La Picioru’ Porcului

Dacă tâmpitu’ ăla nu musca din măr, acum eram cu toţii-n paradis!

Schimbam conceptul…

Posted by joeindianu pe 21/12/2009

Motto: La vremuri noi, tot noi.

 

Disclaimer: Nu vreau sa zic nimic, doar ma laud.

Azi a fost o zi faina. Trecand peste raceala cu care ma lupt mi-am pus tol festiv si am participat cu nerabdare la lansarea cartii „NATO AND THE NEW STRATEGIC CONCEPT – ROMANIA’S PRIORITIES„, care a avut loc la Ministerul Afacerilor Externe. Si ce daca o sa spuneti. In aceasta carte, sub indrumarea autorului ei Iulian Chifu, se afla si un eseu scris de mine, intitulat New Aliance for New times. Cartea este despre noul concept strategic al NATO si despre prioritatile aliantei pe viitor. Eseul meu se afla in sectiunea NGO Debate. As dori de asemenea sa ii amintesc pe colegii mei de la Centrul pentru Prevenirea Conflictelor si Early Warning care au lucrat la aceasta carte si care au si ei de asemenea esee in aceasta. Pe aceasta cale as dori sa imi declar aprecierea si mandria pe care o am pentru ei si sa le multumesc, atat in numele meu cat si in numele celor care ar fi trebuit sa le multumeasca cu adevarat si din partea carora aceste aprecieri ar fi insemnat mai mult decat din partea mea. Colegii mei sunt: Oproiu Monica, Sheyla Abdisa, Walter Romer, Sauliuc Adriana, Ursu Roxana, Samoila Mirela, Narciz Balasoiu, Csaki Alexandru si Radu Arghir. Cartea nu se gaseste in farmacii si nu se poate elibera decat cu prescriptie medicala deci daca o sa va intereseze continutul va pot imprumuta o copie. Nu ma astept la prea multe cereri. 🙂

In principiu nu vroiam decat sa ma laud ca am ceva publicat, dupa cum am spus si la inceput. As dori de asemnea sa le multumesc celor care m-au suportat cu tot scrisul meu.

Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.

Reclame

Posted in Străfundăturile intelectului | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

It’s just one of those (birth)days…

Posted by joeindianu pe 09/12/2009

Motto:  Live like a king die like a man! … adica… Bei mori, nu bei tot mori!

Disclaimer: Nu imbatranesc. Asced spre perfectiune! 🙂

Am intampinat ziua asta in multe feluri. Nerabdator, entuziast, materialist, trist, fara chef, bucuros, pus pe chef….de data asta nu am asteptat nimic. Nu mi-am dorit cadouri, nu mi-am dorit petreceri monstru nu am fost deprimat sau fara chef….pur si simplu am fost. Anul asta am vrut sa vad ce se intampla daca nu astept si nu fac nimic. Nu stiu inca cum o sa iasa dar eu ma simt mai impacat cu mine.

Anul trecut pe la ora asta faceam pe calculator 2008-1986 pantru ca mie imi tot dadea 23. M-am bucurat sa aflu ca da 22. Anul asta…not so much. In curand o sa trebuiasca sa incetez sa mai fac glume despre batrani oamenilor mai mari decat mine cu un an, doi…..nu va bucurati…am zis in curand. :)! Nuuuu, nu ma simt batran, nu ma simt matur, nu ma simt mai intelept si orice glume ati avea pe temele scrise mai sus vi le pot intoarce, nu uitati.

Ce am invatat? Greu de spus, dar daca as fi silit sa exprim ceva as spune ca am invatat sa traiesc cu mine si mai mult decat atat cu voi restu. Am invatat sa merg drept si sa nu mai fac pipi pe colacul de la wc. Am invatat ca sunt mai mult decat credeam si chiar imi place ce iese. Am invatat sa incerc sa mai fac oamenii sa ma placa. Am invatat sa fac mamaliga si am invatat ca imi place sa scriu. Am invatat ca i am an aquired taste.

Ce nu am invatat? Nu am invatat sa cedez, sa ma temperez, sa fac aluat de paine si sa tolerez „Dansez pentru tine”.

Cum ma simt la 23? (enervanta intrebare pe care insista prosteste toata lumea sa o puna!!) Ma simt ca si cum as mai fi pierdut 5 secunde din viata mea care si asa se scurteaza ascultand intrebarea asta. Deci, evident bine! 🙂

 La 18 ani canta melodia „The best day of my life” (la cea mai tare petrecere ever), la 19 canta „Everything i do”, la 20, 21 si 22 nu mai stiu ce canta pentru ca am o memorie proasta. Oricum nu mai conteaza. Melodia asta nu e noua dar d-abia am descoperit-o eu si mi-a placut la nebunie. Mi se potriveste si o declar imnul meu. Filmuletul l-am facut pentru mine. Se poate spune ca mi-am facut un cadou.

Din motive obiective cum ar fi faptul ca WordPress-ul este condus de niste muisti infecti domni avari care cer 59 de dolari sa ma lase sa postez video-uri pe blog am deci sa imi fac cont pe YouTube si sa postez filmuletul facut de mine pentru mine, in cinstea si onoarea mea. Vizionare placuta va doresc.

 

Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin!

Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , , , | 11 Comments »

Fuse si se duse

Posted by joeindianu pe 02/11/2009

Motto: Back in Black! Joe se intoarce…cu spatele!

Disclaimer: Boom Baby! Blast from the past!!

Laaaadies aaand gentlemeeeen, gay people and panda bears: introducing pe inegalabilul, inestimabilul, incontestabilul, invariabilul, indestructibilul, indecentul, incoerentul, impertinentul, intrigantul, inteligentul, inconsistentul, in-door, impresionantul si inimaginabilul: Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnnnnnnnnnn……nu…….stai ca asta e alt film….revenind: preaadevaratul si prea-tru-ul care sunt: Eu a.k.a. Joe Indianu a.k.a. Fiul lu’ Antigona din Carpati a.k.a. Destrabalatorul a.k.a. Tu Pac-Pac a.k.a. Asasinul Invoburat a.k.a. Seymour Buts a.k.a. Chan Cuncoui a.k.a. Ling Ceapuc a.k.a. Rambo-n pijamale, cunoscut si ca „Bă! sau mai politicos „Bă prostule!” sau pe scurt : EU!

Acest post contine picior de porc si se elibereaza fara prescriptie medicala.
Se administreaza exclusiv pe cale orala. Daca apar manifestari neplacute, nu aveti ce face.
Va puteti adresa medicului sau farmacistului pentru reteta de clamante puternice.

Pe principiul „Intra cine vrea iese cine poate!” trebuie sa recunosc ca stiu sa imi fac o intrare! 🙂

Deci dragii mosului, am revenit. Sunt treaz, sunt viu, sunt coerent,sunt odihnit, sunt pregatit, mint de ingheata apele si sunt pregatit de un nou sezon de frecat blogu.

Dupa cum ati observat (sau nu) nu am mai scris de ceva vreme. Motive? Pai a inceput vara si a venit caldura si mi s-au topit tastele apoi am decis sa plec in vacanta pentru ca nu aveam bani de tastatura. M-am intors de vreo doua saptamani si sincer primul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa scriu lumii tot ce-am vazut pe unde mi-am tarat picioarele, dar nu am avut timp nici sa despachetez complet deci…iarasi absent motivat.

M-am intors cu idei proaspete si multe, ganduri aranjate, o filosofie de viata relativ schimbata si in general ceea ce se numeste popular: chef…de viata, de inftruntat chestii naspa si de facut chestii misto.

In ceea ce priveste blogul voi efectua niste schimbari, dupa cum urmeaza: am inceput blogul asta cu gandu ca o sa scriu pentru mine si nu pentru altii dar ca orice mare geniu al literaturii am ajuns sclavul ochiului de cititor si de critic  si astfel am ajuns sa dezbrac de orice insemnatate cuvintele pe care le asezam pe spatiul virtual (moama ce fraza jmekera am scos!). Deci, iata am sa revin la vechile obiceiuri si scrieri printre care am sa presar ganduri si simtiri dupa cum imi vor veni. Va pot asigura in continuare de aceeasi calitate inegalabila si la cele mai mici preturi.

Acum am un sfarc de ceas si o sa va povestesc tot ce fuse si se duse.

In vacanta dupa care suspinam toti eu am intreprins impreuna cu minunata prezenta feminina din viata mea, un mic tur in atat de ravnita Europa de Vest. Na locurile pe care piciorusele noastre gingase si umflate au avut ocazia le strabata in pas sprinten:

Viena

Stiti cantecul ala al lui Billy Joel – Vienna („Vienna waits for youuuu..”). Ei bine pe noi ne-a asteptat cu ploaie marunta.

