La Picioru’ Porcului

Dacă tâmpitu’ ăla nu musca din măr, acum eram cu toţii-n paradis!

Leavemethehellalonebook

Posted by joeindianu pe 11/12/2010

Motto: Pentru ca nu sunteti destul de alienati…

Disclaimer: Ca sa exist si eu…

 

 

…deci mi-am facut cont pe Facebook. Nu ma adaugati.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Prepuţurile gandirii | 3 Comments »

Toamna-n Bucate…

Posted by joeindianu pe 20/10/2010

Motto: A venit, a venit Toamna, / Sa trecem restantele cu ceva, / Cu umbra unei fituici/ Sau mai bine cu servita…

 

Disclaimer: Ca un cabotin intr-o zi proasta, va las fara reverenta cuvintelor. Sa cante muzica pozelor.  Sa vezi aici filozofie..

 

Je Veux d’l’amour, d’la joie, de la bonne humeur, ce n’est pas votre argent qui f’ra mon bonheur, moi j’veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité. 
 

                                          

 Frunzele cand se ingalbenesc, se ingalbenesc de gelozie?                                          Un paros…dupa epilat si operatii   

  Se inrosesc de rusine? Sau de furie?                                                                       estetice  naturale se face fluture

                                          

Happy bunch                                                                                                                   Apple of my eye…

                                          

Familia Prunarescu banuiesc…       

                                          

Soare de toamna intr-o….                                                                                         Toamna fara soare

                                          

It’s the simple things…                                                                                         

                                          

In loc de picioare de virgina…                                                                                 …a iesit bun si fara. The Must is a must.

                                                                   

Googonele, simplu: gogonele, telina, morcov, marar uscat, apa sare si  borcan

                                          

Gogosati: leustean, gogosari, morcovi, apa, sare, otet, piper

                                          

Castraveti murati: usturoi, marar uscat, castraveti, apa si sare. Simplu si la obiect.

                                          

Gem: prune taiate, zahar oala  si borcane                                                        Anu’ asta chiar a iesit demential…a mers cu clatite

                                                                            

                                    Pastrama de berbecut pe gratar cu polenta si mustul care curge cu curaj..parca e deja vin.

Si ce ar mai fi toate astea fara o muzica buna?

Traducerea si adaptarea: eu

Poze: tot eu

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Manifest impotriva vietii

Posted by joeindianu pe 14/10/2010

 Motto: Pentru ca uneori chiar iti vine sa-ti bagi pula!

 

Disclaimer: Carnat de post ce am facut. Mi-e lene si mie sa il citesc. Nici macar funny nu e.Don’t bother. I didn’t. Nici macar poze n-are.

Am disparut stiu. Nu am multi cititori fideli deci nu am avut pe cine sa dezamagesc.  In ultima vreme pe fondul unei oboseli cronice si a unui inceput de an de cacat am avut foarte multe idei care, daca le-as fi dus pana la capat ar fi iesit niste posturi extraordinar de inteligente dar, cumatra lene a revenit in forta. Am pastrat ceva din ele si acest post il dedic acelor idei, argumentate pe scurt pentru ca sunt cu cumatra. Cu toate ca, categorisirea inseamna discriminare ar fi bine sa asez ideile pe categorii generale, dupa cum urmeaza:

Viata bate curu:

1. Dragi copii, nu va faceti iluzii, viata e greu, si pe masura ce cresteti cu cat realizarile voastre vor fi mai importante sau mai muncite/meritate, cu atat laudele si aprecierile vor fi mai mici. Fara sa atingem toate aspectele societatii si vietii ne vom axa doar pe partea scolara de exemplu: la BAC, Licenta etc. panica mare. La Dizertatie pauza. Nu a contat nici ca a existat nici ca s-a dat nici ca s-a luat si nici ca s-a luat bine. Nu ma refer aici doar la mine. Am mai discutat si cu altii ca am zis ca sunt eu nebun. La BAC si Licenta tensiune maxima urmata de  laude, aprecieri si cadouri care sa „marcheze” momentul. Acum nu. Dupa mintea mea ar exista trei motive pentru genu asta de comportament: e un examen pe care chiar si daca il pici nu conteaza ca nu sunt multi care isi continua studiile dupa, deci e cam „ultimul” examen din viata ta, se presupune ca esti deja destul de „mare” incat sa nu mai ai nevoie de aceeasi sustinere ca pana atunci si ultimul dar nu si cel din urma, oamenilor nu le pasa. Desi am incercat sa aleg unul se pare ca sunt toate trei. Lucrurile probabil ar fi fost cu mult schimbate daca stiam clar ca dupa master am sa imi trag si un doctorat. Ar fi contat dizertatiile astea. Esti desul de „mare” and you can tough it out, chestie cu care sunt de acord dar oamenii vor veni la tine sa caute sprijin/simpatie/sustinere etc. pentru cele mai de cacat chestii ca doar suntem „rude/prieteni/colegi etc”, si nu se vor multumi vreoadata cu putin, lucru pe care tu trebuie sa il faci. Daca o sa incerci sa folosesti aceeasi carte ai sa afli ca toti au problemele lor si nu au nevoie de inca un loc in care sa-si risipeasca energia. Daca ai tu probleme suntem „rude/prieteni/colegi etc dar cu masura ca am si eu viata mea” daca au ei probleme: „chiar nu te intereseaza deloc de ruda/prietenul/colegul tau??? Insensibilule.” Prin urmare, concluzia mea este ca trebuie sa ii „momesti” pe oameni cu ceva ca sa devina interesati, lucru care ma duce cu gandul la ultimul motiv: oamenilor nu le pasa. In general. Am trait cu impresia ca oamenii sunt totusi un grup cand trebuie dar m-am inselat. Sau poate nu cunosc eu pe cine trebuie. Daca tragedia/drama/problema ta ii afecteaza in vre-un fel sau ameninta sa le aduca vre-un prejudiciu echilibrului vietii lor atunci oamenii vor fi foarte saritori si solidari. Dar daca nu ii afecteaza cu nimic, doar prietenia sau gradul de rudenie nu sunt de ajuns in zilele noastre. Datoriile morale se prescriu mult mai repede in acest secol al super-vitezei si sentimentele sunt rezultatul unei colaborari dintre interes si teama. Deci, daca doriti simpatie ajutor sau macar atentie trebuie doar sa ii implicati pe altii. Deranajati-le echilibrul vietii scotandu-i din „their comfort zone” cu un pic de suspans sau pericol direct. Asa se leaga prietenii. Si daca deveniti indispensabili in viata lor atunci veti avea prieteni pe viata.

