impacare cu sine si cu altii. Si o gasesc. Functionarea taberei se bazeaza pe voluntari: acestia servesc masa, spala vasele, fac curat in camere, trimit lumea la culcare, ajuta la cabinetul medical, la prepararea mancarii…in principal la tot. Mi-ar trebui mult sa va povestesc despre locul ala si probabil v-as plictisi. Tot ce trebuie sa stiti este ca este un loc fara insemne religioase deschis pentru orice cultura si religie (au venit la un moment dat si africani) un loc al intelegerii si pacii. Si te poate vindeca…de fapt te poate ajuta sa te vindeci. Pentru mine a fost a3a oara acolo. Celelalte doua dati am vrut sa ajung acolo pentru ca aveam nevoie. Acum am crezut ca nu am, si am crezut la inceputul verii ca nu o sa ajung acolo dar o serie de intamplari norocoase au facut sa ajung. Dupa ce am ajuns am realizat ca aveam nevoie. Ceva m-a adus acolo. Restul e misticism si nu conteaza. E locul meu de suflet: acolo am ajuns prima data cu sufletul mort, acolo mi-a fost resuscitat si acolo mi l-am vindecat…si totul e doar la inceput.

Picture 110

Picture 153

 

 

 

 

 

 

 Picture 148IMG_0053                                                                                                                                                         

 

 

 

 

 

 

 

 

Courmatin

Este un satuc la 3 km departare de Taize. Un sat francez clasic:garduri de piatra, gradini fumoase, oameni primitori si prietenosi, totul verde, case vechi, oameni batrani dar cu vigoare in ochi si din nou multe zambete. In tara asta ti se zambeste peste tot pe unde te duci si nu cred ca zambeau la mine…erau doar amabili. :)! De ce va povestesc de orasul asta? Simplu, pentru ca acolo mi s-a-ntamplat cea mai tare faza din toata excursia: la intrarea la castel am dat peste un mosulica foarte amabil caruia i-am cerut biletele. Am aratat carnetele de student pentru reducerea aferenta, moment in care a facut ochii mari si a exclamat Romania! Eu m-am gandit ca sa vezi acum ce ne da afara motiv de tigani. Nu! A spus ca ii plac romanii foarte tare ca au cel mai bun accent in franceza dintre toti europenii (ma intreb daca in categoria asta intru si francezii) si ca ne da biletele la cel mai mic pret. Ne-a mai zis ca e fan Sioran (Cioran) si Brancussi. Mi s-a parut o chestie uimitoare si marturisesc, am fost surprins foarte placut. In ceea ce priveste castelul…ei bine…eu m-am indragostit de el acum vreo 2 ani si anul asta l-am redescoperit ca pe prima iubire. Foarte fain.

IMG_0040

IMG_0088

 

 

 

 

 

 

 IMG_0190 (41)                                                                                                                                            IMG_0190 (57)         

 

 

 

 

 

Barcelona

In momentul in care am pus primul degetel de la primul picior  pe taram spaniol am avut o senzatie de tara plina de tigani imputiti. avea sa mi se demonstreze ca ma insel…nu sunt tigani…sunt arabi imputiti…un fel de tigani de-ai lor. Am inteles de ce se duc roamnii acolo in masa…se simt ca acasa pe ceva mai multi bani. Barcelona arata ca un oras cucerit. Adica a fost o civilizatie acolo care a facut chestii frumoase si au fost invadati si inlocuiti de niste unii mai bronzati asa. Un oras frumos pe care il strica oamenii. O arhitectura impresionanta mai ales daca ne legam de maestru Gaudi a carui casa si creatie am avut ocazia de a le vizita si a-mi incanta total gloabele oculare. Ca atractii principale in Barcelona ar fi castelul de sus care e f frumos si ai o vedere asupra marii si orasului deosebita. Am vazut o fantana cantatoare…culmea care si danseaza. Parcul lui Gaudi, casa lui si Casa de Piatra, proiectata de el…pana aici a fost frumos. Acum incepe partea mea favorita. Simbolul Barcelonei: Sagrada la Familia!!! Este o constructie minunata…de doua ori mai mare decat doua palate de-ale lu Becali puse cap la cap si deosebit de ….colorata. O combinatie intre casa lu Gutza cu cea a lui Florin Salam si cu o tenta de renascentism kitchuit vazut prin ochii unui sculptor orb. Frumoasa oricum…asa cum se aseaza nuantele de verde market pe griul peretilor si se imbina perfect cu rozul cu paiete si albul ingalbenit. Minunat!! Daca tot era o coada de parca se impartea Sfantul Duh m-am gandit sa dau o tura in jur…m-am simtit ca acasa…semana cu targul de la vitan. Aceleasi produse, aceiasi oameni, aceeasi limba. Dezamagitor de minunat!