Am mai fost in Viena acum vreo 5 ani de zile. Nu mai tineam minte mai nimic asa ca a fost ca o prima data. Oamenii acolo nu sunt foarte primitori, chiar tind sa dea spre rigoarea si „ospitalitatea” germana. Ca strain nu esti privit foarte bine, indiferent de tara de unde vii. Viena este un oras mare in care gasesti tot ce vrei si ce nu vrei dar ca un punct forte, principalele atractii turistice nu sunt foarte departe una de alta si in plus liniile de metrou sunt foarte bine puse la punct si ajungi oriunde foarte repede dar nu foarte ieftin (8 euro – 2 calatorii dar se poate face blatul extrem de usor). Ce ar fi mai interesant de vazut va insir eu mai jos: Primaria (Rathaus), Burghtheater (un fel de TNB al lor, numai ca mai frumos), Cladirea Parlamentului, Volkspark (unul din cele mai mari si mai frumoase parcuri – peste 200 de specii de trandafiri), Spanish Ridding School (este de fapt o piata unde sunt adunate mai multe edificii in diferite cladiri vechi si frumoase), Museumkartier (exact ce ii spune numele este cartierul, sau partea orasului, unde sunt adunate multe muzee), Operahaus( opera care este frumoasa pe exterior dar si pe interior, vizitarea acesteia cu grup organizat costand 17 euro), Stephanplatz (este o piata centrala in care se gaseste catedrala St. Stephan si Haas Haus – o cladire de sticla considerata monument de arta moderna), Prater (cel mai mare parc de distractii din partea asta de europa – si chiar merita vazut credeti-ma), bulevardul Maria Hilfestrasse (un bulevarda foarte lung care are pe amble parti magazine de toate felurile si in concluzie daca nu gasiti un magazin acolo…inseamna ca nu exista)  si un loc in care nu am ajuns dar cu prima ocazie acolo ma opresc – palatul Schonbrun cu gradinile si gradina zoologica.

In concluzie Viena isi pastreaza aerul superior demn de una din cele mai mari capitale imperiale din Europa iar oamenii intretin aceasta stare prin atitudinea vadit superioara si extrem de selectiva in ceea ce priveste alti oameni.

 IMG_0065                                                                                  IMG_0278                   

                                                                                                                                              IMG_0254IMG_0205                                                     

 

Bruxelles

Un oras tineresc. Asta a fost impresia mea. Mai bine spus un oras pro-tineresc. O combinatie interesanta intre vechi si nou. Opus vienezilor oamenii de aici sunt ceva mai primitori si deschisi la minte. O alta impresie pe cvare mi-a lasat-o acest oras a fost aceea de Babylon. Doua limbi oficiale, trei dialecte recunoscute si Dumnezeu stie cate nerecunoscute, monarhie constitutionala, doua guvene pentru aceeasi tara si oras ce gazduieste doua dintre cele mai importante institutii europene: Parlamentul si Comisia. In Bruxelles si in Belgia in general, oamenii sunt foarte primitori atata timp cat iti alegi tabara din care vrei sa faci parte. Belgia este impartita: partea flamanda si partea franceza, care nu se inghit de nici o culoare, deci e indicat sa iti alegi tabara, atitudinea (atitudine frantuzeasca – intepata si superioara sau atitudine flamanda – mai intepata si mai selectiva si pe deasupra si introvertita) si sa le mentii. Ca turist nu vei avea probleme, majoritatea oamenilor fiind dispusi sa te ajute daca le vei cere dar nu se vor oferi de la sine. Am inceput vizitarea cu parlamentul european care a fost una din cele mai mari pierderi de timp. Evident ghidul roman era in vacanta si cladirea ne-a fost prezentata de un bulgar. Va pot spune ca Romania este destul de bine reprezentata acolo nelipsind fly-ere si brosuri informative la tot pasul. Un alt loc frumos de vizitat ar fi Place de Cinquentenaire (un fel de arc de triumf – poza 1) si tot acolo o sa mai gasiti muzeul militar (foarte bine dotat) si muzeul automobilelor (care este colectia personala de masini a printului mostenitor al Belgiei) un loc care te va face sa salivezi indiferent de cat de afon esti si totul pentru numai 5,75 euro – pentru studenti. Alte puncte atractive mai sunt Palais de la Nations (fostul parlament), Palais Royal, Muzeul instrumentelor muzicale, Muzeul ciocolatei, Grand’place (o piata foarte mare care gazduieste 3 cladiri impresionante: Primaria, Casa ghildelor, si casa primarului, iar de jur imprejur sunt numai ciocolaterii). Un loc in care nu am reusit sa ajung este un orasel la vreo 40 de km distanta de Bruxelles pe numele lui Ghent care am inteles ca este foarte frumos si nu as dori sa il ratez data viitoare. Din punct de vedere culinar: nimic special pana ajungem la ciocolata…care este dementiala si pusa in niste combinatii de te ia ameteala. Mi-a placut orasul asta. Inspira o atitudine de chill and relax…de studentie asa..

IMG_0057IMG_0248

 IMG_0095                                                                                                                                            Picture 112                                          

Amsterdam

Orasul pacatului. Lalele, iarba, prostitutie, stare materiala buna, oameni ok, multi straini, preturi surprinzator de mici daca stii sa te orientezi si voie buna. Nu prea e mare lucru de vazut stilul (arhitectural, de viata) fiind la radacina unul rigid si coltos. Deci nu va asteptati la cine stie ce arhitectura sai mai stiu eu ce minuni. Pentru doamne recomand cu mare caldura piata de flori si muzeul de diamante (te ia ameteala acolo) pentru domni recomand o plimbare pe Red LIght District (ar trebui sa te ia ameteala acolo dar eu nu am fost impresionat de „doamne”) si pentru toate cele trei sexe (cum adica care trei? masculin feminin si neutru..voi nu ati facut scoala?) recomand calduros Coffe-shopurile(acolo cu siguranta te ia ameteala!!) As dori sa spulber niste mituri despre acest oras. Oamenii merg drogati pe strada (consumul de iarba in afara Coffee-shopurilor este interzis) prostituatele nu trag de tine si nu sunt lalele plantate in peretii cladirilor. E un oras normal care are doza lui de…anormal. Domnilor…pentru o companie placuta(care sa vorbeasca si limba ta…pentru ca am intalnit si romance) pretul incepe de la 50 de euro si se negociaza ca la piata, sau poti sa fii destept si sa o ai gratis. Nimic nu e subinteles trebuie trecut tot in „contractul initial”. Daca va vreti fericirea la gram aici e mai ieftin. Incepe la 4.5 euro si poate sa ajunga si la 50. Este un oras care stie sa isi ascunda foarte bine its „naughtyness”    

Picture 448Picture 352                                                                                                                                                                                                                       

 Picture 337                                                                                                                                           Picture 430                                                                                          

 

 

 

 

 

 

Dijon

Trebuie sa fie cel mai tare orasel on this side of the world. Am ajuns acolo duminica si la primele ore era totul inchis dar pe la 10 a inceput o activitate fenomenal de relaxanta. Cupluri care se plimbau, oameni care isi beau cafeaua, mancau un croissant si citeau ziarul la soare, oameni care stateau pe patura in parc, miros de croissante si pateuri peste tot (the real ones) si multe zambete in general. O atmosfera cum vezi in filme numai ca o teaiam. Pe langa asta se mai adauga o biserica fenomenala care era plina de oameni care spuneau „Tatal nostru” in cor si desigur mult mustar. Am incarcat Un rucsac cu mustar si am plecat repede de acolo ca imi era teama ca o sa ma dea astia disparut ca eu de acolo nu mai vroiam sa ma intorc.