Ti-am zis ma ca nu e popa? Tu nimic…

2. Seriale politiste: peste tot seriale politiste, filme care abordeaza viata politistilor si tot asa. Filme cu eroi umani, cu oameni care iau atitudine si fac ceva in special in beneficiul maselor. Da chiar de ce se numeste un grup mare de oameni „masa”? Bati in ei cand zici „Doamne fereste”? Plutesc? Sau pentru ca atunci cand aduni multi oameni intr-un loc ai sa observi ca au proprietatile unei mese: neciopliti (cine dracu mai ciopleste mese, acum pe bune), tari, colturosi si cu aceeasi inteligenta? Eu optez pentru ultima. Pacat ca gluma asta merge doar in romana. Revenind, Motivul pentru care aceste seriale si filme au un succes fantastic nu este realizarea sau ingeniozitatea scenariului nici macar vre-un simt al dreptatii cu baze genetice ancestrale, adanc inradacinat in subconstient, care sa duca la admiratie. Motivul pentru care acest gen de filme are succes este nevoia de iluzia sigurantei. Din acelasi motiv din care aceiasi oameni au nevoie sa vada semnul „Exit” deasupra usii dintr-un avion: Iluzia Sigurantei! Nu conteaza ca esti la 25.000 de metri deasupra solului, vei dormi linistit pentru ca stii ca la o adica ai pe unde sa iesi. La fel si cu filmele: nu conteaza ca in timp ce tu te uiti la un serial in care baietii rai o incaseaza grav tie „iti incearca usa, si-l vezi pa vizor” – ca sa citez din clasici – tu vei dormi linistit cu iluzia ca cineva chiar vegheaza pentru tine. 

In ceea ce priveste serialele cu eroi – ei bine – aia e alta nevoie patologica a unei rase umane slabite de permisivitate. Nevoia de initaitiva. Daca stropul de initiativa si curaj care se prelinge incet ca rahatul pe geam in interiorul fiecaruia, ar fi adunat intr-un singur om care sa demareze singur o actiune de care omenirea ar avea nevoie atunci am fi cu totii fericiti. Si omu ala ar fi de cacat da asta e altceva. :-). Noi nu avem eroi dar ni facem. Nu se fac filme despre unu care intra intr-o cladire in flacari si salveza pe cineva dar in schimb stie toata lumea despre Batman. Oamenii nu se vor ridica nicodata sa faca ceva pentru ei, vor avea nevoie de un conducator deoarece trebuie sa existe cineva care sa preia vina in caz ca totu se duce dracu’. Daca e victorie e a oamenilor, daca e infrangere e responsabilitatea unuia. Oamenii sunt lasi, lipsiti de initativa, egocentristi si recesivi. Caracterul puternic nu mai este la moda, dar daca se ridica vre-unul il vom urma atat timp cat suntem asigurati ca pozitia respectivului este destul de puternica in contextul grupului astfel incat, in cazul in care se termina prost, nimeni nu va fi tras la raspundere in afara de el. Problema este ca tocmai cei ce incearca sa faca ceva sunt judecati de cei care stau si se ascund. E ca si cum ai avea un concurs de frumusete judecat de orbi leprosi.

3. Oamenii sunt unici….in felul lor. Speciali si interesanti pentru prietenii si rudele apropiate care nu le spun ca sunt penibili dintr-o datorie morala data de legatura de sange ce ii leaga. E normal sa fie asa, doar dusmanii spun adevarul, prietenii si rudele mint constant prinsi in plasa datoriei. Ma uitam la o pustoaica in metrou: mai mult de 15 ani nu avea dar era echipata maxim de tot: cercel in buza, tunsa cu sabia, unghii negre si accesorii interesante dar deosebit de ciudatele de la capete de mort pana la crucea egipteana. O combinatie ….deosebita sa ii zicem dar care demonstra ca semnificatia fiecarui simbol pe care il purta era inexistenta pentru tipa respectiva. M-am blocat pe cercelul din buza: un cerc pe centrul buzei care era departat de buza. Ma intrebam: e la varsta mozolului, oare cum se mozoleste cu altu care are ceva asemanator? Nu se prind alea intre ele? Sau daca se saruta cu unu care are aparat dentar ar fi un fel de penis captivus? Ar trebui sa cheme un lacatus-mecanic sa ii desparta? Cand se despart o fac cu patentul? Anyway..the point is…. UNDE dracu gasesc niste oameni interesanti? Si nu pentru ca asa se dau ei ci pentru ca asa ii vad altii, sau macar majoritatea altora. De ceva timp simt nevoia de a avea oameni interesanti in jurul meu. Oameni diferiti, asta ar fi definitia mea. Oameni cu care sa ai ce sa vorbesti care sa asculte muzica buna nu zgomot, oameni cu inclinatii oarecum intelectuale, mai putin fixisti, care stiu sa se distreze (si a merge in club nu e distractie coaeeeeeeee). Mai demult, cand am facut ultima data evaluarea asta, am ramas cu impresia ca eu chiar cunosc oameni interesanti, dar se pare ca nu e asa. As vrea niste oameni care sa fie interesanti prin natura lor si nu sa fie asa datorita perceptiei mele denaturate despre ei. Stiu ca exista astfel de oameni da cred ca se ascund de mine. Poate miros eu dubios sau ceva de genu. Oricum, promit sa ii gasesc pentru ca asa nu se mai poate. Orasul asta ar trebui, ca toate orasele mari, sa fie un amalgam de personalitati si stiluri, un Babilon de perceptii care mai de care mai diferite. Nu frate, Bucurestiu e o mare fabrica de clonare in care fiecare merge in spatele celuilat pentru ca asa e la moda. Wtf?