Picture 021Picture 052

 

 

 

 

 

 

 Picture 172                                                                                                                                                                     Picture 190                             

 

 

 

 

 

 

Cannes

Cea mai buna descriere pentru Cannes este….Mangalia Mediteranei. Un orasel linistit, cu oameni de treaba, cu activitate moderata unde e loc de plaja 6 luni pe an si care iti inspira o starte de selenitate..si nu de senilitate. Oricum…bucuria de a fi din nou pe pamant frantuzesc dupa experienta din Spania a fost nemarginita. Aici era totu curat, nu puteau baile, nu era plin de cocalari straini si cel mai important…nu se vorbea romana. Pot sa suport tara asta…dar macar 2 saptamani pe an trebuie sa stau intr-un loc in care sa nu aud limba si sa nu vad starea asta de spirit…si ma simt mai bine pentru tot anu. Parca imi da energie.  Cannes-ul il mai vazusem si parea neschimbat. Targulete cu nimicuri dar si cu chestii frumoase, strazi stramte si agitatie turistica specifica orasului de la mare. M-as mutta acolo. De vazut nu ai ce sa vezi in afara de intrarea de la Sala de festivitati unde se tine Festivalul de la Cannes. Ca naoroc..probabil stiau ca vin eu…covorul rosu era pe locul lui.

Picture 004Picture 028

 

 

 

 

 

 

 

 

 Picture 014                                                                                                                                                                     Picture 022                  

 

 

 

 

 

 

 

 

Monte-Carlo

Imi place orasu ala. Mi-a placut mereu. Si credeti-ma a3a oara e si mai frumos. Un tarm abrupt si 4km patrati de gusturi fine si bani multi care sa le sustina. Palatul regal, drumul pe cararile muntoase pana acolo, o vedere minunata asupra orasului, o mare spumoasa, yachturi de la 250 de mii de euro in sus, orice tip de masina ti-ai putea dori, Cazinoul si oameni pe fetele carora nu se vede nici macar o urma de griji. Ceea ce imi place la orasu asta e ca nu e un club exclusivist. E deschis si omului de rand si vizitatorului nu doar celui care se caca pepite de aur. Gasesti preturi acceptabile si indiferent de statutul social esti tratat cu respect si binete. Nu m-a impresionat…mi-a placut pentru ca in ciuda sumelor si mofturilor care sunt acolo treaba este destul de relaxata. O alta fascinatie a mea pentru orasul ala si pentru tara aia este conspiratia si valul de mister care il invaluie. In opinia mea este locul unde se ascunde crema masoneriei si societatilor secrete mondiale. De Monacco nu se stie si nu se aude nimic…se stie ca exista dar atat…doar e!                                                                                                                                                                                                                                               

 Picture 110                                                                                                     Picture 128

 Picture 120                                                                                                     Picture 248

Dupa Monte-Carlo a urmat o incursiune in Ungaria pe care nu o voi mentiona din ratiuni politice evident. Slava Domnului ca ma terminat postul asta. L-am inceput pe 1 septembrie deci am scris ceva la el. Sau nu am scris. Cum vreti voi. Urmeaza cateva posturi dragute pe care le tin in mine de ceva timp…tot asa cand o sa gasesc timp. Va iubesc pe toti fanii si dedic la toti care ma cunoaste.

Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin si va ordon sa faceti ce vreti!

Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , , , , , , , , | 2 Comments »

De ce-i dam in cap?

Posted by joeindianu pe 12/05/2009

Motto: Intrebare: Care e diferenta intre a face sex si a te masturba?

               Raspuns: In principiu nici una, dar daca faci sex mai cunosti lume…

 

Disclaimer: „Ma pis pe blogu tau fraiere ca am mai dormit odata la mama saptamana trecuta!” Atentie! Acest postemo-1 contine continut explicit! Interzis incuiatilor!

Barbati,barbati, e plina lumea de pensati, de incordati si suparati…nu stiti decat sa va-mbatati!

Intrebare pentru femei: nu ne intelegeti? Nici noi nu ne intelegem da macar noi am renuntat sa mai incercam. 

De ce ne masturbam? Pentru ca putem. Pentru ca viata unui barbat este din ce in ce mai grea. Simplu a fost doar pe vremea lui Adam si a Evei. Un singur barbat, o singura femeie si o singura regula: nu manca marul! Daca mie mi-ar fi spus sa nu mananc marul as fi reusit sa ma tin de asta. „Nu manca din mar!”…”si nu face sex anal cu ea!”(damn so close!)…”da pot sa ii bag marul in fund atunci?…..mmmmmda…atata timp cat nu il mananci!”