Picture 456

Picture 501

 Picture 542                                                                                                                                             Picture 560                                                                                                          

 

 

 

 

 

 

 

 

Taize

Taize-ul este o comunitate religioasa. Infiintata prin anii ’70 de un calugar pe numele lui Roger. Este un loc pe gustul fiecaruia as putea spune. Pentru cei care tin la locul ala (si nu sunt putini) regulile sunt asa: dimineata slujba la biserica, apoi micul dejun (servit de voluntari) apoi pana la 12 grup de discutii (grupuri de oameni de peste tot se strang in grupuri de aprox. 10 oameni plus un moderator si discuta despre teme date – de obicei religie  – si nu numai), slujba de pranz, pranzul apoi odifna sau voluntariat in alta parte. La 6 este cina apoi slujba de seara pana la 8. Dupa slujba toata suflarea locului (anul asta mai putini vreo 2500 dar de obicei peste 3500) se aduna la Oyak. Este un loc ce seamana a local cu o curte mare in spate.  Acolo se canta, fiecare pe legea lui pe grupuri pe echipe fiecare in limba lor si cantecele lor. La 11 se da stingerea. Ai optiunea sa stai in biserica sa scrii sau sa canti (au cantece specifice numai ale lor in toate limbile si se canta pana dimineata uneori) sau chiar sa dormi. Comunitatea este intr-un sat care se numeste tot Taize. Este un loc simplu cu locanici simpli. Calugarii traiesc din ce produc si nu accepta bani doar uneori donatii. Este genul ala de loc in care de cum intri te cuprinde o stare de bine. Mereu poti gasi un sfat la un frate si multi, ca si mine, merg acolo sa gaseasca liniste sufleteasca raspunsuri si poate impacare cu sine si cu altii. Si o gasesc. Functionarea taberei se bazeaza pe voluntari: acestia servesc masa, spala vasele, fac curat in camere, trimit lumea la culcare, ajuta la cabinetul medical, la prepararea mancarii…in principal la tot. Mi-ar trebui mult sa va povestesc despre locul ala si probabil v-as plictisi. Tot ce trebuie sa stiti este ca este un loc fara insemne religioase deschis pentru orice cultura si religie (au venit la un moment dat si africani) un loc al intelegerii si pacii. Si te poate vindeca…de fapt te poate ajuta sa te vindeci. Pentru mine a fost a3a oara acolo. Celelalte doua dati am vrut sa ajung acolo pentru ca aveam nevoie. Acum am crezut ca nu am, si am crezut la inceputul verii ca nu o sa ajung acolo dar o serie de intamplari norocoase au facut sa ajung. Dupa ce am ajuns am realizat ca aveam nevoie. Ceva m-a adus acolo. Restul e misticism si nu conteaza. E locul meu de suflet: acolo am ajuns prima data cu sufletul mort, acolo mi-a fost resuscitat si acolo mi l-am vindecat…si totul e doar la inceput.

Picture 110

Picture 153

 

 

 

 

 

 

 Picture 148IMG_0053                                                                                                                                                         

 

 

 

 

 

 

 

 

Courmatin

Este un satuc la 3 km departare de Taize. Un sat francez clasic:garduri de piatra, gradini fumoase, oameni primitori si prietenosi, totul verde, case vechi, oameni batrani dar cu vigoare in ochi si din nou multe zambete. In tara asta ti se zambeste peste tot pe unde te duci si nu cred ca zambeau la mine…erau doar amabili. :)! De ce va povestesc de orasul asta? Simplu, pentru ca acolo mi s-a-ntamplat cea mai tare faza din toata excursia: la intrarea la castel am dat peste un mosulica foarte amabil caruia i-am cerut biletele. Am aratat carnetele de student pentru reducerea aferenta, moment in care a facut ochii mari si a exclamat Romania! Eu m-am gandit ca sa vezi acum ce ne da afara motiv de tigani. Nu! A spus ca ii plac romanii foarte tare ca au cel mai bun accent in franceza dintre toti europenii (ma intreb daca in categoria asta intru si francezii) si ca ne da biletele la cel mai mic pret. Ne-a mai zis ca e fan Sioran (Cioran) si Brancussi. Mi s-a parut o chestie uimitoare si marturisesc, am fost surprins foarte placut. In ceea ce priveste castelul…ei bine…eu m-am indragostit de el acum vreo 2 ani si anul asta l-am redescoperit ca pe prima iubire. Foarte fain.

IMG_0040

IMG_0088

 

 

 

 

 

 

 IMG_0190 (41)                                                                                                                                            IMG_0190 (57)         

 

 

 

 

 

Barcelona

In momentul in care am pus primul degetel de la primul picior  pe taram spaniol am avut o senzatie de tara plina de tigani imputiti. avea sa mi se demonstreze ca ma insel…nu sunt tigani…sunt arabi imputiti…un fel de tigani de-ai lor. Am inteles de ce se duc roamnii acolo in masa…se simt ca acasa pe ceva mai multi bani. Barcelona arata ca un oras cucerit. Adica a fost o civilizatie acolo care a facut chestii frumoase si au fost invadati si inlocuiti de niste unii mai bronzati asa. Un oras frumos pe care il strica oamenii. O arhitectura impresionanta mai ales daca ne legam de maestru Gaudi a carui casa si creatie am avut ocazia de a le vizita si a-mi incanta total gloabele oculare. Ca atractii principale in Barcelona ar fi castelul de sus care e f frumos si ai o vedere asupra marii si orasului deosebita. Am vazut o fantana cantatoare…culmea care si danseaza. Parcul lui Gaudi, casa lui si Casa de Piatra, proiectata de el…pana aici a fost frumos. Acum incepe partea mea favorita. Simbolul Barcelonei: Sagrada la Familia!!! Este o constructie minunata…de doua ori mai mare decat doua palate de-ale lu Becali puse cap la cap si deosebit de ….colorata. O combinatie intre casa lu Gutza cu cea a lui Florin Salam si cu o tenta de renascentism kitchuit vazut prin ochii unui sculptor orb. Frumoasa oricum…asa cum se aseaza nuantele de verde market pe griul peretilor si se imbina perfect cu rozul cu paiete si albul ingalbenit. Minunat!! Daca tot era o coada de parca se impartea Sfantul Duh m-am gandit sa dau o tura in jur…m-am simtit ca acasa…semana cu targul de la vitan. Aceleasi produse, aceiasi oameni, aceeasi limba. Dezamagitor de minunat!

Picture 021Picture 052

 

 

 

 

 

 

 Picture 172                                                                                                                                                                     Picture 190                             

 

 

 

 

 

 

Cannes

Cea mai buna descriere pentru Cannes este….Mangalia Mediteranei. Un orasel linistit, cu oameni de treaba, cu activitate moderata unde e loc de plaja 6 luni pe an si care iti inspira o starte de selenitate..si nu de senilitate. Oricum…bucuria de a fi din nou pe pamant frantuzesc dupa experienta din Spania a fost nemarginita. Aici era totu curat, nu puteau baile, nu era plin de cocalari straini si cel mai important…nu se vorbea romana. Pot sa suport tara asta…dar macar 2 saptamani pe an trebuie sa stau intr-un loc in care sa nu aud limba si sa nu vad starea asta de spirit…si ma simt mai bine pentru tot anu. Parca imi da energie.  Cannes-ul il mai vazusem si parea neschimbat. Targulete cu nimicuri dar si cu chestii frumoase, strazi stramte si agitatie turistica specifica orasului de la mare. M-as mutta acolo. De vazut nu ai ce sa vezi in afara de intrarea de la Sala de festivitati unde se tine Festivalul de la Cannes. Ca naoroc..probabil stiau ca vin eu…covorul rosu era pe locul lui.

Picture 004Picture 028

 

 

 

 

 

 

 

 

 Picture 014                                                                                                                                                                     Picture 022                  

 

 

 

 

 

 

 

 

Monte-Carlo

Imi place orasu ala. Mi-a placut mereu. Si credeti-ma a3a oara e si mai frumos. Un tarm abrupt si 4km patrati de gusturi fine si bani multi care sa le sustina. Palatul regal, drumul pe cararile muntoase pana acolo, o vedere minunata asupra orasului, o mare spumoasa, yachturi de la 250 de mii de euro in sus, orice tip de masina ti-ai putea dori, Cazinoul si oameni pe fetele carora nu se vede nici macar o urma de griji. Ceea ce imi place la orasu asta e ca nu e un club exclusivist. E deschis si omului de rand si vizitatorului nu doar celui care se caca pepite de aur. Gasesti preturi acceptabile si indiferent de statutul social esti tratat cu respect si binete. Nu m-a impresionat…mi-a placut pentru ca in ciuda sumelor si mofturilor care sunt acolo treaba este destul de relaxata. O alta fascinatie a mea pentru orasul ala si pentru tara aia este conspiratia si valul de mister care il invaluie. In opinia mea este locul unde se ascunde crema masoneriei si societatilor secrete mondiale. De Monacco nu se stie si nu se aude nimic…se stie ca exista dar atat…doar e!                                                                                                                                                                                                                                               

 Picture 110                                                                                                     Picture 128

 Picture 120                                                                                                     Picture 248

Dupa Monte-Carlo a urmat o incursiune in Ungaria pe care nu o voi mentiona din ratiuni politice evident. Slava Domnului ca ma terminat postul asta. L-am inceput pe 1 septembrie deci am scris ceva la el. Sau nu am scris. Cum vreti voi. Urmeaza cateva posturi dragute pe care le tin in mine de ceva timp…tot asa cand o sa gasesc timp. Va iubesc pe toti fanii si dedic la toti care ma cunoaste.

Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin si va ordon sa faceti ce vreti!

Posted in Prepuţurile gandirii | Etichetat: , , , , , , , , , | 2 Comments »

Specialitate elvetiana: Rösti

Posted by joeindianu pe 18/07/2009

Motto: Deci astia nu se pricep doar la ceasuri, ciocolata si bani, nu?

