Motto: In my world everyone is a pony and they eat rainbows and poop butterflies!
Disclaimer: La capatul acestui curcubeu a stat un sarbatorit.
Va scriu iarasi ca sa ma laud. De fapt daca te uiti pe toate articolele din blogul asta imaginea lor de ansamblu iti ofera o intrezarire a cultului propriei personalitati care se dezvolta incet-incet in interiorul meu. Daca aveti putina rabdare o sa va arat de ce consider ca auto-analiza mea se bazeaza pe „fapte reale”, vorba epilogului de film american.
Am decis sa celebrez cel de-al 25-lea moment al inevitabilei decrepiri fizice printr-o exprimare artisitico-culinara de mare angajament, dupa umila mea parere.
Asadar sa purcedcem. Astazi veti asista la crearea unei creatii pe care am creat-o eu si care o fo’ buna de te lingeai pe toate degetele daca iti cadea pe picioare. Tortul, caci despre asta e vorba, are o reteta relativ simpla, smecheria fiind la decor:
Am facut un blat pandispan din 10 oua la care se adauga cate o lingura de zahar si faina pentru fiecare ou. Se separa albusurile si se bat intr-o spuma care sa aiba consistenta pe care o are Gillette-ul pe obraz (sau pe picior, pentru domnisoare (bine pentru unele si pe obraz, dar nu judecam)), in care se inglobeaza zaharul si apoi galbenusurile unul cate unul, tot cu mixerul. Faina se inglobeaza cu o lingura amestecand rapid de jos in sus ca sa nu vi se plosteasca toata treaba. Cu ea pleostita nu mai faci nimic, zau asa!
La creme am avut o mare problema: prima e una pe care am mai folosit-o aici si stiam ca e buna. Am pasat cu blenderul cam 250g de visine din visinata si niste afine si lea-m dat la rece sa isi racoreasca mintile. Am batut o frisca din 150 ml de frisca dulce in care am pus un plic de intaritor de frisca in care am pus piureul de visine si mi-a rezultat o crema MOV.
Ce-a de-a doua crema am gandit-o in lung si-n lat si in mintea mea dadea cu virgula. Am vrut o crema de banane care sa aiba gustul de banana pe care il gasesti la produsele fabricate cu arome artificiale (inghetata de exemplu). Dupa ce mi-am tocit o pereche de pantofi cautand o esenta de banane am renuntat la idee si am achizitionat cele mai aromate banane pe care a putu nasul meu sa le gaseasca. Mai ramanea baza cremei si era nevoie de ceva cat mai neutru asa ca am decis sa cumpar o crema la plic. Daca vrei vreodata o crema 
care sa nu aibe gust dar sa aibe consistenta cumpara o crema care se face cu lapte rece si zahar, pentru ca nu o sa dai gres. Am pasat trei banane si le-am amestecat cu crema si mi-a iesit ceva surprinzator: o crema cu un super gust de banane si care mai era si GALBENA. Pe deasupra am mai taiat o banana cubulete si am amestecat-o in crema. Sa simta si omu’ ceva.
Acum vine partea interesanta:
Am taiat blatul in trei si am trecut la insiropat. In apa cu zahar si esenta de rom am mai pus si ceva culori (pe care le-am pus la ochi) si am avut grija sa le insiropez cat mai binepe ambele parti. Lasati tablourile sa vorbeasca:
ROSU:
ALBASTRU:
PORTOCALIU:
Am montat toata jmekeria (cu „jm” si „k”) dupa cum am putut mai bine: ALBASTRU, GALBEN, PORTOCALIU, MOV si ROSU.
BUT WAIT! THERE’S MORE! Urmatoarea etapa reprezinta trei ciocolate albe, un pic de smantana dulce, lapte si colorant alimentar:
And the grand finalle:
Pozele de final nu sunt dintre cele mai reusite pentru ca toata lumea se uita la mine cu ochi pofticiosi si nu am apucat sa fac una calumea dar ati prins ideea. Pe langa frumos a iesit si bun. 🙂 Bravo mie.
Fericirea e ca atunci cand cand te pisi pe tine: toti vad insa numai tu simti caldura!
Va doresc tot binele din lume chiar daca mie imi ramane mai putin.
La Picioru' Porcului 