Suntem gretosi intr-adevar dar si noua ne este greu. Femeile sunt din ce in ce mai frumoase, noi suntem din ce in ce mai lenesi, pula nu ne creste dar burta da si se pare ca asta nu e un avantaj. Cautam mereu sa va intram in pantaloni, pe sub fuste si in general pe sub cam tot ce purtati. Nu radeti, e un tel…si unul nobil. Fiind intr-o relatie stabila/casnicie in care te plictisesti (facem asta destul de des) stiti cum ajungem sa ne indragostim iar de voi? Ne uitam in oglinda dimineata dupa dus si spunem: „slava domnului ca exista ea ca altfel acum nu aveam sanse nici la o femeie gonflabila!”. Ne uitam la mult porno. Ma rog, nu chiar mult, 2-3 maxim 7 minute. Si si asta e frustrant pentru ca daca ai o conexiune proasta astepti ca bou vreo 2 ore sa iei un film si imediat dupa generic ai terminat. De asemenea nu vedem niciodata scena a-2-a. Si mereu ne ofticam: „ce cacat, ar fi trebuit sa astept….asta are sanii mai mari. Ia-uite baaaahhhh si gemene sa moooor….lasa ca data viitoare il incep de aici!”. 25 de minute si trei tigari mai tarziu…scena a-2-a, evident! Orice barbat care spune ca nu s-a uitat niciodata la porno minte. Intrebati-i, o sa va spuna ca au vazut ceva dar nu le place ca femeile sunt prea vulgare, scenele irealiste, dialogurile sunt amuzante, ca ei fac doar dragoste etc. . MINTI! Cate filme porno nominalizate la Oscar ati vazut? Exact! Nu ne uitam pentru punerea in scena nici pentru scenariu (care intuiesc eu ca ar avea vreo juma de pagina). Nici sunet (de multe ori, mai ales prin camine, filmele porno apartin perioadei inceputului cinematografiei – filmul mut – si toate se temina cu acelasi dialog pe cartonas: Aaaaaahhhhhhh!).                                            Dangers-of-Masturbation-1244

Ne mai masturbam pentru ca dupa un numar de refuzuri trebuie sa…ne canalizam energia undeva. Ne masturbam pentru ca si fiind in ceva de durata (relatie, casnicie) tot trebuie sa trecem printr-un ritual: film, cina, dans etc. sau in cel mai bun caz preludiu, pana la Sf. Graal. Din pacate pentru noi si fanteziile noastre nu putem sa aparem in pu…ritatea goala in fata voastea si sa facem: tadaaaaa! Nu merge niciodata asa. Asa, ne bagam in dulap, baie, cos de rufe, dressing…ce-o fi si in 10 min putem sa ne uitam iar in ochii vostri si nu in decoltee. De-asta ne uitam la pornache.

Intrebati-va barbatii, ca in saptaman in care au descoperit masturbarea nu au facut altceva („ia uite fratioare ce bine e. Bah mie de ce nu mi-ati spus pana acum?”). Si intotdeauna la varsta aia ai vre-un unchi sau ceva de genu care e mai glumet si iti spune s-o mai lasi sa n-o tocesti ca o sa ajungi ca sor-ta („Stii ca sor-ta a fost de fapt frac-tu nu?”) da tie nu iti pasa pentru ca e a ta si faci ce vrei tu cu ea. Pana la urma e un lucru normal si natural sa se intample…daca nu era asa ne facea Dumnezeu mainile mai scurte. Eu cred ca de-aia era Tyrasonaurus Rex o creatura asa de suparata si fioroasa, pentru ca avea manutele alea scurte. Daca i-ar fi dat si lui cineva o labuta…de ajutor sunt sigur ca ar fi fost total vegetarian. De fapt mieii din T-Rex se trag. T-Rex „ajutati” de cineva cu suflet mare. Pentru ca uneori barbatii stand cu ochii in monitoare nu va vad nevoile si apoi nu inteleg de ce nu primesc si ei ceva. Pentru ca nu intelegem conceptul de masaj: de ce platim o femeie sa ne maseze pe tot corpul mai putin acolo unde vrem cu adevarat?(nu e ca si cum nu suntem subtili – ne dregem vocea si aratam cu degetul). Pentru ca: Martinica, Costelush, Micul General, Chip(ca are nuci), Azorel (cara latra la toate fetele frumoase), Napoleon, Şugubaţul, Pişcoţel, Arnold, King-Kong (am auzit chiar si numele de Chitah daca va vine sa credeti), sarpele cu un ochi, Viezurele, Castorul (pentru ca…are dinti??) si multe alte denumiri de genu, oricum s-ar numi, ne va fi mereu ca un frate…si cand se scoala ne va fi ca doi. It’s like it is a part of us…so to speak!