 

Disclaimer:  Daca pui ciocolata peste un ceas si garnisesti cu bani iese: Rösti!

 Rösti (roesti si se pronunta rushti) e o mancare elvetiană despre care se spune că ar fi aparut în Berna undeva in secolul 15. La inceput era doar din cartofi iar multi considera acea reteta a fi adevarata mancare traditionala elvetiana (eu pana azi credeam ca e ciocolata). Eu fiind un om modern intr-o societate de moda veche…sau invers…am ales sa prepar reteta pe care patina timpului este mult mai vizibila asa ca mi-a iesit urmatoarea chestie (desigur cu cateva adaugiri proprii):Picture 015

Dragi copii, treaba e simpla, pentru 4 portii se folosesc 3 cartofi maricei, 3 morcovi, 3 cepe (si ele maricele) si 3 ardei potriviti (mereu mi-am dorit sa ajung sa folosesc cuvantu asta pentru ca este un cuvant enervant prin cat de vag poate fi si astazi am ajuns si eu in sfarsit sa ii enervez pe altii 🙂 ). Se dau toate prin razatoarea mare se adauga sare si se lasa vreo 20 de minute. La sfarsitul celor 20 de minute se storc (dar nu de tot) de suplimentul de zeama si se lasa in strecuratoare. Se incinge o tigaie in care se arunca cateva (mai multe asa ca am auzit ca, colesterolul face bine la inima) bucatele de kaiser cu ceva grasime care se lasa sa se rumeneasca si sa-si lase grasimea care o sa dea o savoare speciala legumelor. Cand s-a rumenit un pic kaiserul puneti peste legume oregano, boia iute, piper si cimbru si amestecati bine dupa care le puneti Picture 018in tigaie intr-un strat gros cam de 2 cm si le lasati sa se faca in voie. Dupa 5 minute puneti un capac si le mai lasati inca 5 min maxim. Focul sa nu fie prea iute ca altfel se ard. Acum vine smecheria: felul in care se intoarce. Deasupra tigaii fie puneti o tigaie la fel, fie o farfurie si intoarceti ca pe clatita. Daca e tigaie o puneti pe foc, daca e farfurie  transferati placinta cu fata prajita in sus in tigaie. Ideea e sa o intoarceti fara sa ii stricati forma. Dupa ce ati intors-o va apucati de sos: cateva linguri de samntana dulce, un pic de mustar, oregano, cimbru, boia iute si rozmarin. Amestecati bine. O lasati si pe parteaPicture 007 cealalta vreo 10 minute (dupa ceasul elvetian) dupa care o intoarceti de tot (dupa modalitatea de mai sus) pe o farfurie. Radeti cascaval – o sa se topeasca ca o ciocolata elvetiana –  (sau parmezan dar recomand cascavalul pentru ca nu isi imprima asa tare gustul) apoi turnati sosul si impaturiti de la jumate. Se mananca calda. Eu m-am dus pana la calculator si s-a mancat, nu calda ci singura…e un mister.  E o chestie usuara si delicioasa. Sa aveti Picture 014pohta.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Double trouble

Posted by joeindianu pe 16/07/2009

Motto: Lupu da jos burta da’ naravul ba…

 

Disclaimer: Two for the money!

Dupa doua saptamani de cura tinuta cu mare strictete in care am dat jos 10 kile am hotarat sa pun picioru-n prag. Asa nu se mai poate. Pe toata perioada regimului am vizionat cate o reteta pe zi ca sa imi testez limetele (am fost un fel de Rambo cand e torturat), slava domnului ca oamenii nu sunt prea inspirati in ultima vreme. Dar, cum am terminat cu regimul de vreo 3 zile, m-am gandit sa (…nu, nu sa pun la loc ce-am dat jos, guri rele ce sunteti) sa vad daca nu am uitat sa gatesc si sa prepar ceva usor fara multe calorii care sa nu ingrase…asa ca am preparat paine si prajitura…totally light…Picture 033

Paine umpluta:

Am pus intr-un castron mare 500g de faina, un plic de drojdie uscata, o lingurita de sare, o lingura de zahar si 250-300 ml apa calduta (atat cat va da radetul)………pana aici spune la carte, de aici intru eu…………. peste care am adaugat un cioc de rozmarin pentru un gust nobil, un varf de cimbru uscat pentru patrunzime si o suflare de oregano pentru diversitate culturala. Si da-i si lupta zi de vara pana-n seara…si m-am pus pe framantat. Pe mine ma framantau gandurile eu il framantam pe aluat. Apoi am realizat ca ma doare mana…doar pentru o secunda tacura tunurile de la Navarone….ca Picture 037eu am si schimbat mana si am framanatat…20 de minute in continuu (pentru cine a mai facut asta o sa stie ca nu e putin si nici usor), ca doar asa scria la carte…dar cred ca acolo au facut misto de mine. Apoi l-am lasat sa se odihneasca la dospit…vre-o ora, acoperit cu un prosop. A crescut intr-o ora cat altii in zece asa ca am pus facaletu pe el si l-am intins intr-un blat gros cam de un centimetru. Apoi sa vezi dezmat anti-regim: caiser, sunca, teleama de vaca sarata(branza nu vaca mah!)(sa o scurgeti inainte – branza nu vaca mah!) si cascaval ras pe razatoarea mare sa acopere toata treaba la  fel cum acopera si Savana. Cascavalul acopera…vino si descopera.Picture 041

Dupa acest scurt moment publicitar am acoperit cu cealalta parte de aluat si i-am dat o relativa forma de paine si l-am lasat sa se odihneasca inca o ora ca doar avea burta plina. Dupa o ora l-am uns cu un albus amestecat cu Picture 067lapte si i-am presarat oregano si cimbru pe deasupra si l-am lasat in grija cuptorului alte 40 de minute. Vedeti si voi ce a iesit.Picture 074

 

 

 

 

 

 

Prajitura cu visine a la eu:

Picture 044Cu maiestria dobandita odata cu cumpararea mixerului am batut spuma 8 albusuri de ou. Am adaugat 200g zahar si un pliculet de zahar vanilat si am mai mixat putin. Am adaugat apoi cele opt galbenusuri batute un pic inainte. Am poluat torential 300g de faina amestecate cu un plic de praf de copt si am amestecat dupa cum se stie de jos in sus ca sa nu se lase. Am tapetat o tava cu ulei si faina si am turnat  tot amalgamul acolo. Acum vine partea grea…visinele. Visinele curatate de samburi si lasate cu zahar cu o zi inainte puse dupa un aranjament care mi-a venit ad-hoc. Intotdeauna mi-a displacut proportia coca – visine din aceasta prajitura asa ca am decis sa schimb un pic lumea. Asa ca am inceput sa pun visine: doua una peste alta in acelasi loc. Succes garantat! Am dat- o la cuptor 40Picture 047 de minute. S-a umflat ca o glezna scrantita. Cat se cocea am preparat toppingul: am topit doua ciocolate (una neagra si una cu lapte) intr-o oala pusa pe baie de aburi (o oala pusa desupra unei alte oale in care fierbe apa). Cand s-au topit bine de tot am adaugat un galbenus si cateva linguri de smantana dulce. Am mai lasat un pic si am stins focul. Am scos prajitura din cuptor si am pus pestea ea restul de visine (destul de multe) peste care am turnat intr-un ornament Picture 058sauvage (adica total aiurea) ciocolata. Daca forta este cu voi va recomand sa o lasati sa se raceasca si apoi sa o dati o noapte la frigider si apoi sa o mancati. Nu o sa regretati. Grabiti-va sa o faceti ca in curand dispar visinele.                                                                                                                Picture 061

 

 

 

 

 

 

P.S.: Se termina mult mai repede decat se gateste, so try it at home. Sa aveti mancare la pofta.

Posted in Glanda gurii | Etichetat: , , | 3 Comments »

Capul plecat, falusul nu-l taie…

Posted by joeindianu pe 05/07/2009

Motto: Pentru ca trebuie sa mai scriu si prostii din cand in cand, nu?

 

Disclaimer: Asta nu e un post porcos, e un post realist.