Prietenii sunt construiti genetic sa te rupa, sa te corupa dar tot ei te si educa…

….zicea un filosof inca in viata. Prietenii mei, nu au reusit inca sa ma rupa, de corupt i-am corupt eu pe ei mereu dar se pare ca in domeniul educatiei au evoluat recent. M-au educat ca nu te poti baza pe nimeni nici macar pe unii pentru care ai facut totusi cate ceva. Aceasta ultima parte a postului le este dedicata. In ultima perioada am invatat ca nu ai voie sa iti fie greu. Si nu trebuie sa te arati un stalp de sustinere pentru prea multi sau pentru un timp prea indelungat pentru ca atunci cand o sa fii u la pamant nimeni nu te crede (pentru ca tu esti Joe coae). Plangeti-va cat mai des. Oamnii o sa ajunga sa va creada. Eu nu m-am plans de multe ori pentru ca am considerat ca nu am de ce sa ii incarc pe altii cu problemele mele dar aceasta filozifie de viata trebuie sa se schimbe.

Contextul este urmatorul: un inceput de an de rahat cu munca multa, stres si griji acumulate pe fondul carora prezenta feminina care se afla de trei ani in viata mea a decis sa paraseasca scena mutandu-se din oras. O vara in care nu am putut sa ma relaxez, doua dizertatii, munca, care m-a tinut in Bucurest in care nici macar de o depresia calumea nu am avut timp. Acum, cum poti tu ca prieten (si cu pretentie de cel mai bun), dupa ce mai bine de patru ani te-am impacat cu gagica-ta, te-am reprezentat in fata ei, am facut psihoterapie cu tine de fiecare data cand iti dadea papucii, ti-am sustinut punctul de vedere ca sa se impace cu tine si multe altele….sa imi spui ca te bucuri ca a mea pleaca, ca asa o sa vad si eu cat de greu e sa gasesti pe cineva? E greu sa gasesti pe cineva daca esti retard. Next.

Cum poti tu ca prietena, de mai bine de sase ani dupa nenumarate acoperiri, secrete care daca s-ar fi aflat (si s-au aflat) mi-ar fi facut mie rau in primul rand si ore intregi de psihoterapie sa vorbesti cu mine trei ore la telefon si eu sa incerc sa-ti povestesc tot ce am pe suflet si la fiecare chestie tu sa raspunzi cu cat de mult suferi ca nu te iubeste amantu pe care l-ai lasat ca sa te impaci cu fostu iubit. Cand voi le-ati avut pe ale voastre eu am stiut sa imi aman o perioada viata si sa fiu acolo. Invers: „am si eu viata mea” a se vedea paragrafu unu.

Sau cum tu ca prieten sa imi spui ca sunt prost ca nu tin o relatie la distanta fara viitor cand suntem la doar 300 de km distanta? Chesti asta cu relatia la distanta mi-a spus-o mai multa lume. Mai oamenilor, a plecat sa se mute acolo de tot, like forever, para siempre, nu mai vine inapoi. Relatia la distanta are o continuitate adica tinem o relatie la distanta cand plec 4 ani la facultate si apoi MA INTORC!!, nu cand plec de tot. Da imi e dor de ea da inca nu imie bine, ea nu m ajuta si nici tu sau altii nu. Pot sa suport singuratatea dar cea mai rea forma a ei este aceea in care esti singur fiind inconjurat de oameni.

Toata lumea mi-a zis ca sunt prost: ca sufar, ca o las sa plece, ca nu fac ceva pentru mine, ca nu ma scot din starea asta etc. Majoritatea oemanilor care mi-au zis asta sunt presupusi prieteni si cu majoritatea am facut ore de psihoterapie si au venit sa imi ceara ajutorul in mai multe cazuri. Acum am venit eu sa cer ajutorul si am primit palme-n cap. Sunt de acord sa fiti duri e o tehnica care se foloseste la oamenii deprimati cand nimic altceva nu merge. O folosesc si eu. Dar pana la ea mai sunt etape: simpatie, empatie, solidaritate, sfaturi, evitarea problemei si abia apoi esti dur cu omu daca nu merge nimic altceva.  Problema mea era ca eu nu eram deprimat ci doar ranit si nu aveam nevoie de palme ci de solutii, pe care de altfel mi le-am gasit mereu singur fara voi, dar acum, depasit fiind de situatie am cerut ajutor. Aveam nevoie sa intreb pe cineva (chiar daca stiam raspunsul): de ce nu ma mai suna? De exemplu.

Prietenii mei au multe drame existentiale si eu le-am cunoscut si le cunosc pe toate pentru ca am fost un fel de jurnal. Eu nu am multe drame existentiale si atunci cand le am incerc sa le rezolv singurel ca sa nu ii incarc si pe ceilalti cu aiureli. Eu imi judec prietenii dupa momentele relevante in care sunt acolo pentru mine. Acesta a fost un moment extrem de relevant in care am fost singur. O fi timpu sa trec la un alt fel. Probabil. Mai sunt oameni care merita palme dar am obosit si nu mai merita efortul.

A sunat urat ce am scris dar e ceea ce simt. Ma asteptam ca oamenilor sa nu le pese dar nu si voua. Sunteti 5 in total iar in curand niciunu. Facem altii vorba poetului. Chiar si daca nu mi-ati fi fost datori (paragrafu 1 datoriile care se prescriu prea repede) suntem totusi prieteni si ar fi ttrebuit sa pareti macar interesati. Celor ce citesc poate li se pare ca m-am plans aici si poate asa e dar faptele sunt mult mai multe si mai nasoale decat ce am scris eu. Si oricum nu scriu pentru parerile unor necunoscuti.