Prin urmare nu e barbat care sa nu fi facut asta (da si preotii catolici…si din ce am inteles de pe la stiri…mai ales ei!) si nu e barbat care sa nu facut asta cu gandu la cineva anume (o colega de serviciu, actrita porno, colega de banca, poate sunt unii care au facut asta si cu prietenele lor in gand :)..,mai rar ), si daca stati sa va ganditi bine poate ati fost si voi un astfel de…laitmotiv. Intrebati-i („bah da asta e bulangiu? Chiar da tot din casa?)! Nu va faceti griji. De multe ori ne oprim doar la asta (de fapt suntem opriti, stiti voi: dus,oglinda, respingere) si o fantezie sanatoasa ne calmeaza poftele si iar ne uitam la voi in ochi dupa cum am mai spus! „Nuuuuuu al meu nu e asa”….oare?

Nici un barbat nu recunoaste. Multi o sa ma blameze ca ii scot de onanisti…domnilor…orice preferinte ati avea (baieti, fetite, capre de munte etc.) labaciosi tot ati fost la un moment dat in viata voastra. Multi nu mai sunteti probabil dar sa nu riscam. Si pana la urma poate postu asta o sa va ajute intr-un fel (scena 2: ea vine acasa si pe sub palton poarta doar o lenjerie sexi neagra….nu ezita, ti se poate intampla chiar tie!). Si aici eu, satirizez urmatorul fapt: ca in loc sa incercati sa invitati o femeie care va place undeva voi o pipaiti sau claxonaxi sau etc apoi va duceti acasa, va incuiati in baie si in 10 min afirmati cu tarie uitandu-va in jos: „Hai prietene ca am f…acut inca una!”…si asa se nasc legendele si armasarii. Nu e valabil pentru toti. Cei care au ratiune si acceptare de sine nu se vor ataca.

De ce ne masturbam? Poate suntem egoisti…ca ne place de noi…da asta nu se pune pentru ce ne place si de voi(daca ma intelegeti)…fiti sincere… si ne mai place si cand va place voua de voi. Poate suntem tampiti (pentru ca laba tampeste) sau poate pentru ca ne place, pentru ca ne scapa de stres uneori si ni se mai adorm simturile de pradatori si poate nu va mai ofensam atat cu „agatzatu’ ” nostru. Poate daca ar fi mai multi care ar da una mica in dus dimineata nu ati mai fi claxonate la stop sau pipaite in autobuz….sau poate totusi suntem tampiti…si ne place.

 

Banc: Care e culmea masturbarii? Pui CILIT si nu mai trebuie sa freci!

Nu ma mai iau de barbati! Women up next daca nu ma gandesc la altceva.

Posted in Prepuţurile gandirii | 15 Comments »

Trenul accelerat Bucuresti-Mangalia pleaca-n 5 minute de la linia 5!

Posted by joeindianu pe 03/05/2009

Motto: Frate, n-ai si tu o tigara?

Am fost in vama. Si era cum nu am mai vazut-o de mult. Era vesela. Era manele free. Era linistita, in sensul ala de seninpicture-01011 nu ca ar fi fost liniste. Si era cald. Nu a mai fost un 1 mai fara ploaie de ceva ani buni. Corturi peste tot. Roacheri bauti dar neagresivi. Miros de gratar. Muzica buna. Apa si ea parca era senina. Cerul la fel. Oameni colorati, bine dispusi, animati bine care nu cautau o distractie in-extremis ci doar simteau vama. Spiritul acela camaraderesc, de tovarasie si buna intelegere. Nu conteaza ca nu l-am vazut niciodata, hai frate incoa si ia un copan de ciolan si o bere sa ne simtem bine cu totii. Un gagiu cu o sanie in spate mergea cu un afis pe care scria: „Sunt un bou! Donati bani pentru supravietuirea bovinelor (de fapt sunt pentru bere)”! Cum sa nu ii dai bani? Si nisipul era mai primitor ca in alte dati. Dans la Stuf. Non-rockerii simteau valul de „spirit de vama” care era purtat de vant in toate zarile. Bere. Somn pe plaja. Hamsii si shaorma. ACDC, Led Zeppelin, Red Hot Chilli Peppers si Vama Veche. Cocktail,picture-0151 votca cu cola si ameteala. Seara, dragoste. Vama ne-a dat o magie anu’ asta pe care nu ne-a mai dat-o de ceva ani. Sau asa am simtit eu.

Cea mai voie buna.

picture-01711

Posted in Prepuţurile gandirii | 2 Comments »