 

P*LA – cel mai dezvoltat organ masculin. Este o entitate foarte puternica cu o identitate proprie caruia i se atribuie de2698237_08e001af_500 multe ori intamplari extraordinare. Este atotstiutoare: „stie p*la”. Este atotputernica: „poti o p*la”. Este omniprezenta: verificati limbajul de zi cu zi. Este adjectivul universal: „…. pulii („…”  – poate fi inlocuit cu orice substantiv). Este termenul universal de comporatie: „e ca p*la”. Si nu in ultimul rand este atotincapatoare: … in p*la mea („…” se inlocuieste cu orice cuvant). Acestea fiind zise as dori sa analizez in cele ce urmeaza rolul acestui organ in dezvoltarea lumii si sa vi-l prezint in diferite ipostaze de-a lungul istoriei:

 

1. “Ce p*la mea a fost asta?” – Primarul Hiroshimei

2. “De unde p*la mea au aparut toti indienii astia” – Generalul Custer

3. “Orice idiot poate intelege chestia asta in p*la mea!” – Einstein

4. “Hai ma in p*la mea ca arata EXACT ca tipa aia!” – Picasso

5. “Cum p*la mea ai calculat asta?” – Pitagora

6. “Unde vrei ma chestia aia? Pe tavan in p*la mea?” – Michelangelo

7. “Ma indoiesc ca o sa ploua in p*la mea” – Ioana d’Arc

8. “Unde p*la mea e ploaia aia marunta?” – Noe

9. “Vreau sa merg la parada asta asa cum vreau un glonte in cap in p*la mea” – JFK

10. “Eee .. hai maaa … cine p*la mea crezi ca o sa afle?” – Bill Clinton

11. “Hai ma ca peste doua – trei luni o sa uite toti ca au fost minerii in capitala in p*la mea” – Iliescu

12. “Bai si stateam si eu linistit si mi-a aruncat unu’ un mar fix in cap in p*la mea” – Newton

13. “Cine p*la mea a fost idiotul care a bagat sabia asta in piatra?” – Regele Arthur

14. “Alo? Ma auzi in p*la mea?” – Graham Bell

15. “Mama cati turci in p*la mea” – Stefan cel Mare

16. “Mai usor in p*la mea !” – Isus, in timp ce i se bateau cuiele

17. “Musca fa in p*la mea !” – Sarpele catre Eva

18. „Si totusi se misca in p*a mea!” – Giordano Bruno

19. „Sa trecem Alpii in p*a mea” – Hannibal

20. „Daca-s gratis, da vreo zece-ncoa, in p*la mea” –  Moise

21. „Love me tender, in p*la mea” – Elvis

22. „Sa traiti bine, in pu*la mea” – Traian Basescu

23. „Treceti batalione romane Carpatii in p*la mea” – Corul armatei romane

24. „Desteapta-te romane in p*la mea” – Andrei Muresanu

25. „Aia rosie, in p*la mea” –  Neo,alegand pastilele

26. „Il invit sa-mi numere ouale, in p*la mea” – Adrian Nastase

27. „Misto-n p*la mea” – Irinel Columbeanu

28. „Bunico, da de ce ai ochii asa mari, in p*la mea?” – Scufita Rosie

29. „Tu esti Mircea? / – Nu in p*la mea” – Baiazid si Mircea cel Batran

30. „Mircea, fa-te ca lucrezi in p*la mea” – Iliescu in ’892euro1-dick

31. “Veni, vidi, vici, in p*la mea” – Caius Iulius Caesar

32. “ Alea jacta est, in p*la mea” – Caius Iulius Caesar

33. „Eu sunt tactu’, in p*la mea”  – Darth Vader

34. “I’ll be back, in p*la mea” – Arnold Schwartzenegger

35. ” Mama mea întotdeauna spunea că viaţa este ca o cutie cu bomboane de ciocolată în p*la mea” – Forest Gump

36. “Show me the money in p*la mea!” – Jerry Maguire

37. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, in p*la mea”” – Lucian Blaga

38. Houston, we have a problem in p*la mea…” – Apollo 13

39. „To be or not to be in p*la mea” – Hamlet

40. “Daca voi nu ma vreti io va vreu in p*la mea” – Alexandru Lapuneanu

41. „Bond. James Bond, in p*la mea!” – James Bond

42. „Un mic pas pentru om, un pas mare pentru omenire in p*la mea” – Armstrong

43. “Un ochi pentru un ochi si toata lumea ajunge oarba in p*la mea” – Ghandi

44. “Si tu Brutus, in p*la mea ? “ – Caius Iulius Caesar

45. „Silence! I kill youuuuu, in p*la mea!” – Achmed the dead terrorist

46. „And nothing else matters în p*la mea” – Metallica

47. „Fecior de crai vedea’te’as imparat in p*la mea” – Harap-Alb

48. “Dansez pt tine in p*la mea” – Stefan Banica jr.

49. „Leave Britney alone in p*la mea !” – Un fan

50. „Probably the best beer in the world in p*la mea !” – Carlsberg

51. „Lasati copiii sa vina la Mine, in p*la Mea!” – Iisus

52. „I feel good, in p*la mea” – James Brown

53. „I just called to say I love you, in p*la mea” – Stevie Wonder

54. „Pentru toate celelalte exista Mastercard, in p*la mea!” – Mastercard

55. „Eurika in p*la mea” – Arhimede

56. „The dacs come from the tracs in p*la mea!” – Ion Iliescu

57. „The aviara gripa in p*la mea!” – Emil Boc

58. „They don’t really care ‘bout us in p*la mea” – Michael Jackson

59. „Mmmmmmm, in p*la mea” – Socrate, despre mancare, inainte sa moara otravit

60. „Sesam deschide-te in p*la mea” – Ali – Baba

61. „We will rock you, in p*la mea” – Queen

62. „Who wants to live forever in p*la mea?” – Freddie Mercury

63. „Buzz in p*la mea” – Yahoo Messenger

64. „Blue screen in p*la mea!” – Windows

65. „Always, in p*la mea” – Coca-Cola

66. „Every time a good time in p*la mea” – McDonalds

67. „Daca ti-e pofta de-un carnat de casa in p*la mea” – Matache Macelaru’

68. „E haiduc si e vestit in p*la mea” – Mircea Baniciu

69. „Pac, Pac, m-ai inteles in p*la mea?” – Gigi Becali

70. „Nu-ti baga p*la-n blender, ca o sa te tai in p*la mea” – Viopula-mea-numar-masina1

 

Acesta a fost un scurt tur istoric al falusului. Vedeti cate intrebuintari i-au fost atribuite de-a lungul timpului? M-am cenzurat pentru a nu deranja armonia vizuala a cititorilor mei care imi sunt atat de dragi.

Va astept cu sugestii si comentarii daca va vin si voua in minte astfel de expresii….liber la comment-uri in p*la mea!

Posted in Străfundăturile intelectului | 5 Comments »

Circ in paine

Posted by joeindianu pe 30/06/2009

Motto: De luni m-am facut baiat cuminte dar duminicaaaaa…

 

Disclaimer: Supa de usturoi n-ai mancat, nici…nu stii ce-ai ratat.

 

De luni (ieri) am intrat la regim. Am gasit un pic de vointa intr-un sertar in care nu mai umblasem de mult si am luat-o si am folosit-o. Dar, (pentru ca mereu exista un dar) duminica am avut pofta de ceva special. La supa de usturoi ma gandesc inca de acum doi ani cand am mancat asa ceva cu un gust dumnezeiesc undeva in Bratislava. Asa ca inainte de marele regim (ciorba de varza, fructe, legume…daca nu mai scriu pe blog sa ma sunati sa va asigurati ca nu am lesinat din cauza anemiei 🙂 ) am decis sa fac o nemaifacuta. Reteta bineinteles ca nu se gaseste pe net…nu se gaseste oricum ce cautam eu asa ca am combinat mai multe si sa vedem ce a iesit.

Va trebuie vreo 10 capatani de usturoi, o telina, o ceapa, 1 kg. de faina, un ou, sare, drojdie, smantana, patrunjel, cascaval si o mana buna…o sa intelegeti imediat de ce.

Farfurii comestibile:Picture 011

Inainte de toate va puneti si faceti o coca de paine: apa, sare , drojdie, un ou si cam jumatate de faina…nu ma intrebati cum pentru eu nu stiu sa fac paine..la aceasta reteta am fost asistat de o incantatoare prezenta feminina. Cert este ca va iese un aluat din toate ingredientele astea in care mai puneti niste faina (ce praf sunt nu stiu nici paine sa fac) si mai framantati pana…nu stiu ce se intampla…sincer …ca eu eram la calculator. Ce va iese acolo impartiti in 3 bucati, modeland fiecare bucata in forma (si marimea) unei chifle (din aia din comert) si le lasati intr-un vas, la temperatura camerei, sa creasca. Fara mana priceputei si incantatoarei prezente femenine mancam ca oamenii normali din blide de sticla.Picture 019

Cand bucatile de coca au crescut cam cat o palma (palma antrenorului de rugby nu a manichiuristei)  le bagati la cuptorul incins inainte si le lasati sa se coaca mai intai mai jos (se coc in interior) pentru ca spre final sa le lasati numai sus(pe sertarul cel mai de sus al cuptorului) ca sa se faca la exterior si sa se intareasca, coaja. Asta e foarte important pentru ca daca nu va iese o coaja tare nu ati facut nimic si (v-)ati framantat degeaba.