In loc de incheiere vreau sa zic urmatoarele: ma fac eu bine, vreu cont pe Facebook, vreau un caine (labrador negru sau argintiu sau lup) si imi bag …..-n lume si v-o fac cadou.

In rest numai de bine. 🙂

Posted in Prepuţurile gandirii | 6 Comments »

Am luat parte la inc-o carte…

Posted by joeindianu pe 11/10/2010

Motto: Georgia on my mind…

  

Disclaimer: Ne-am lansat ca naveta Columbia…

Dupa doi ani lungi si uneori anevoiosi s-a lansat un proiect pe care sunt sigur ca majoritatea il au la suflet: Razboiul Ruso-Georgian.  Cu o capacitate de 559 de pagini (un DEX mai mic) aceasta carte face cinste tuturor autorilor sai. La capitolul autori ii avem pe: Iulian Chifu, Monica Oproiu si Narciz Balasoiu. Acuma, noi cand ne lansam prima carte de mare valoare nu o facem oricum si o facem pe de-a lungu si de-a latu astfel ca am fost omagiati de: Ghiorghi Baramidze, Vice-premierul Georgiei, Levan Metreveli, Ambasadorul Georgiei la Bucuresti, Teodor Melescanu Senator si fost ministru al apararii si Cornel Codita Director de Programe la CPC-EW.

Ca sa va mai plictisesc un pic va spun si despre ce e vorba: Cartea este un studiu complex realizat pe parcursul a doi ani de zile despre razboiul ruso-georgian din 2008. In componenta sa se pot gasi: descrierea razboiului, analiza deciziei in criza din perspectiva decidentilor romani, analiza deciziei in criza din perspectiva decidentilor georgieni, analiza mediatica pe tot parcursul razboiului pentru ca la final sa aveti o droaie de harti, statistici si alte nebunii de acest gen. Dat fiind faptul ca aceasta carte va fi data spre vanzare va invit respectuos sa marsh si cumaparati-o ca ne e foame!! O sa revin cu lista de librarii si locuri unde o puteti gasi si la ce bani. As dori cu aceasta ocazie nu doar sa ii amintesc ci sa ii si omagiez spunandu-le un „bravo frate!” autorilor care nu apar pe coperta dar fara de care aceasta carte nu s-ar aflat in forma complexa in care se afla. Acesti este dupa cum se afla in ordinea numerelor de pe tricou:

ADRIANA SAULIUC, MIRELA-ANCUTA SAMOILA,SHEYLA ABDISA, RADU ARGHIR, FLORENTINA MITEA (MARIN),WALTER ROMER, ALEXANDRU CSAKI, ROXANA URSU, NARCIZ BALASOIU, GABRIELA RADU, MIHAI-LIVIU SABIE, ELIS BEKIR si mereu controversatul 🙂 …..eu….adica BOGDAN NEDEA (jur ca daca stiam sa fac fontu mai mare ma scriam 72) :-))!

Toti acesti viteji inscrisi pe aceasta piatra funerara virtuala au primit medalia de onoare cu onoruri a Centrului pentru Prevenirea Conflictelor si Early Warning in rang de Cercetasi (nu cercetatori, titlul in engleza este Junior Researcher deci…cercetasi) pentru fapte vitejesti, nopti nedormite, manichiuri stricate pe tastatura, sute sau chiar zeci de hectolitri de bere si cola baute, tone de tutun, mii de miligrame de cofeina pura in sange si dedicatie totala pentru care (si acum foarte serios) merita toata admiratia, respectul si aprecierile de care sunteti in stare chiar daca nu ii cunoasteti. Nu e usor ce au facut si eu sunt mandru de ei si evident si de mine si as dori sa profit de aceasta ocazie sa mi-o spun: Bravo Bogdanel! Gata, mi-am spus-o. 🙂

…si acu poze tata:

 

Vicepremierul georgian Ghiorghi Baramidze declarandu-si toata admiratia pentru toti autorii

Inegalabilul Teodor Melescanu felicitand Cercetasii Mesei Dreptunghiulare cu Laptop

 

Iulian Chifu – acest „Guru al Conflictelor” dupa cum a fost numit de unul dintre mentorii sai, T. Melescanu

Domnisoara Monica Oproiu, o persoana draga mie care ne-a mentionat pe toti in fata stimatului auditoriu

Narciz Balasoiu, acest „Don Juan de Marco meets Cassanova” al conflict resolution-ului romanesc

Nu prea pun eu poze cu mine da prea mi-s frumos, destept, modest si mandra-n toate cele. Si pana la urma e blogu meu ce pana mea! In piept am o insigna cu steagul Georgian. Am zis! Cravata stramba nimeni nu-mi zicea..glume de researcheri…! Lasa mah…ea stramba da eu drept 🙂

Poza de vizite oficiale. Eu cu autoarea amandoi tinant de Bestsellerul anului 2010!!

O poza tremurata si mica (pentru ca mare nu apareau toti) cu echipa CPC(daca o vreti mai mare dati click…poza mah!). De la stanga la dreapta: Stamate Ana-Maria, Alex Csaki, Roxana Ursu, Mirela Samoila, Gabi Radu, Adriana Sauliuc, Radu Arghir, Frunzetti si nu mai stiu cum, Bogdan Nedea, Florentina Marin, Iulian Chifu, Sheyla Abdisa, Walter Romer, Monica Oproiu si Narciz Balasoiu.

In loc de incheiere as dori sa aduc multumiri si un omagiu special domnisoarei Ana-Maria Stamate, Assistent Manager la CPC-EW cea care mereu a muncit enorm si care totusi niciodata nu s-a vazut pe fatada, as vrea sa ii zic cat de mult inseamna munca ei pentru noi si o omagiem in special pentru ca ea ne aduce banii si ii imparte, deci nu vrem sa o suparam. Chiar o iubim si mai mult. Tot la mentiuni speciale as vrea sa ii multumesc pentru eforturi doamnei Laura Baritz, Directorul Economic la CPC, care munceste la fel de mult dar a carei munca nu se vede direct si in plus, ea ii da banii lu’ Ana ca sa ni-i aduca deci o iubim si mai mult!