Pentru supa luati jumatate de telina (care ar fi bine sa fie cat mai mica) si ceapa (tot mica) taiata jumatate si le puneti la fiert in vreo 4 litri de apa. Le lasati sa fiarba pana telina este aproape moale apoi le scoateti. In tot acest timp va puneti pe curatat usturoiul (la care o sa curatati de o sa va iasa ochii) si apoi il taiati. Eu l-am taiat felii pentru ca am o razatoare buna si a mers repede, voi puteti sa il taiati cum vreti voi important fiind sa nu fie bucatile prea mici astfel incat sa se simta in supa.

Cand e telina aproape moale o scoateti si pe dansa si pe d-soara ceapa si faramitati in apa jumatate de cub de knorr de vita apoi puneti usturoiul. Adaugati un pic de cimbru, sare, piper, un ardei iute maruntit si le lasati pe toate sa se cunoasca intre ele vreo 20 de minute la foc moderat. Trei tigari mai tarziu miroase bine in bucatarie. Asta e momentu in care intra in scena smantana (smantana luata la vrac d-aia de nu cade de pe lingura) din care punem vreo 3 linguri ca sa dea un gust mai bogat (” da’ nu ai spus tu ca oamenii bogati nu sunt neaparat mai buni?”) licorii imbietoare care se petrece acolo. Se mai lasa exact jumatate de minut sa fiarba apoi se stinge. Taiati patrunjelul foarte marunt si il puneti deasupra si ii puneti un capac.

Cum se mananca:Picture 023

Aici incepe partea care mie se pare cea mai tare. Se ia painea care inca mai e calda si i se taie un capac cat mai mic. Se scobeste tot miezul iar pe fund se aseaza cateva felii de cascaval peste care se pune supa fierbinte. Supa fierbinte o sa inmoaie miezul care a ramas si o sa topeasca cascavalul dand o consistenta deosebita. Mirosul de paine de casa o sa completeze foarte bine mirosul de usturoi. Aburii de la painea calda si de la supa o sa va ameteasca simturile si o sa va Picture 025imbie sa mancati si a-2-a portie. Mi se pare geniala combinatia si nu cred ca o sa regretati ca ati incercat. Nu am mancat singur (deci nu ma laud singur), incantatoarea prezenta feminina care m-a asistat si la mancat declarandu-se extrem de multumita…de supa.. :)!Picture 031

 

 

In acest post mi-am abtinut orice comparatii (canibalice, zoofilice, sexuale) si am incercat o descriere cat mai „inmiresmata” pentru a ma ridica la inaltimea pretentiilor literaro-culinare si imaginativo-gustative a domnisoarei Oproiu Monica care m-a mustrat pentru stilul meu „smuls”. Sper ca nu te-am dezamgit Monica. Va multumim pentru vizionare.

Va doresc pofta multa si jos regimul…alimentar!

Posted in Glanda gurii | 5 Comments »

Nu va maturizati…o sa imbatraniti oricum…

Posted by joeindianu pe 19/06/2009

Motto: „Moaaaaamaaaa spuseeeee! Doamnaaaaa, m-a gresiiiit…!”

                 vs.

                ” Moaaaaamaaaaa, raport! Sefuuuuuu, eu muncesc si asta nu…” 

Disclaimer: Nu trebuie sa va maturizati, trebuie sa va desteptati…

Toata viata am auzit despre acest fenomen si am fost indemnat sa ajung cat mai repede la starea utopica care se parewhen-i-grow-up1 ca il inconjoara: maturizarea!! Vorbe de genul „maturizeaza-te odata” sau „credeam ca esti mai matur” au fost auzite macar odata de fiecare dintre noi! Toata lumea iti spune „fii si tu mai matur” dar nimeni nu iti spune ce presupune asta. Deci, ce este maturizarea? Aveti mai jos definitie de DEX:

MATURIZÁ, maturizez, vb. I. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, multe cunoştinţe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza.

MATURIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza].

Am observat ca in perceptia societatii te maturizezi in momentul in care incepi sa ai GRIJI. Problema este ca nu se numesc niciodata griji ci este folosit un cuvant mult mai frumos: RESPONSABILITATI:

 RESPONSABILITÁTE, responsabilităţi, s.f. Obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală deresize ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. ♦ Funcţie, sarcină de responsabil. – Din fr. responsabilité.

 RESPONSABILITÁTE s. f. 1. atitudine conştientă, simţ de răspundere faţă de obligaţiile sociale. 2. sarcină, răspundere pe care şi-o asumă cineva. (< fr. responsabilité)

 

Si atunci ce este maturizarea?

Pai daca ne luam dupa definitia de dictionar este acel moment in care stim foarte multe. Dar cand e acel moment? Spre exemplu un pusti de 15 ani care nu are activitati sociale actuale (Bamboo, Gutza, World of Warcraft, Dota, fete etc.) – e un exemplu pur teoretic evident – ci are ca activitate principala cititul, si citeste de toate…acumuleaza multe cunostinte nu? Atunci devine matur? Dar un muncitor cu ziua de 50 de ani care nu are el habar de prea multe lucruri (d-astea complicate..limba romana, ce-i cu oamenii, de ce nu e frumos sa te basesti in autobuz etc.) este imatur? Adica daca ai vaste cunostiinte din toate domeniile esti matur sau doar destept? Sau daca nu stii sa te porti si esti un taran, esti imatur(pentru ca nu ai cunostinte de bune maniere)? Dar daca ai vaste cunostinte dar esti un taran? Atunci ce esti? Maturitatea tine de faptul ca stii sa rezolvi ecuatii cu 3 necunoscute si poti sa spui dintr-un glas toti scritorii contemporani, sau de faptul ca nu stii nimic in afara de baut, batut si futut? NU!
Incercam cu altceva – faza cu experienta. Cea mai buna experienta este clar cea traita. Dar sa luam un exemplu – un mostenitor al unei monarhii care a invatat (daca a invatat) teoretic toate regulile societatii dar viata sa lipsita de griji nu i-a oferit ocazia de a se confrunta cu situatii din care sa capete o experienta (sindromul „lepra cu sange albastru” sau termenul stiintific: „crescut in puf”), este un om imatur? Deci si asta cu experienta este o chestie relativa. Pentru ca exista posibilitatea sa ai o viata frumoasa si am putea spune plina de noroc (si sa nu fii crescut in puf) si sa nu ai tangenta cu chestii nasoale (care, sa fim seriosi sunt singurele din care se formeaza adevarata experianta). Nu ati intalnit niciodata o persoana trecuta de prima tinerete (nu ii zic matura) care sa fie absolut surprinsa de vre-un rau cotidian (care pentru tine e la ordinea zilei)? Si atunci daca nu ai aceasta „experienta” nu devii matur? Ever? Nasol…
Hai sa luam si cea mai importanta a definitiei partea cu gandirea echilibrata. Pai, nu esti om daca nu o ai p-aia, nu? Dar ce este echilibrat? Ce echilibreaza? Echilibratul meu este dezechilibratul altuia. Bunul meu e raul altuia si invers. Deci echilibrul este dat de perceptia fiecaruia de a distinge intre bine si rau? Eu ca persoana imatura ce sunt nu am incredere in aceasta capabilitate a mea si caut in jurul meu un exemplu de echilibru. Si atunci unde ma uit? La cei care ii conduc pe altii. Desemnati de cei multi sa ii conduca. Si atunci, judec eu, ca daca i-au ales atatia (unde-s multi putoarea creste)trebuie sa fie ceva de capul lor. Dar apoi observ ca pornesc razboaie pentru a-si satisface orgoliile sau si pentru motive mult mai puerile si nu doar atat. Deci nu pot sa ii iau ca model. Cine imi mai ramane? Profesorii care mai fut sau mai bat cate un elev? Doctorii care nu te primesc decat cu o atentie sau care uita cate ceva in tine? Politistii care te mai altoiesc din cand in cand sau te umilesc ajutati de sclipitoarele stele de pe umerii lor? Restulfunny oamenilor?…aia care isi abandoneaza copii in orfelinate, isi omoara semenii, fura, isi abandoneaza familiile cand au vre-o criza de personalitate etc. ? Si atunci cum ajungi la o judecata echilibrata? Sa judeci intre ce e bine si ce e rau? Cine esti tu sa judeci? Pana si un judecator nu judeca. Ceea ce face el se numeste analiza comparata. Adica invata bine o carte mare care a fost scrisa din sparcaielile de minte a multi „echilibrati” de-a lungul timpului si incadreaza anumite fapte in multitudinea de situatii prezentate. Asta suna a…deci se duce acolo…voila…analiza comparata! Deci daca nici ala care face o cariera din asta nu judeca dupa bunu-i plac atunci tu, om de rand, cum sa faci asta?
Teoria mea despre toata treaba asta este urmatoarea: ca multe alte perceptii si „masuri” ale societatii si aceasta este opaca, ne-cizelata si gresita si se reduce la cea mai veche si cea care s-a dovedit a fi cea mai adevarata concluzie a omului: fiecare pentru el. Adica fiecare judeca pentru el. Adica echilibrat, matur inseamna ce vrei tu sa insemne. But wait, there’s more…poti da ce definitie vrei tu celor de mai sus ce definitie iti face tie cel mai bine atata timp cat nu ii afecteaza negativ pe altii (daca ii afecteaza pozitiv ti se da voie..). Dar daca esti toata viata un om matur echlibrat etc. si la un moment dat ti se intampla ceva si ti se arde vreo siguranta si devii dezechilibrat in gandire, iresponsabil si toate cele…se numeste ca te-ai dematurizat? Atunci definitia este incompleta si/sau gresita si asa ajungem la ce am zis mai sus. Fiecare isi da definitia proprie.

 

Dar tu care citesti acum esti matur? Te consideri matur? Altii te considera matur? Da ce inseamna asta pentru tine? Stii sa fi matur? Dar sa te intreb altceva:

cand a fost ultima data cand ai fost copil?

Mai stii macar ce inseamna asta? Multi o sa raspunda ca de curand…pentru ca s-au uitat la desene, au mancat vata de zahar, s-au jucat cu vreo jucarioara sau si-au cumparat vre-un ursulet roz sau ceva de genu.

Asta crezi tu draga cititistule de blog ca inseamna sa fii copil?

A fi copil nu e o stare de fapt, e o stare mentala…nu esti copil ca te joci sau te scalambai sau te dai in leagane sau ca te pisicesti sau ca iti doresti, inca, o masinuta cu telecomanda sau ca te dai in leagane sau mai stiu eu ce…adormi cu degetu in gura…NU…astea sunt doar manifestari ale starii mentale de copilarie…aplicatii practice daca doriti!

A fi copil inseamna a vedea lumea intr-un fel, a o vedea simplu si destul de roz. Inseamna sa simti ca nimic nu e imposibil, ca nimic nu te opreste si ca poti face orice si ca orice rau, oricat de rau ar fi poate fi invins. Inseamna sa iubesti neconditionat si sa nu te gandesti nici o secunda la dezamagirea care o poate provoca acest lucru. Inseamna sa traiesti intens emotiile si sa vrei, sichiar sa crezi in naivitatea ta, ca poti sa ii faci si pe altii sa simta la fel ca tine (sa nu fii emo adica) si sa nu iti fie teama ca oamenii se vor uita ciudat la tine pe strada daca mergi zambind sau canti in metrou (si aici nu ma refer la aia cu pancatre cu „suntem 7 frati acasa…”). Sa ai vise si sa stii ca vor fi piedici dar nu vor rezista determinarii si dorintei din sufletul tau. Inseamna sa iti doresti o bicicleta si faptul ca nu o ai sa fie cea mai mare drama a momentului respectiv (si nu dizertatia sau chiria…a se vedea capitolul GRIJI de mai sus). Inseamna sa crezi cu tarie in ceva (Mos Craciun) si sa ai fluturi in stomac cand vezi un film cu el. Inseamna sa iti fie teama ca ai spart o vaza (si nu ca o sa faci puscarie pentru trafic de droguri – a se vedea capitolul gandire echilibrata de mai sus).

Deci tu cand ai fost ultima opara copil? Este un proces psihologic de mii de ani…copii tanjesc dupa maturitate iar47639f45a25de3919b66c386278f2844_image_300x300 adultii tanjesc dupa anii copilariei (d-aia cand esti mic te imbraci cu hainele lu mama/tata – pentru cei cu probleme ulterioare…ale amandorura – sau ai un bebelus de plastic sau vrei sa conduci o masina etc.) Dar am observat ca in ultimii ani pustanii se forteaza sa acceada spre maturitate mult mai repede. Atrag spre ei grijile si problemele care ar mai fi putut fi lejer intarziate inca cativa ani si le intampina cu aproape entuziasm pentru ca asta ii va duce la maturitate.

Bai fratilor, o sa aveti timp sa va luati palme cu piciorul peste bot tot restul vietii dar cu anii astia nu va mai intalniti. Nu le dati cu piciorul. Ati vazut vreodata unu de 50 de ani care poarta tricou roz si merge in club? Voi cum il priviti? Ca pe un neadaptat, nu? El isi regreta si isi vrea inapoi anii pierduti asa ca vine cu tineri ca poate asa s-o simti si el tanar. Da baba in fusta scurta? La fel…

 

Concluzie: Cand a fost ultima data cand te-ai oprit sa faci un lucru simplu care tie sa iti faca adanca placere sau sa te faca sa te simti bine fara sa te gandesti ca ai intarziat sau ca vine lumina la 6 si tu nu esti acasa sau ca mai ai 15 minute din pauza de pranz sau ca poate se uita urat la tine nu stiu cine daca te asezi pe iarba sau sa stai cu cineva pentru ca iti face placere fara sa te intrebi ce interese are la tine? Cand ti-ai permis sa cunosti pe cineva si sa iti placa fara sa conteze clasa sociala statutul sau alte labareli? Cand a fost ultima oara cand, ai crezut ca ceva se poate daca crezi? Cand te-ai uitat ultima data la cer fara sa te gandesti la nimic altceva decat ce frumos e? Cand ai privit ultima data in gol, zambind si gandindu-te la ce o sa te faci cand o sa fii mai mare(fara sa te gandesti ce sa mai minti in CV)? Cand ti-a fost dor ultima data de un prieten (fara sa iti aduci aminte ce „ti-a facut atunci” sau ce bine era daca era aici ca te ajuta si pe tine)? Cand a fost ultima data cand te-ai simtit foarte bine si ai vrut sa ii faci si pe altii sa se simta la fel (fara sa te gandesti „da ei ce au facut pentru mine?”)? Cand ai dat ultima data un cadou facut de tine la care sa fi lucrat cu pasiune(si nu cumparat din Real pe fuga)? Cand ai zambit ultima data la zambetu altei persoane (fara sa te gandesti ca ei ii merge bine si tie nu) sau cand te-ai bucurat de culoarea rosu(sau orice alta culoare)? Cand ati ras ultima oara cu toata fiinta?

Cand ai trait ultima data?

 

Poate multi o sa spuneti ca promovez nepasare, altruism, infantilism. Chiar daca nu e asa va dau voie sa considerati si asta ca poate treceti prin filtru gandirii ce am scris mai sus si poate nu o sa ajungeti niste mumii pe la 30-35 de ani ingropati de munca si de griji si sa nu stiti cum arata cerul ca va treziti la 5 si plecati la birou de unde nu mai iesiti decat la 12 noaptea. Poate o sa invatati ca mai exista si alte chestii, poate o sa invatati ca nu sunteti singuri si poate o sa va dati seama ca a face chestii pentru altii nu doare. Prostia da. Daca nu va place am scris continuati sa va traiti vietile asa cum sunt…o sa faceti bani…o sa ajungeti mari…si poate cu interventii si spaga o sa va luati si sufletul inapoi! Cred…

Viva la revolucion de los ninos –  Tragi cu cornetu si cade o guma Turbo!

 

Posted in Străfundăturile intelectului | 5 Comments »

Think Pink Motherfucker…

Posted by joeindianu pe 09/06/2009

Motto: Recunostinta este buna…ca daca nu am avea-o nu ne-am mai recunoaste pe strada.

 

Disclaimer: Nu sunt un pesimist! Sunt optimist infuriat!

 

De curand am primit urmatorul mail:

„O mostra de gindire pozitiva

Sunt recunoscator:
Sotiei care sforaie toata noaptea,2631483477_b586286333

Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva!

Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.

Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.

Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.

Hainelor care sunt putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de mincare.

Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.

Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.

Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului.

Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.

Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,

Pentru ca inseamna ca pot auzi.

Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.

Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu.

Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.

SI, IN SFARSIT, … pentru e-mail-uri,

Deoarece inseamna  ca am prieteni care se gandesc la mine.

O zi frumoasa…si incercati sa ganditi pozitiv…doar avem atatea daruri…pe care le uitam din pacate, toate astea mi le spun in primul rand mie.”

 

Pentru ca la unele chestii nu ma pot abtine am sa va scriu si eu lista mea proprie si personala de chestii pentru care sunt recunoscator. Unele sunt si adevaruri spuse in gluma…dar majoritatea sunt doar „adevaruri”. Asa ca iata:

Sunt recunoscator pentru:

Sunt recunoscator prietenei mele care m-a trezit de atatea ori cu un pumn pentru ca sforaiam ca un joagar.