O echipa faina, oameni faini, poate si prieteni mai stii?

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Străfundăturile intelectului | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 Comments »

La Multi Ani Michael….so to speak…

Posted by joeindianu pe 22/06/2010

Motto: Pentru ca Michael nu a murit, e in Caraibe cu Hitler si Elvis!

Disclaimer: Incet incolonati sa mergeti in moonwalk…

Dragilor, se lasa cu chef. Pe scurt, se aniverseaza Michael. Ne vedem acolo sa mergem sa ii suflam in lumanarile de pe coliva? Nu imi place de personalitatea lui da la muzica se pricepea, trebuie sa recunoasteti. Asa ca va astept joi, 24 iunie 2010, ora 20:00, în Goblin Club din Bucureşti are loc petrecerea.

Biletele se pot procura la intrare.
Preţul unui bilet este de 10 lei şi aveţi un shot inclus în preţ.

Club Goblin:Str. Smardan 30, Bucuresti.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , | 4 Comments »

Friganele 2.0

Posted by joeindianu pe 17/05/2010

Motto: Friganele ca-n Bucuresti, ‘n-toata tara nu gasesti!!

 

Disclaimer: Captain Joe’s Friganele: The Breakfast of Champions!!!

[…] si uite asa se facea ca se facu dimineata. O dimineata d-aia cu foame-n gat si soare bland. Cum e sambata in mai. Stiti voi. Si pentru ca aveam multa treaba am decis sa fac ceea ce trebuie….sa o evit cu stil. Stilul e mai jos:

Paine, lapte, oua, rosii, usturoi, ulei, cascaval, kaiser si chef.

O paine mai tare se taie in felii cam de un deget grosime (un centimetru juma pentru aia cu degete subtiri). Aruncati un pic de ulei intr-o tava apoi asezati feliile cu fata in sus (sa va vad acu cum le gasiti fata). Le stropiti cu putin ulei, niste sare si le lasati sa se uite pe geam pana va ocupati voi de restu.

Reteta de fata este un amalgam de amestecatura deci prin urmare are mai multe faze. Faza scurta si faza lunga.

Taiati doua rosii (la 9 felii de paine cam 2 rosii medii) in cubulete marunte cat va duce mana si cutitu. Puneti sare ca sa lase zeama si un pic de ulei.  

Apoi zdrobiti de pereti vre-o patru catei….de usturoi si ii aruncati acolo. Daca detineti blender…nu va bagati p**a-n el ci aruncat compozitia asta si blenuiti-o foarte putin. Puneti toata smecheria asta pe feliile de paine si lasati sa zemuiasca.

Intre timp taiati kaiserul in felii subtiri si il asezati peste rosii presand usor cu pumnul, astfel incat toata zeama din rosii sa inmoaie miezul.

Radeti pe razatoarea mica un pic de cascaval peste fiecare felie si dati tava 10 minute la cuptor. Intre timp bateti vre-o opt oua turnati lapte peste ele cat incape si adaugati in felul urmator: sare, piper, cimbru, un varf de chimen si un varf de rozmarin.

Intre timp scoateti tava de la cupor, in care cascavalul s-a topit si kaiserul a prins o crusta draguta. Radeti din nou cascaval, de data asta pe razatoarea mare si ceva mai mult si turnati ouale peste. Lasati vreo 10 minute ca painea sa absoarba laptele si dati la cuptor.

Nimic mai simplu.

Saptamana viitoare e ziua lu’ mama deci candva in curand o sa fie o reteta de tort. You have been warned!!

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , | 1 Comment »

Polenta: The Breakfast of Champions

Posted by joeindianu pe 13/04/2010

Motto: Tulai domne ca bun o fo’…

 

Disclaimer: Mâncă cu pâne să te saturi

Intr-o clipa de inspiratie providentiala insuflata de un blog laic (Chez Mazilique) am avut un moment de razvratire interioara a eu-lui meu ardelenesc, care nu odata m-a purtat pe culmile cunoasterii gastronomice si nu numai, razvratire ce a dat nastere unor dorinte si talente letente in ultima vreme. God i love using them big words. Pe scurt: am vazut o reteta pe blogul sus-numit si mi s-a facut pohta ce-am pohtit si am facut ceea urmeaza sa cititi.

Reteta asta o stiu cam de cand eram copil, de la mama. de fiecare data cand era un eveniment cu mamaliga (pentru ca la noi in familie nu prea se obisnuieste aceasta mancare) si ramanea pentru a2a zi mama o prajea si spargea oua peste ea. Ca un demn urmas al mamei care sper ca sunt, este de datoria mea sa invat toate retetele pe care le stie si sa le imbunatatesc in ce fel pot. Drept urmare , in cadrul unui experiment culinar am facut o descoperire de maxima importanta: daca pui branza iese mai buna. Asa ca dis de sdimineata pe la 12 juma m-am apucat sa fac o mamaliga. Dupa cateva telefoane in locuri alese pentru a afla reteta (care este un secret de stat evident…) am….pus-o de mamaliga cum s-ar spune. Iata si reteta in imagini ca de vorbit am vorbit destul:

O masura de mamaliga la doua masuri si jumatate de apa. Apa nu trebuie sa fiarba cand adaugati malaiul. Sa nu uitati de ulei si sare. Mi-a iesit o mamaliga vanjoasa si strasnica………si ciufulita. In apa am pus si putin delikat..de gust asa.

Dupa ce s-a racit, tai felii nu mai groase de un deget (nu, nu ala mare de la picior) incingi ulei inpreuna cu margarina si o lasi sa se prajeasca bine de tot la foc potrivit.

Cand e gata pe ambele parti arunci peste ea cea mai branza, cea mai de oaie, cea mai tare si cea mai sarata din cate sunt.

Dupa ce a prins branza niste caldura bati cate oua vrea mushii tai…(eu prefer cat mai multe), pui in ele sare, piper, un strop de rozmarin pentru aroma si torni peste. Le lasi sa prinda culoare.

Asa se manca pe la noi! Sa aveti pohta.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , | 3 Comments »

To TORTure or not to TORTure ep.2

Posted by joeindianu pe 16/03/2010

Motto: Episodul doi: Razbunarea Capsunii

 

Disclaimer: Un tort si o toarta stateau. Ea(razand infundat): Ti-a iesit o capsuna…  El(suparat): Si ce frisca mea te uiti asa?

Oamnii isi marcheaza trecerea timpului prin evenimente importante. Mereu o sa auzi chestii de genu: „moama a trecut deja un an? parca ieri faceam….etc.” ….ce faceati voi acolo. A mai trecut un an. Stiu asta pentru ca pe 10 martie minunata prezenta feminina ce imi indulceste zilele dupa ce mi le face amare, din viata mea a mai pus un an pe ea. Drept urmare m-am gandit sa ii produc ceva care sa o ajute sa puna si altceva pe ea.

Nu este nimic mai personal ca un cadou facut. Dar daca respectivul cadou e facut cu zahar, frisca si capsuni atunci e si mai bine. Ca de obicei am luat cate ceva de la vreo 7 -8 retete am adaugat ceva de la mine si a iesit bun-bun.

Dar sa incepem:

Pentru blat: se bat 6 albusuri spuma marii si apoi se mai bat putin cu vreo 6 linguri de zahar. Se inglobeaza si galbenusurile (amestecand incet de sus in jos ca sa nu se lase compozitia), apoi se adauga pe rand, 6 linguri de faina care se inglobeaza cu lingura. Se pune toata treaba intr-o forma de tort(daca nu aveti merge si ceva rotund pur si simplu – olita de noapte sau cauciuc de bicicleta) mazgalita cu ceva hartie de copt sau faina. Se baga in cuptorul incins in prealabil si se lasa acolo pana se coace. Va dati voi seama cand e gata! Nota: daca iese fum negru din cuptor l-ati lasat prea mult!

Pentru creme:

Crema de piersici:

Se bat 300 de ml de lapte cu doua plicuri de frisca apoi adaugam 150 g de zahar (pudra daca aveti, ca se dizolva mai usor) si se lasa sa se odihneasca la racoare in frigider. Luam un borcan de compot de piersici (eu am avut unul cu piersici productie proprie, teribil de aromate – ultimul as dori sa mentionez!!!), se scot fructele din el si se lasa la scurs. Dupa ce s-au scurs se taie cubulete. Aveti grija…daca respectivele cubulete sunt prea mici riscati sa nu se simta. Zeama de la compot se pune la incalzit impreuna cu doua plicuri de gelatina si se lasa sa se incalzeasca. Atentie sa nu dea in clocot ca se strica gelatina. Cand s-a topit se pune peste piersicile taiate apoi se adauga frisca. Se amesteca de sus in jos sa nu cada fructele la fund. Va apucati repejor de crema a-2-a.

Crema de capsuni:

Aici sa vezi balamuc. Faceti o frisca si pentru asta (300ml lapte si doua plicuri de frisca plus un plic de zahar vanilat) si o dati la cutor sa nu se inmoaie. Va trebuie cam 700g de capsuni pe care le taiati in patru apoi puneti peste ele cam 220 de grame de zahar tos sau pudra (din nou, se dizolva mai usor) si le bleduiti pana le ia dracu. In 150 de ml de apa descompuneti 2 plicuri de gelatina si puneti putin pe foc. Turnati compozitia obtinuta peste sosul de capsuni apoi adaugati o lingurita de margarina sa ingroase bine toata treaba. la sfarsit puneti frisca si amestecati pana o inglobati pe toata.

Final Stage:

Insiropati blatul (pe care l-ati taiat in doua,nu?) cu 300 ml d apa in care se dizolva cam 120 g de zahar si o esenta de rom pentru savoare. Il insiropati dupa ochi dar aveti grija sa nu puneti prea mult ca altfel o s il mancati cu cana.

Asezati primul blat, apoi crema de piersici, apoi crema de capsuni apoi al doilea blat, apoi iar crema de capsuni, ornati cu cateva capsuni si vreo 2-3 kiwi…dupa cum va duce capu si e aproape gata. Eu am incercat sa fac o inimioara din capsuni ca sa para mai sentimental asa si a fost atat de stilizata incat nici eu nu am recunscut-o de inimioara, da mi-a fost lene sa il refac. Sarbatorita s-a prins si pana la urma asta conteaza. La sfarsit, dizolvati in 250 de ml de apa pusi pe foc un plic de gelatina rosie si 2 linguri de zahar. Turnati pe tort si pe tot blatul de la bucatarie (radeti voi dar sa vedeti ce o sa rad eu cand o sa incercati) si e gata. E de preferat sa il dati la frigider o seara (sau sa il lasati pe bancheta din spate a masinii cum am facut eu) si cam asta e tot. Va mai dau un sfat. Chiar daca aduceti tortul in forma de tort in care l-ati asamblat ar trebui sa mentionati ca este facut de voi altfel nimeni nu se va prinde si se vor uita la voi cu niste ochi goi si tampi. Si daca nici atunci nu o sa va creada (happened to me)…well…insistati…se prind ei pana la urma. Data viitoare cand o sa mai fac un tort o sa am grija sa las o imperfectiune macar in decor sa se prinda lumea. A fost apreciat si bun. De retinut.

 

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Ballentine’s Day

Posted by joeindianu pe 13/02/2010

Motto: Fuck love….I’d rather fall in whiskey!

Disclaimer: Iubiti-va aproapele…dar folositi prezervativul.

Dragii mosului iata ca ne apropiem vertiginos de ce-a de-a 45-a sarbatoare din cele 365 cu care a fost binecuvantat poporul nostru. Este festivalul iubirii, petrecerea sentimentelor, ziua care iti umple inima cu bucurii si te face sa simti dragostea in jurul tau, ziua care te face sa iti exprimi sentimentele intr-un mod amplificat, ziua care dintre toate sarbatorile comerciale existente este regina incoronata drept cea mai de rahat zi. Cine a incoronat-o? Eu. Acum.