Pentru ca acum stiu despre problema mea.

 

Oamenii transpirati din metrou.untitled

Pentru ca asta inseamna ca propaganda produselor cosmetice pierde teren.

 

Cacatului care pute groaznic.

Pentru ca asta inseamna ca iar am postat o reteta pe blog.

 

Fetelor proaste,

Pentru ca acum stiu sigur ca pot sa ajung si eu parlamentar european.

 

Ca am ocazia sa curat voma prietenilor mei de pe jos.

Pentru ca asta inseamna ca nu m-am inselat si sunt toti niste betivi imputiti(data viitoare facem la voi)

 

Perntru chiuveta plina de vase pe care o am de spalat duminica seara,

Pentru ca inseamna ca iar am fost singur acasa o saptamana(si nu am facut nimic ca o lepra).

 

Pentru crestera pretului tigarilor.

Pentru ca acum trebuie sa renunt la alcool ca sa le cumpar.

 

Profesorilor care ma picaheart

Pentru ca oricum nu imi doream o vara linistita.

 

Basinilor care put,

Pentru ca am realizat ca Activia „Chiar functioneaza! Incearca-l si tu!”

 

Tuturor  prostilor  oamenilor speciali

Pentru ca asa cand ma uit in jur prind curaj.

 

Soferilor care imi taie calea

Pentru ca ei ma ajuta sa nu uit injuraturile.

 

Injuraturilor pe care le primesc in trafic.

Pentru ca inseamna ca ii ajut si eu pe altii sa nu uite.

 

Cititorilor mei de pe blog

Pentru ca m-au ajutat sa inteleg pe ce principiu e Vadim popular.

 

Telefonului care suna uneori fara incetare

Pentru ca am invatat ca inchizandu-l economisesc baterie.

 

Nemultumirilor pe care le aud la adresa conducerii tarii,

Pentru ca sunt avertizat ca inca mai e plin de prosti.

 

Pitipoancelor si cocalarilor

Pentru ca altfel ne-am plictisi in universul nostru educat.

 

Celor care imi ocupa locul de parcare

Pentru ca ei m-au ajutat sa invat numarul de la primarie.

 

Tuturor celor care vorbesc neincetat despre problemele lor,

Pentru ca ma ajuta sa realizez cat de bine o duc eu

 

Prezervativului care se rupechicken

Pentru ca ma ajuta sa simt adrenalina si sa traiesc  la maxim urmatoarele doua saptamani.

 

Sunt recunoscator cand raman fara bautura si e plin de coji de seminte in casa

Pentru ca asta inseamna ca mi-am revazut prietenii.

 

Sunt recunoscator pentru dracii de mare pe care ii am

Pentru ca inseamna ca are cine sa mi faca.

 

Tuturor ciudatilor, incuiatilor, frustratilor emotional si celor ce se tem de intimitate

Pentru ca sunt pe punctul de a-mi face noi prieteni.

 

Faptul ca uneori sunt luat de fraier

Pentru ca asta inseamna ca inca mai sunt optimist(sau poate sunt uneori fraier?).

 

Ca nu am bani

Pentru ca asta inseamna ca nu am intrat inca in politica(sau nu ma duce capu?).

 

Ca dau de multe ori cu capu in stalpi pe strada

Pentru ca asta inseamna ca inca mai visez.

 

Ca uneori mai si put

Pentru ca asta inseamna ca am mai economisit cateva sute de kile de apa si am mai salvat un pic planeta.

 

Ca uneori am bataturi in palma

Pentru ca asta inseamna ca am conexiune buna la internet.

 

si nu in ultimul rand:

Sunt recunoscator pentru faptu ca am reusit sa debitez atatea tampenii pana acum

Pentru ca asta inseamna ca sigur am plictisit pe cativa dintre voi.

 

Sunt recunoscator pentru multe/multi din viata mea (trecut si prezent) si multe nu le-am declarat si multora nu le-am declarat-o…va veni si ziua aia…dar nu azi…merg pe principiul ca ei stiu asta deja..sper.

La sfarsit, doi banc:

Stiti care e diferenta dintre un OPTIMIST si un PESIMIST ? Pesimistul spune… mai rau de-atat nu se poate, iar optimistul spune… ba se poate!

Barbatul pesimist spune ca toate femeile sunt curve iar barbatul optimist spera ca este asa…

Fiti recunoscatori…nu cred ca provoaca cancer!

Posted in Străfundăturile intelectului | 6 Comments »

Sa vă clatiţi bine…

Posted by joeindianu pe 03/06/2009

Motto: De muschii tăi m-am lamurit măi ramolite,

                 Ai pectoralii aia, zici ca sunt clătite…

Disclaimer: Mancare pentru copilul tembel rebel din mine……deci d-aia am eu burta?!?

Acest post este unul intarziat. Reteta de fata a fost facuta duminica, refacuta luni (bigger, better and uncut) iar postul apare acum. Initial trebuia sa fie un cadou de 1 iunie pentru toata adunatura de cacatori de scutece dinauntrul celor 4,72 cititori ai blogului meu. Evenimentul fiind deja consumat va prezint ce a mai ramas (va garantez ca nu a ramas nimic din preparate)….adica reteta. Este o chestie simpla dar genul de simplu pe care il devorezi pe nesaturate cu toata moaca.                                                                                                                                                                                                            Picture 028

Necesar marfa: un litru de lapte batut de soarta, 2 oua de taran rascoapte (cald domne, cald!), faina alba cu trei de zero, 2 piepti de puicute fragede (max. 20 ani), o lamuie facuta bine (coapta bine), mustar, bulion,2 cepe cat ochii,un cascaval de la nasu,  4 banane mari si tari (atentie fetelor, chiar o sa va trebuiasca in reteta), juma de kg. de capsuni, o galeata de Finetti (nu va trebuie mai mult de 4 linguri da’ nu strica), nuca si cam asta e tot. 

Se face un aluat pentru clatite (un litru de lapte batut – ies mai pufoase asa decat cu lapte dulce – doua oua, un varf de cutit de bicarbonat, faina si un pic de sare) si se munceste la clatite pe caldura asta pana iti aluneca ochii din orbite de transpiratie. Se lasa la racit….ochii.Picture 016

Umplutura: Pieptii de puicute se mangaie lasciv apoi de taie fasii si apoi cubulete cam de juma de centrimetru (se poate face asta cat inca e semi-inghetat). Cepele se curata si se dau pe razatoare apoi se storc de zeama (cu mana). Intr-o craticioara se incing vreo 3 linguri de ulei si se da ceapa la calit la foc mic. Cand s-a inmuiat ceapa se adauga si puiul. Se lasa sa se faca in legea lui. Intre timp se amesteca 2 linguri de pasta de rosii cu o lingura jumate de mustar iute. Se indoaie cu 2 linguri de apa si se amesteca bine. Se adauga rozmarin (total necesar!) si cimbru, dupa ochi (aia uscati). Se mai adauga 2 linguri de zeama de lamaie (helas, just as good), un pic de boia iute, si se amesteca vanjos pana se inglobeaza totul bine. Cand puiul (in care mai amestecati si voi din cand in cand,nu?) are culoarea alba, adica e aproape gata se adauga sosul se amesteca si se lasa sa dea in vreo 2 clocote.                                                                                                                                                      Picture 017

Fill her up: Se pune cam o lingura de umplutura in centrul clatitei si se impacheteaza in felul urmator: partea stanga si cea dreapta peste umplutura, apoi sus si jos. Trebuie sa va iasa ceva patrat. Ghidati-va dupa poze!

Chestiile patrate care v-au iesit se pun la prajit mai intai pe partea impaturita apoi pe cealalta (intoarceti cu grija ca sa nu se rupa). Trebuie sa capate o crusta maronie (vezi fig. x). Cand le scoateti din tigaie radeti niste cascaval pe razatoarea fina. Se halesc calde.Picture 037

Desert: Aici m-am inspirat din niste clatite pe care le-am mancat in Franta care la ei se numesc galletes. Se lasa finetti-ul la caldura sa se topeasca si asa o sa puteti sa il intindeti mai bine. Se intinde pe clatita apoi presarati niste miez de nuca putin sfaramitat apoi adaugati jumatate de banana taiata pe lung (a se vedea poza cu insinuari faliene). La fel se face si pentru capsuni care se taie in jumatati in prealabil.Picture 043

Picture 046

Usor de facut, usor de mancat si numai bune de facut cadou. Eu asa am facut.

Promit ca urmeaza si un post mai ‘telectual. Sa aveti clatite la pohta de viata.

Posted in Glanda gurii | Leave a Comment »