Inainte de a da si alte verdicte hai sa va spun mai intai povestea acestei sarbatori gretoase. Incepe prin 270 A.D. in Roma, unde era imparat un gagiu pe nume Claudius al-II-lea. Baiatu’ asta era un fel de golan de cartier din antichitate si a vrut el sa cucereasca mult ca sa-si onoreze predecesorii. Asa ca avea nevoie de oameni. Dar legea romana spunea ca barbateii proaspat casatoriti nu pot sa plece lupta ca sa poata sa stea acasa sa fu….meze pe prispa cu nevasta.

Cred ca exact asa era textul legii: Tinerum cassandi non participare at Belum et futere non futere laba necesarum est. – sau ceva de genul. Asa ca acest imparat, acest Snoop Dog al Antichitatii, a interzis casatoriile pentru ca cei care faceau asta ca sa scape de armata…..sa nu o mai faca…evident. Si barbatii de atunci (la fel de prosti ca si acum) s-au intristat si, in loc sa il sanctifice pe loc pe imparat, s-au suparat pe el. Dar, in vremea aia in Roma exista un preot pe numele lui Valentin care nu a tinut cont de legea data de imparat si a continuat sa oficieze casatorii in secret. In afara de asta, Vali, mai ajuta si crestini sa se ascunda de soldatii care ii vanau impreuna cu unu Marius care s-a ajuns si asta…a devenit si el mai tarziu sfant. Prefectul Romei a citit in CanCan ce invartea Valica si a pus garda sa il salte. Astia l-au saltat si l-au adus la prefect. Valica a incercat cu relatii, cu spaga, cu amenintari da’ nu a mers asa ca i-au dat sentinta: sa fie omorat in bataie cu batele. Nasol moment. In timp ce statea in puscarie si isi astepta moartea s-a imprietenit cu fiica gardianului-sef. S-au indragostit unu de altu si da-i si plangi ca asta o sa moara si nu o sa reuseasca sa si-o puna. Vine si ziua executiei. Valentin ii lasa o scrisoare lu’ fiica lu’ gardianu’ in care ii promite ca nu o sa o insele cu nici o harpa prin rai….sau ce i-a promis el acolo…si s-a semnat „Al tau Valentin”(Your Valentine – de aici si expresia). Executia a avut loc pe 14 februarie. Cativa ani mai tarziu un papa l-a declarat sfant pentru ca a ajutat crestini si nu pentru ca era patronul indragostitilor. Pai, bine bine si de unde pana unde faza cu dragostea. Simplu…pe 15 februarie la romani se sarbatorea Ospatul lui Lupercus, un omagiu adus zeului-lup patronul turmelor si al pastorilor acestora. In timpul acestei sarbatori se intindeau mese si se organizau o serie de dansuri rituale ce implicau multa sexualitate. De aici vine natura amorezata a sarbatorii, deoarece timp de mai multe secole ziua uciderii lui Valica si sarbatoarea plina de orgii a lui Lupercus se sarbatoareau in aceeasi zi. Sexul pe vremea aceea era asociat cu dragostea, iar sarbatoarea romana fiind plina de „imprieteniri” de tot felul…a devenit sarbatoarea dragostei si i s-a dat numele mortului.. .

Asadar…ce am invatat azi? Ca pe 14 februarie sarbatorim moartea violenta a unui om care, ca multe alte milioane, a murit pentru aceasta sarada numita crestinatate, care oficia casatorii din interes (barbatii alegeau casatoria ca o moarte lenta opusa mortii subite din timpul razboiului) fara nici o legatura cu sentimentul de dragoste, care de fapt a mierlit-o pentru ca s-a opus puterii regale. In Biserica Catolica mai sunt vreo cateva sute de preoti morti care pe parcursul vietii lor cu siguranta au oficiat casatorii si care au murit pentru ca s-au opus conducerii statului (Thomas Becket de exemplu). ………………………………………………………………………. :

Mai bine de 1700 de ani mai tarziu: oamenii din toata lumea sarbatoresc moartea violenta a unui preot rebel in cadrul unei zile a carei insemnatate are o stransa legatura cu interzicerea religiei moderne, cu ritualuri pagane sexuale si violenta ce reflecta barbarismul vremurilor respective. Aceasta dragilor este ziua sarbatoririi sentimentului cel mai pur si ziua aniversarii acestuia, sentimentul dupa care toti tanjim intr-un moment al vietii: dragostea.

Ziua aceasta este dominata de roz…cu siguranta culoarea pe care au capatat-o scarile de marmura dupa bataia pe care a primit-o patronul acestei zile. Este dominata de inimioare…aceste reprezentari atat de exacte din punct de vedere anatomic al organului numit inima, toate rosii, cu siguranta o asociere cu vinul baut in sarbatoarea lui Lupercus sau sangele lui Vali…inainte sa fie spalat! As vrea si eu sa vad intr-o zi un om a carui inima are un unghi ascutit in partea de jos care sa se lege de un cur in partea de sus pentru a alcatui intregul!! Un milion de euro de la mine celui ce imi aduce o astfel de proba biologica!

Iata cum o tragedie istorica a fost transformata cu mult tact in ziua in care ti se spune ce sa spui, ce sa declari, cum sa declari datorita a mii de felicitari si a altor chestii care se cumpara cadou, si care, fabricate in serie, te transforma in intr-un consumator perfect. Ziua mondiala in care este achizitionata cea mai multa ciocolata de barbati pentru a o da nevestelor/prietenelor/amantelor etc. pentru ca un an mai tarziu sa le minta cu zambetu pe buze ca nu au facut curu’ mare sau sa sa isi nege cu vehementa vina (pentru ca ei au cumparat ciocolata) si sa aleaga sa le insele cu una care nu avea iubit care sa ii dea ciocolata cu un an inainte. Este ziua in care femeile isi cumpara lenjerie in speranta ca sexul din acea seara va fi in sfarsit dragoste si nu o exprimare animalica a unui sentiment primordial. Spera ca lumanarile si corsetul ala nou in sfarsit o sa il determine sa nu mai termine in primele 10 minute si poate o sa aiba si ea orgasm cu altceva decat cu dusul. Pentru partea masculina este momentul in care lama de ras si deodorantul devin bun prieteni si in care speranta ca un buchet de flori si o cutie de bomboane legata de un ursulet o sa o determine in sfarsit sa ii faca si lui o mu….ltumire. Este ziua in care cei singuri suspina si s-ar combina si cu tocu’ usii doar ca sa nu „fie singuri de Valentine’s”. Este cea mai propice zi pentru ca barbatii singuri sa agate, iar femeile sa accepte sa fie seduse de prima maimuta stramba care le iese in cale pentru ca „e destinul”, azi de ziua indragostitilor. Mai vreti o dovada a falsitatii acestei zile?  Se numeste „Ziua Indragostitilor” adica ziua celor care sunt indragostiti, nu a celor care se fut la o petrecere pagana sau se casatoresc pe fuga cu fata vecinului ca sa scape de armata.

Concluzie: Voi sunteti retarzi? Aveti nevoie de cineva sa va spuna ziua in care sa iubiti? De cineva care sa va spuna cuvintele pe care vreti sa le spuneti cuiva de care sunteti indragostit? Aveti nevoie de o zi in care sa ii aratati celuilat cat de mult il iubiti? Sau poate va convine sa va inghesuiti ca lacustele in mall-uri si cinematografe, restaurante, baruri, bodegi, bordeluri, si hoteluri cu restul de cupluri pentru ca asa e traditia? Credeti ca daca o sa cumparati un urangutan verde care zice „ILove You” o sa arati focul ce va arde inima sau seceta ce va mistuie creierul? Stiu ce inseamna sa fii indragostit. Este un sentiment care iti da puteri nebanuite. Daca nu aveti in voi puterea de a-i spune persoanei de langa voi in fiecare zi „te iubesc” in alt fel, daca credeti ca o ciocolata poate exprima mai bine decat creieru vostru ceea ce simtiti, daca aveti impresia ca va trebuie o zi ca sa simtiti ceva mai puternic atunci nu sunteti indragostiti…doar NeFututi! Atunci cand esti indragostit fiecare zi ar trebui sa fie Valentine’s (nu partea cu crimele si ritualurile pagane ci partea idealista cu dragostea and stuff).  Dar cu toate astea o sa va agitati prin magazine si tarabe pentru diferite chestii. Pentru ca asa va spune societatea ca e „nice”. Si aici e problema: cu cat sunteti mai multi care faceti asta cu atat va rezista aceasta sarbatoare si se va dezvolta si va ajunge sa isi arate adevarata valoare si se va numi in mod realist: Ziua Imperecherii.  In rest, e o zi perfecta ce va ofera o scuza perfecta de a va preface ca iubiti…desigur nu e vorba de toti.

 

 

 

„Stiu ca e o sarbatoare comerciala dar este nice si cute” stiu ca unii din voi ganditi si asta si tocmai voi sunteti aceia care nu merita nici sentimentul nici persoana caruia ii este adresat. Daca nu poti sa fii tot anul cum esti de 14 februarie atunci undeva s-a strecurat o minciuna. De aici alegeti voi unde!

Update pe 2011: Am aflat ceva foarte interesant anu’ asta, de la ce vine acel simbol al inimii pe care toata lumea il asociaza cu dragostea. Ei bine nu e asa, inima cea rosie, a pornit de la o reprezentare grafica a unor fese de femeie vazute de sus. O femeie aplecata evident, pentru ca mai tarziu sa reprezinte triunghiul format de zona pubiana a femeii. Deci asta schimba cu totul sensul lui „te iubesc”, nu? Te iubesc, tare…si mult…si adanc! Poza de langa este un ajutor vizual in acest sens:)

Va doresc spor la cumparaturi, sex placut si per total o zi usoara.

P.S. : Iubiti-va mult!

 

 

 

 

 

 

 

 

Fericirea e ca si cum te-ai pisa pe tine…toti vad dar numai tu simti caldura…

Va doresc tot binele din lume chair daca mie imi ramane mai putin!


Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , , , , , | 10 Comments »

Craciun Fericit…

Posted by joeindianu pe 29/12/2009

Motto: ….so this is Christmas…

 

Disclaimer: HO HO HO! Look! It’s daddy and the three ho’s…

Am avut un Craciun fericit. Nu ar fi trebuit sa fie fericit pentru ca nimic din jur nu era favorabil acestui lucru dar a fost o senzatie de bine. Poate nu am primit cadourile pe care le vroiam, poate pentru ca nu le-am cerut…chiar trebuie sa gasesc pe cineva care sa-mi citeasca gandurile, dar am primit un pic din pacea la care visam. Totul a fost pe dos de cat trebuia sa fie. Nu am fost acasa in seara de Ajun cum e de obicei, nu a fost masa de Craciun cu de toate…de fapt de toate am avut dar nu am avut cu cine sa le mananc, am dormit apropate toata ziua de 25 si nu am respectat traditiile cu care am crescut. Si cu toate astea a fost bine. Cu toate astea refuz sa cred ca traditiile au fost problema.

A fost o seara de Craciun fara colinde dar cu lumanari si o stare de casa calda. Fara familie dar cu turta dulce. Fara portocale dar cu mos de turta dulce. Fara N97 dar cu casuta de turta dulce. Un amalgam care mie mi-a facut bine. Post-ul asta l-am scris pentru mine pentru ca sigur am sa uit ca mi-a fost bine de acest craciun si la anul si in anii ce vin cand poate nu imi va fi, si o sa zic ca nu am mai avut un „merry christmas” de mult o sa ma uit la postul asta si o sa imi dau seama ca sunt amnezic. Va iubesc in spiritul lu mos gerila. 🙂

  Trebuia sa fie si un urs, nu?

                                           

     

  

  

  

  

  

  

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Posted in Prepuţurile gandirii | 4 Comments »